Un general român de la Harvard dezminte propaganda rusă despre apărarea României: Răspuns la o întrebare crucială

Integrarea României în sistemul de apărare colectivă NATO constituie un element crucial al securității naționale. Generalul (r) Alexandru Grumaz, într-o analiză publicată în „Adevărul”, a detaliat complexitatea și punctele forte, dar și vulnerabilitățile sistemului de apărare antiaeriană românesc, infirmând astfel narativele propagandistice rusești care prezintă România ca fiind total vulnerabilă.

Apărarea antiaeriană românească, deși eficientă, necesită îmbunătățiri. Acest sistem beneficiază de o integrare strânsă în mecanismele de apărare colectivă NATO, asigurându-i sprijinul necesar în cazul unui atac.

Centrul pentru Operațiuni Aeriene Combinate Torrejón, de exemplu, oferă un sprijin esențial, subliniind caracterul cooperativ al apărării aeriene europene. Generalul Grumaz explică: „Este clar că România are o apărare antieriană, are o recunoaștere a spațiului aerian stratificată, care permite să se apere împotriva oricăror obiecte aeriene care pot survola teritoriul României. Vorbim de ASOC, care este sistemul operațional de detectare a rachetelor, dronelor și a obiectelor spațiale care pătrund în interiorul sistemului NATO și care este condus de Centrul pentru Operațiuni Aeriene Combinate de la Torrejón din Spania.

E clar că este o apărare colectivă asupra spațiului european. Există sisteme radar din Turcia până în Polonia, pe tot flancul estic, care acoperă tot teritoriul spațiului aerian al Europei de Est, Europei Centrale și Occidentale”.

Această rețea integrată, ce se întinde de la Turcia la Polonia, oferă o acoperire extinsă a spațiului aerian european. Deși România dispune de un sistem robust, compus din sisteme precum Hawk olandez (modernizat pre-2020), PATRIOT, și sistemul Aegis de la Deveselu, generalul Grumaz subliniază necesitatea unor îmbunătățiri continue. Achiziționarea sistemelor SHORAD și VSHORAD, amânată în prezent, este considerată crucială pentru completarea apărării aeriene, în special la altitudini joase.

El atrage atenția asupra lipsei unor sisteme dedicate combaterii dronelor și a obiectelor aeriene de joasă altitudine, menționând Gepard ca fiind un sistem existent, dar insuficinet. „Ar mai fi de discutat în privința rachetellor cu care putem să dobărâm dronele și alte obiecte aeriene de joasă atitudine.

Deci nouă la ora actuală ne lipsesc sistemele de apărare de joasa altitudine. Avem Gepard, dar lângă ăsta trebuie să mai punem și altele.

Referitor la SHORAD și VSHORAD le cumpărăm de mult, era bine dacă am fi făcut-o deja să le și avem”, afirmă el. Chiar și după cedarea unui sistem PATRIOT către Ucraina, capacitatea de apărare a României rămâne semnificativă, dar necesită consolidare. Generalul Grumaz recomandă achiziționarea a șapte sisteme PATRIOT (număr considerat optim), precum și a sistemelor NASAMS, pentru o apărare mai eficientă a unor obiective strategice, precum Președinția, Parlamentul și bazele militare.

Aceste sisteme NASAMS, cu raza lor medie de acțiune și adaptabilitate ridicată, s-au dovedit eficiente în Ucraina. În ceea ce privește apărarea împotriva amenințărilor la altitudini înalte, sistemul Aegis de la Deveselu, parte a scutului „Aegis Ashore”, oferă o protecție importantă. La altitudini medii, sistemele Hawk olandeze, deși modernizate, sunt complementare.

Sistemul de apărare antiaeriană românesc include și sisteme mai vechi, de origine sovietică (OSA, Strela, Kub, Volhov), precum și tunuri antiaeriene, oferind o acoperire, deși incompletă, a spectrului de amenințări. Cu toate acestea, generalul Grumaz consideră necesară integrarea unor sisteme israeliene, precum Arrow 2 și 3, David Sling și Iron Dome, pentru a acoperi eficient toate palierele de altitudine (înaltă, medie și joasă).

„Arrow 2 și 3, David Sling și Iron Dome. Sunt trei paliere.

Arrow este pentru sisteme de înaltă altitudine, sistemele David Sling, lanțul David, sunt pentru medie înălțime și Iron Dome pentru joasă înălțime. Astea ar fi bine să avem, înaltă, medie și joasă altitudine.

Eu zic că ar fi ideal acest sistem israelian.”, explică el. Experiența Israelului, atacat masiv de Iran, evidențiază necesitatea unei apărări multi-strat, chiar și pentru o țară cu un sistem de apărare avansat.

„Dom'le, n-au făcut față atacurilor dinspre Iran pentru simplu motiv că a fost o avalanșă de rachete de înaltă altitudine și rachete de medie altitudine. Când faci o astfel de operațiune, e greu să le lovești pe toate.

Și atunci ai nevoie de ajutorul unui terț care să te asigure că poate doborâri o parte din ele”, susține generalul Grumaz. Scenariul unui atac iranian de amploarea celui asupra Israelului este considerat nerealist în cazul României. Însă, vulnerabilități rămân în fața rachetelor Kinjal și Oreșnik rusești.

Lipsa unui număr suficient de sisteme PATRIOT lasă România expusă unor astfel de amenințări. Cu toate acestea, numărul limitat de rachete supersonice rusești și utilizarea lor rară în Ucraina reduc probabilitatea unui atac masiv asupra României.

THAAD, singurul sistem cu potențial de interceptare a rachetelor hipersonice, este prezent în România, dar eficacitatea sa împotriva acestor arme nu este garantată. În concluzie, generalul Grumaz subliniază că, deși România nu este o țintă ușoară, ameințările rusești sunt în mare parte propagandă. Resursele militare rusești sunt limitate, iar modernizarea echipamentelor este dificilă.

„În cazul României, nu are cine să ne atace așa. Rusia poate teoretic să trimită foarte multe drone, dar rachete nu are suficient de multe în arsenal ca să facă ceea ce au făcut iranienii.

Și aici trebuie spus ce se întâmplă la ora actuală. Rusia a modernizat și a recondiționat stocul de război din vremea URSS-ului.

Primele mașini, echipamente de război și transportoare blindate au fost modernizate cele care au fost mai ușor de făcut. Acum, lucrurile merg din ce în ce mai greu la ei.

Iar în 2028, acest stoc se va epuiza și Rusia nu avea ce să mai modernizeze. Trebuie să facă producție de la zero, ceea ce e foarte complicat pentru Rusia.

Așa că amenințările rușilor la adresa României nu au sens. E o propagandă nenorocită, dar care nu trebuie să ne sperie.

România nu e o țintă chiar așa de facilă cum vor ei să pare. Da, ținte facile ar fi poate balticele, dar și acolo trebuie ținut cont de NATO”, încheie generalul Alexandru Grumaz.

Generalul (r) Alexandru Grumaz este absolvent al Universității de Apărare a SUA cu titlul de master în Strategia Resurselor de Apărare și a programului Senior Executives programme in National and International Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University. .

Generalul (r) Alexandru Grumaz, într-un amplu interviu acordat publicației „Adevărul”, oferă o perspectivă detaliată asupra capacităților sistemului de apărare antiaeriană românesc, infirmând narativele propagandistice rusești care sugerează o vulnerabilitate totală a țării. El subliniază că, deși România deține un sistem robust, acesta necesită îmbunătățiri continue pentru a face față amenințărilor actuale și viitoare. Sistemul de apărare antiaeriană românesc se bazează pe o rețea stratificată de detecție și interceptare, integrată în sistemul colectiv de apărare NATO.

Aceasta înseamnă că România beneficiază de sprijinul aliaților săi, inclusiv prin intermediul Centrului pentru Operațiuni Aeriene Combinate Torrejón din Spania (ASOC), un nod crucial în rețeaua de supraveghere radar care se întinde de la Turcia până în Polonia, acoperind întregul flanc estic al Europei. ASOC permite detectarea și monitorizarea rachetelor, dronelor și a altor obiecte aeriene care intră în spațiul aerian NATO.

Generalul Grumaz explică: „Este clar că România are o apărare antieriană, are o recunoaștere a spațiului aerian stratificată, care permite să se apere împotriva oricăror obiecte aeriene care pot survola teritoriul României. Vorbim de ASOC, care este sistemul operațional de detectare a rachetelor, dronelor și a obiectelor spațiale care pătrund în interiorul sistemului NATO și care este condus de Centrul pentru Operațiuni Aeriene Combinate de la Torrejón din Spania.

E clar că este o apărare colectivă asupra spațiului european. Există sisteme radar din Turcia până în Polonia, pe tot flancul estic, care acoperă tot teritoriul spațiului aerian al Europei de Est, Europei Centrale și Occidentale”. În ciuda acestei capacități defensive semnificative, generalul Grumaz subliniază necesitatea modernizării și extinderii sistemului.

El atrage atenția asupra importanței sistemelor SHORAD și VSHORAD, menite să completeze sistemele existente, precum Hawk (olandese), Patriot și sistemul Aegis de la Deveselu. Aceste sisteme mai noi ar acoperi golurile din apărarea antiaeriană de joasă altitudine, un aspect menționat explicit de general: „Ar mai fi de discutat în privința rachetellor cu care putem să dobărâm dronele și alte obiecte aeriene de joasă atitudine.

Deci nouă la ora actuală ne lipsesc sistemele de apărare de joasa altitudine. Avem Gepard, dar lângă ăsta trebuie să mai punem și altele.

Referitor la SHORAD și VSHORAD le cumpărăm de mult, era bine dacă am fi făcut-o deja să le și avem”. Chiar și după cedarea unui sistem Patriot către Ucraina, capacitatea de apărare a României rămâne semnificativă, însă generalul Grumaz insistă asupra necesității de a atinge un număr optim de sisteme Patriot, precizând: „Suntem în regulă, dar așa cum au arătat și alte analize ale MApN, noi avem nevoie de șapte sisteme PARTIOT. Nici de șase, nici de opt.

De șapte. Am dat unul, avem mai puține acum, va trebui să facem în așa fel încât să avem șapte.” De asemenea, el pledează pentru achiziționarea de sisteme NASAMS, eficiente și adaptabile, potrivite pentru protejarea unor obiective strategice precum Palatul Prezidențial, Parlamentul și baze militare. Apărarea antiaeriană românească este stratificată, cu sisteme precum Patriot și Aegis (Deveselu) pentru înaltă altitudine, sistemele Hawk modernizate pentru altitudine medie și sisteme mai vechi (OSA, Strela, Kub, Volhov) pentru altitudine joasă.

Cu toate acestea, generalul Grumaz consideră că integrarea unor sisteme israeliene (Arrow 2 și 3, David's Sling și Iron Dome) ar completa eficient sistemul, oferind o acoperire completă pe toate palierele de altitudine: „Arrow 2 și 3, David Sling și Iron Dome. Sunt trei paliere.

Arrow este pentru sisteme de înaltă altitudine, sistemele David Sling, lanțul David, sunt pentru medie înălțime și Iron Dome pentru joasă înălțime. Astea ar fi bine să avem, înaltă, medie și joasă altitudine.

Eu zic că ar fi ideal acest sistem israelian.” El explică de ce chiar și Israelul, cu un sistem de apărare sofisticat, a avut nevoie de ajutor extern în fața atacurilor masive ale Iranului: „Dom'le, n-au făcut față atacurilor dinspre Iran pentru simplu motiv că a fost o avalanșă de rachete de înaltă altitudine și rachete de medie altitudine. Când faci o astfel de operațiune, e greu să le lovești pe toate.

Și atunci ai nevoie de ajutorul unui terț care să te asigure că poate doborâri o parte din ele”, argumentând că un atac de amploare similar din partea Iranului asupra României este puțin probabil. Cu toate acestea, generalul recunoaște vulnerabilități față de rachete rusești de ultimă generație, cum ar fi Kinjal și noua rachetă balistică hipersonică Oreșnik. El subliniază faptul că aceste amenințări, deși reale, sunt puțin probabile în contextul actual, ținând cont de numărul limitat de astfel de rachete deținute de Rusia.

Chiar și în cazul Oreșnik, pentru care THAAD este considerat singurul sistem capabil de interceptare, eficacitatea sa nu este garantată, iar disponibilitatea unui singur sistem THAAD în România nu oferă o protecție completă. De asemenea, este menționat faptul că Statele Unite au ezitat să furnizeze Ucrainei un sistem THAAD din cauza riscului semnificativ de pierdere a unui astfel de sistem pe câmpul de luptă, având în vedere dificultatea de înlocuire. În concluzie, generalul Alexandru Grumaz vede România ca o țintă dificilă pentru un atac rusesc de amploare, argumentând că Rusia nu deține suficiente rachete pentru a imita atacurile iraniene asupra Israelului și că, în plus, capacitatea militară a Rusiei se află într-un declin semnificativ.

El consideră amenințările rusești ca fiind în principal propagandă, subliniind că România, integrată în sistemul de apărare NATO, nu este o țintă facilă. Generalul Alexandru Grumaz, cu o bogată experiență în Ministerul Apărării Naționale, STS, și cu un master în Strategia Resurselor de Apărare de la Universitatea de Apărare a SUA și programul Senior Executives programme in National and International Security de la John F Kennedy School of Government, Harvard University, este președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate. .

Generalul (r) Alexandru Grumaz, expert în planificare strategică și relații internaționale militare, cu o vastă experiență în Ministerul Apărării Naționale și un masterat în Strategia Resurselor de Apărare de la Universitatea de Apărare a SUA, precum și absolvent al programului Senior Executives Programme in National and International Security de la Harvard University, oferă o perspectivă complexă asupra sistemului de apărare antiaeriană al României. El subliniază existența unui sistem stratificat de recunoaștere și apărare a spațiului aerian, integrat în structura NATO, prin intermediul ASOC (sistemul operațional de detectare a rachetelor, dronelor și obiectelor spațiale), coordonat de Centrul pentru Operațiuni Aeriene Combinate de la Torrejón, Spania.

Această apărare colectivă se extinde pe întreg flancul estic al Europei, printr-o rețea de sisteme radar care acoperă spațiul aerian al Europei de Est, Centrale și Occidentale, de la Turcia până în Polonia. "Este clar că România are o apărare antieriană, are o recunoaștere a spațiului aerian stratificată, care permite să se apere împotriva oricăror obiecte aeriene care pot survola teritoriul României", afirmă generalul. Cu toate acestea, generalul Grumaz consideră că, deși sistemul existent este solid, bazat pe sisteme precum Hawk olandez (modernizat înainte de 2020), Patriot, și sistemul Aegis de la Deveselu, există loc de îmbunătățiri semnificative.

El evidențiază necesitatea integrării sistemelor SHORAD și VSHORAD pentru a consolida apărarea de joasă altitudine, menționând deficiențele actuale în acest domeniu: "Ar mai fi de discutat în privința rachetelor cu care putem să dobărâm dronele și alte obiecte aeriene de joasă atitudine. Deci nouă la ora actuală ne lipsesc sistemele de apărare de joasă altitudine.

Avem Gepard, dar lângă ăsta trebuie să mai punem și altele. Referitor la SHORAD și VSHORAD le cumpărăm de mult, era bine dacă am fi făcut-o deja să le și avem”, declară el.

Chiar și după cedarea unui sistem Patriot către Ucraina, capacitatea de apărare a României rămâne, în opinia sa, intactă, dar necesită consolidare. Analiza generalului Grumaz subliniază necesitatea unui număr optim de șapte sisteme Patriot ("Suntem în regulă, dar așa cum au arătat și alte analize ale MApN, noi avem nevoie de șapte sisteme PARTIOT. Nici de șase, nici de opt.

De șapte."), precum și achiziționarea de sisteme NASAMS, "o soluție de apărare aeriană extrem de adaptabilă cu rază medie de acțiune, folosită inclusiv pentru obiectivele importante, cum e președinția, cum e parlamentul, dar și baze militare." El argumentează nevoia de complementare a apărării de înaltă altitudine asigurată de Patriot și Aegis Ashore de la Deveselu cu sisteme de rază medie și scurtă, inclusiv sisteme israeliene. "Iranul va avea probabil arme nucleare în câteva săptămâni.

Pentru asta avem, în cazuri excepționale, scutul de la Deveselu. Mai departe, pe sistem intermediar avem acele Hawke olandeze, luate la mâna a doua, dar modernizate înainte de 2020.

Și mai avem sisteme mai vechi, exsovietice, rachete OSA, Strela, Kub sau Volhov, precum și tunuri antiaeriene. În principiu, suntem relativ bine acoperiți”, explică el. În viziunea generalului, sistemele israeliene Arrow 2 și 3, David's Sling și Iron Dome ar oferi o apărare completă, acoperind toate palierele de altitudine: "Arrow este pentru sisteme de înaltă altitudine, sistemele David Sling, lanțul David, sunt pentru medie înălțime și Iron Dome pentru joasă înălțime.

Astea ar fi bine să avem, înaltă, medie și joasă altitudine. Eu zic că ar fi ideal acest sistem israelian.” El explică necesitatea sprijinului internațional pentru Israel în fața atacurilor masive iraniene, subliniind dificultatea de a intercepta simultan o avalanșă de rachete.

"Dom'le, n-au făcut față atacurilor dinspre Iran pentru simplu motiv că a fost o avalanșă de rachete de înaltă altitudine și rachete de medie altitudine. Când faci o astfel de operațiune, e greu să le lovești pe toate.

Și atunci ai nevoie de ajutorul unui terț care să te asigure că poate doborâri o parte din ele”, argumentează generalul. În ceea ce privește riscurile reprezentate de rachetele rusești Kinjal și Oreșnik, generalul Grumaz admite vulnerabilități, dar le consideră puțin probabile în contextul actual: "E adevărat că nu suntem foarte bine acoperiți la Kinjal sau la alte rachete rusești de ultima generație. Dar e foarte puțin probabil să fie astfel de probleme”, afirmă el.

El menționează prezența unui sistem THAAD în România, dar subliniază dificultatea înlocuirii unui astfel de sistem în caz de pierdere, conform declarațiilor experților militari occidentali ai think tank-ului Teal Group, citați de Defense România. În concluzie, generalul Grumaz consideră România o țintă dificilă pentru o agresiune rusă pe scară largă, datorită integrării în NATO și limitărilor capacității militare rusești actuale: "În cazul României, nu are cine să ne atace așa.

Rusia poate teoretic să trimită foarte multe drone, dar rachete nu are suficient de multe în arsenal ca să facă ceea ce au făcut iranienii. […] Amenințările rușilor la adresa României nu au sens.

E o propagandă nenorocită, dar care nu trebuie să ne sperie. România nu e o țintă chiar așa de facilă cum vor ei să pare.

Da, ținte facile ar fi poate balticele, dar și acolo trebuie ținut cont de NATO”, conclude el. .

Generalul Alexandru Grumaz, expert în planificarea strategică și relații internaționale militare, cu o bogată experiență în Ministerul Apărării Naționale și în Statele Unite ale Americii și China, avertizează asupra necesității urgente de modernizare a sistemului de apărare antiaeriană românesc, în ciuda unui sistem existent relativ robust. El subliniază vulnerabilitățile actuale, punând accentul pe necesitatea unor sisteme de apărare de joasă altitudine, complementare sistemelor existente, precum Gepard, dar și pe achiziția amânată, dar absolut necesară, a sistemelor SHORAD și VSHORAD.

Generalul consideră că aceste sisteme ar consolida apărarea aeriană oferită în prezent de sisteme mai vechi, precum Hawk olandez, Patriot și sistemul Aegis de la Deveselu. Lipsa unor sisteme eficiente împotriva dronelor și a altor obiecte aeriene de joasă altitudine reprezintă o vulnerabilitate semnificativă, după cum afirmă generalul: „Ar mai fi de discutat în privința rachetellor cu care putem să dobărâm dronele și alte obiecte aeriene de joasă atitudine.

Deci nouă la ora actuală ne lipsesc sistemele de apărare de joasa altitudine. Avem Gepard, dar lângă ăsta trebuie să mai punem și altele.

Referitor la SHORAD și VSHORAD le cumpărăm de mult, era bine dacă am fi făcut-o deja să le și avem”. Cedarea unui sistem Patriot către Ucraina, deși pare o pierdere semnificativă, nu compromite apărarea aeriană a României, însă necesitatea consolidării acesteia rămâne prioritară. Generalul Grumaz evidențiază nevoia a șapte sisteme Patriot pentru o apărare optimă, subliniind: „Suntem în regulă, dar așa cum au arătat și alte analize ale MApN, noi avem nevoie de șapte sisteme PARTIOT.

Nici de șase, nici de opt. De șapte.

Am dat unul, avem mai puține acum, va trebui să facem în așa fel încât să avem șapte.” El propune, de asemenea, achiziționarea sistemelor NASAMS, foarte adaptabile și eficiente, potrivite pentru protejarea unor obiective strategice precum Președinția, Parlamentul și baze militare, subliniind eficiența lor demonstrată în Ucraina. În ceea ce privește apărarea împotriva amenințărilor de înaltă altitudine, generalul menționează sistemele Patriot și Aegis de la Deveselu, ca parte a scutului Aegis Ashore, dar insistă asupra necesității integrării unor sisteme israeliene, pentru o apărare multi-stratificată. El consideră sistemele israeliene Arrow 2 și 3, David's Sling și Iron Dome, ideale pentru apărarea pe trei paliere: înaltă, medie și joasă altitudine.

"Arrow este pentru sisteme de înaltă altitudine, sistemele David Sling, lanțul David, sunt pentru medie înălțime și Iron Dome pentru joasă înălțime. Astea ar fi bine să avem, înaltă, medie și joasă altitudine.

Eu zic că ar fi ideal acest sistem israelian.”, explică generalul. Experiența israeliană în fața atacurilor masive cu rachete și drone iraniene, care a necesitat sprijin extern, evidențiază complexitatea unui astfel de scenariu. Generalul Grumaz explică: „Dom'le, n-au făcut față atacurilor dinspre Iran pentru simplu motiv că a fost o avalanșă de rachete de înaltă altitudine și rachete de medie altitudine.

Când faci o astfel de operațiune, e greu să le lovești pe toate. Și atunci ai nevoie de ajutorul unui terț care să te asigure că poate doborâri o parte din ele”, susținând că un atac similar din partea Iranului asupra României este puțin probabil. Cu toate acestea, România rămâne vulnerabilă la rachete rusești de ultimă generație, precum Kinjal, având doar un sistem Patriot operațional.

Generalul admite această vulnerabilitate, dar minimizează riscul, având în vedere numărul limitat de rachete supersonice rusești și utilizarea lor relativ rară în Ucraina. Situația este similară și în cazul rachetei hipersonice Oreșnik, unde un singur sistem THAAD american ar putea oferi o protecție parțială, deși eficacitatea sa nu este garantată.

Prezența unei baterii THAAD în România oferă un anumit grad de securitate, dar situația rămâne delicată. În ceea ce privește un eventual conflict direct cu Rusia, generalul Grumaz consideră un astfel de scenariu improbabil, subliniind capacitățile limitate ale Rusiei de a lansa atacuri masive cu rachete, din cauza epuizării stocurilor de armament și a dificultăților de modernizare a acestora. „În cazul României, nu are cine să ne atace așa.

Rusia poate teoretic să trimită foarte multe drone, dar rachete nu are suficient de multe în arsenal ca să facă ceea ce au făcut iranienii. Și aici trebuie spus ce se întâmplă la ora actuală.

Rusia a modernizat și a recondiționat stocul de război din vremea URSS-ului. Primele mașini, echipamente de război și transportoare blindate au fost modernizate cele care au fost mai ușor de făcut.

Acum, lucrurile merg din ce în ce mai greu la ei. Iar în 2028, acest stoc se va epuiza și Rusia nu avea ce să mai modernizeze.

Trebuie să facă producție de la zero, ceea ce e foarte complicat pentru Rusia. Așa că amenințările rușilor la adresa României nu au sens.

E o propagandă nenorocită, dar care nu trebuie să ne sperie. România nu e o țintă chiar așa de facilă cum vor ei să pare.

Da, ținte facile ar fi poate balticele, dar și acolo trebuie ținut cont de NATO”, conchide generalul. Expertiza sa extinsă în domeniul apărării și relațiile internaționale oferă greutate analizei sale, făcând din declarațiile sale o perspectivă valoroasă asupra situației de securitate a României. Generalul (r) Alexandru Grumaz este absolvent al Universității de Apărare a SUA și al programului Senior Executives programme in National and International Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University.

A deținut poziții cheie în Ministerul Apărării Naționale și a fost consul general al României la Shanghai, având o expertiză vastă în planificarea strategică, relații internaționale și managementul resurselor de apărare. În prezent, este președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate. .

Generalul (r) Alexandru Grumaz, un expert cu o vastă experiență în planificarea strategică, relațiile internaționale militare și civile, și managementul bugetelor complexe, absolvent al Universității de Apărare a SUA și al programului Senior Executives Programme in National and International Security de la Harvard, a subliniat necesitatea unor investiții strategice în modernizarea sistemului de apărare antiaeriană al României. Analizând situația actuală, generalul a evidențiat nevoia urgentă de completare a capacităților existente.

În prezent, deși România dispune de sisteme de apărare antiaeriană, inclusiv sistemul Aegis Ashore de la Deveselu, sisteme Hawke olandeze modernizate, și sisteme mai vechi de origine sovietică (OSA, Strela, Kub, Volhov, precum și tunuri antiaeriene), acestea nu asigură o protecție completă împotriva tuturor amenințărilor. Potrivit generalului, este crucială achiziționarea a șapte sisteme PATRIOT – nici mai puține, nici mai multe – pentru a asigura o apărare eficientă.

Pierderea unui sistem PATRIOT a redus numărul acestora sub pragul optim, necesitând o achiziție suplimentară pentru a restabili capacitatea operațională la nivelul dorit. Mai mult, generalul susține necesitatea integrării sistemului NASAMS, o soluție extrem de adaptabilă cu rază medie de acțiune, ideală pentru protejarea unor obiective strategice precum Președinția, Parlamentul și bazele militare, având în vedere eficiența sa dovedită în Ucraina. Complementar sistemelor PATRIOT și Aegis Ashore, care asigură apărarea antiaeriană de înaltă altitudine, generalul Grumaz recomandă achiziționarea de sisteme israeliene, considerându-le soluția perfectă pentru o apărare antiaeriană completă.

În opinia sa, sistemele Arrow 2 și 3, David's Sling și Iron Dome oferă o apărare stratificată pe trei paliere: înaltă, medie și joasă altitudine, asigurând o protecție eficientă împotriva unei game largi de amenințări. Generalul a explicat necesitatea unui sistem stratificat, prezentând exemplul atacurilor masive cu rachete și drone asupra Israelului, unde chiar și cu sprijin american, britanic și francez, apărarea a întâmpinat dificultăți în a face față avalanșei de rachete. Cu toate acestea, generalul a subliniat că un atac iranian similar asupra României este un scenariu mai puțin probabil, diferențiind situația României de cea a Israelului.

În schimb, există preocupări legate de capacitatea de apărare împotriva rachetelor rusești Kinjal și a noii rachete balistice hipersonice Oreșnik. Deși România are un sistem PATRIOT operațional, acoperirea împotriva acestor arme avansate este incompletă.

Generalul recunoaște vulnerabilitățile în fața acestor amenințări, dar consideră puțin probabil un atac masiv cu astfel de arme asupra României, având în vedere numărul limitat de rachete supersonice pe care Rusia le deține și utilizarea lor rară în Ucraina. Experții militari occidentali de la Teal Group, citați de Defense România, consideră sistemul american THAAD ca fiind singura soluție potențială de interceptare a armelor hipersonice, dar eficacitatea sa nu este garantată, iar Statele Unite sunt reticente în a furniza acest sistem, temându-se de pierderea lui în luptă.

În final, generalul a afirmat că România nu este o țintă facilă pentru un atac rusesc de amploare, subliniind modernizarea limitată a arsenalului rusesc și epuizarea stocurilor de război din epoca URSS până în 2028, considerând amenințările rusești ca fiind mai degrabă propagandă decât o amenințare realistă. El a concluzionat că, în timp ce țările baltice ar putea fi ținte mai vulnerabile, România, sub umbrela NATO, beneficiază de o poziție strategică mai sigură. .

Generalul Alexandru Grumaz susține că, pentru a asigura o apărare antiaeriană completă a României, este necesară achiziționarea unor sisteme suplimentare de apărare aeriană israeliene, în special sistemele Arrow 2 și 3. El detaliază necesitatea unui sistem stratificat de apărare, compus din trei paliere: sistemul Arrow pentru rachete de mare altitudine, sistemele David's Sling pentru rachete de altitudine medie și Iron Dome pentru rachete de joasă altitudine.

"Arrow 2 și 3, David Sling și Iron Dome. Sunt trei paliere.

Arrow este pentru sisteme de înaltă altitudine, sistemele David Sling, lanțul David, sunt pentru medie înălțime și Iron Dome pentru joasă înălțime. Astea ar fi bine să avem, înaltă, medie și joasă altitudine.

Eu zic că ar fi ideal acest sistem israelian,” explică generalul. Această necesitate este justificată de experiența Israelului în confruntarea cu atacuri masive din partea Iranului, unde chiar și cu un sistem de apărare complex, a fost nevoie de sprijin internațional pentru a contracara avalanșa de rachete.

"Dom'le, n-au făcut față atacurilor dinspre Iran pentru simplu motiv că a fost o avalanșă de rachete de înaltă altitudine și rachete de medie altitudine. Când faci o astfel de operațiune, e greu să le lovești pe toate.

Și atunci ai nevoie de ajutorul unui terț care să te asigure că poate doborâri o parte din ele”, afirmă generalul Grumaz, subliniind dificultatea interceptării unui număr atât de mare de rachete simultan. În schimb, generalul consideră nerealist un scenariu similar în care Iranul ar ataca România cu aceeași intensitate. Cu toate acestea, el recunoaște o vulnerabilitate a sistemului de apărare românesc în fața rachetelor rusești Kinjal, având în vedere că momentan doar un sistem PATRIOT este operațional.

Deși Rusia dispune de un număr relativ redus de rachete supersonice Kinjal și este puțin probabil să le utilizeze masiv împotriva României, generalul subliniază necesitatea unei protecții sporite. "E adevărat că nu suntem foarte bine acoperiți la Kinjal sau la alte rachete rusești de ultima generație.

Dar e foarte puțin probabil să fie astfel de probleme”, adaugă el, atenuând parțial îngrijorarea. O altă amenințare potențială este reprezentată de racheta balistică hipersonică rusească Oreșnik. Experții militari occidentali ai think tank-ului Teal Group, citați de Defense România, susțin că sistemul american THAAD este singurul capabil să intercepteze aceste proiectile, dar eficacitatea sa nu este garantată.

Statele Unite dețin șapte baterii THAAD, una fiind dislocată în România, dar refuzul american de a furniza un sistem Ucrainei, din cauza riscului semnificativ al pierderii unui astfel de echipament greu de înlocuit, evidențiază complexitatea situației. În concluzie, generalul Grumaz consideră că România nu este o țintă facilă pentru un atac rusesc de amploare, datorită faptului că Rusia nu dispune de suficiente rachete pentru a replica atacul iranian asupra Israelului. El explică că stocurile de armament rus sunt în proces de epuizare, modernizarea acestora fiind dificilă și lentă.

"În cazul României, nu are cine să ne atace așa. Rusia poate teoretic să trimită foarte multe drone, dar rachete nu are suficient de multe în arsenal ca să facă ceea ce au făcut iranienii.

Și aici trebuie spus ce se întâmplă la ora actuală. Rusia a modernizat și a recondiționat stocul de război din vremea URSS-ului.

Primele mașini, echipamente de război și transportoare blindate au fost modernizate cele care au fost mai ușor de făcut. Acum, lucrurile merg din ce în ce mai greu la ei.

Iar în 2028, acest stoc se va epuiza și Rusia nu avea ce să mai modernizeze. Trebuie să facă producție de la zero, ceea ce e foarte complicat pentru Rusia.

Așa că amenințările rușilor la adresa României nu au sens. E o propagandă nenorocită, dar care nu trebuie să ne sperie.

România nu e o țintă chiar așa de facilă cum vor ei să pare. Da, ținte facile ar fi poate balticele, dar și acolo trebuie ținut cont de NATO”, declară generalul, diminuând riscul unui atac major rusesc. Generalul (r) Alexandru Grumaz este un expert în domeniul apărării, cu o vastă experiență în Ministerul Apărării Naționale, STS și cu studii la Universitatea de Apărare a SUA și Harvard University.

Este actualmente președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate. .

Analizând necesitatea sprijinului internațional pentru Israel în fața atacurilor iraniene masive cu rachete și drone, generalul (r) Alexandru Grumaz subliniază dificultatea interceptării unei avalanșe de rachete de diferite altitudini. "Dom'le, n-au făcut față atacurilor dinspre Iran pentru simplu motiv că a fost o avalanșă de rachete de înaltă altitudine și rachete de medie altitudine.

Când faci o astfel de operațiune, e greu să le lovești pe toate. Și atunci ai nevoie de ajutorul unui terț care să te asigure că poate doborâri o parte din ele”, explică el, argumentând astfel necesitatea asistenței americane, britanice și franceze în apărarea Israelului. În contrast, generalul Grumaz consideră irealist un scenariu similar în care Iranul ar ataca România cu aceeași intensitate.

Situația României este, totuși, diferită în contextul potențialelor amenințări rusești. Deși România dispune de un sistem PATRIOT operațional, apărarea antirachetă împotriva rachetelor Kinjal rusești rămâne incompletă.

Generalul recunoaște: „E adevărat că nu suntem foarte bine acoperiți la Kinjal sau la alte rachete rusești de ultima generație. Dar e foarte puțin probabil să fie astfel de probleme”, minimizând riscul unei astfel de agresiuni. Un alt aspect preocupant îl reprezintă racheta balistică hipersonică rusă Oreșnik, utilizată recent împotriva Ucrainei.

Potrivit experților militari occidentali de la Teal Group, citați de Defense România, doar sistemul american THAAD are potențialul de a intercepta această armă, dar eficacitatea sa nu este garantată. Statele Unite dețin șapte baterii THAAD, una dintre ele fiind dislocată în România.

Refuzul american de a furniza un sistem THAAD Ucrainei, justificat de riscul pierderii unui sistem dificil de înlocuit, evidențiază valoarea strategică și vulnerabilitatea acestei tehnologii. Referitor la un eventual conflict armat între România și Rusia, generalul Grumaz consideră un astfel de scenariu improbabil, argumentând că Rusia nu dispune de resursele necesare pentru a replica atacul iranian asupra Israelului. El detaliază situația militară a Rusiei: „În cazul României, nu are cine să ne atace așa.

Rusia poate teoretic să trimită foarte multe drone, dar rachete nu are suficient de multe în arsenal ca să facă ceea ce au făcut iranienii. Și aici trebuie spus ce se întâmplă la ora actuală.

Rusia a modernizat și a recondiționat stocul de război din vremea URSS-ului. Primele mașini, echipamente de război și transportoare blindate au fost modernizate cele care au fost mai ușor de făcut.

Acum, lucrurile merg din ce în ce mai greu la ei. Iar în 2028, acest stoc se va epuiza și Rusia nu avea ce să mai modernizeze.

Trebuie să facă producție de la zero, ceea ce e foarte complicat pentru Rusia. Așa că amenințările rușilor la adresa României nu au sens.

E o propagandă nenorocită, dar care nu trebuie să ne sperie. România nu e o țintă chiar așa de facilă cum vor ei să pare.

Da, ținte facile ar fi poate balticele, dar și acolo trebuie ținut cont de NATO”, concluzionează el, subliniind caracterul propagandistic al amenințărilor rusești și statutul României ca țintă mai puțin vulnerabilă comparativ cu țările baltice. Generalul (r) Alexandru Grumaz, cu o bogată experiență în Ministerul Apărării Naționale, STS și cu un master în Strategia Resurselor de Apărare de la Universitatea de Apărare a SUA și un program Senior Executives programme in National and International Security de la John F Kennedy School of Government, Harvard University, precum și fost consul general al României la Shanghai, oferă o perspectivă pertinentă asupra situației geopolitice actuale și a capacităților de apărare ale României, în prezent președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate. .

Capacitatea de apărare a României împotriva amenințărilor balistice rusești, în special a rachetelor Kinjal și a altor sisteme de ultimă generație, precum și a rachetei hipersonice Oreșnik, este un subiect de analiză complexă. Deși există o vulnerabilitate teoretică, generalul Alexandru Grumaz atenuează gravitatea acesteia, declarând că probabilitatea unui atac masiv cu astfel de rachete este extrem de scăzută.

Această perspectivă se bazează pe evaluarea resurselor militare rusești actuale. Referitor la racheta hipersonică Oreșnik, utilizată recent în Ucraina, experții militari occidentali de la Teal Group, conform Defense România, identifică sistemul american THAAD ca singura opțiune potențială de interceptare. Totuși, eficacitatea THAAD împotriva armelor hipersonice este departe de a fi garantată.

Statele Unite dețin șapte baterii THAAD, una fiind dislocată în România. Refuzul american de a furniza un sistem THAAD Ucrainei, motivat de dificultatea înlocuirii unui sistem pierdut în luptă, subliniază atât valoarea, cât și vulnerabilitatea acestei tehnologii. Generalul Grumaz contestă, totodată, ideea unei ținte ușor accesibile pentru Rusia în cazul unui conflict cu România.

El argumentează că arsenalul rusesc, în ciuda modernizării unor echipamente din era sovietică, este limitat. Procesul de modernizare a încetinit semnificativ, iar epuizarea stocurilor existente până în 2028, necesită o producție de la zero, o sarcină dificilă pentru Rusia.

În opinia sa, amenințările rusești la adresa României sunt pur propagandistice, iar țările baltice ar reprezenta ținte mult mai vulnerabile. România, susține generalul, beneficiază de protecția NATO, ceea ce diminuează considerabil riscul unui atac direct de amploare. Generalul (r) Alexandru Grumaz, cu o vastă experiență în Ministerul Apărării Naționale, inclusiv în funcții cheie precum șeful Direcției de Management al Resurselor pentru Apărare și prim-adjunct al Directorului STS, poartă o expertiză remarcabilă în domeniul planificării strategice, relațiilor internaționale militare și civile, precum și în managementul bugetelor complexe.

Absolvent al Universității de Apărare a SUA și al programului Senior Executives Programme in National and International Security de la Harvard University, și fost consul general al României la Shanghai, generalul Grumaz deține o perspectivă unică asupra dinamicii geopolitice, având o cunoaștere aprofundată a realităților militare și politice din China și Statele Unite ale Americii. În prezent, el este președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate.

Experiența sa și analiza sa atentă oferă o perspectivă nuanțată asupra capacității de apărare a României față de amenințările rusești. .

Un scenariu de conflict armat direct între România și Rusia este, în opinia generalului (r) Alexandru Grumaz, extrem de improbabil. Argumentul său se bazează pe o analiză pragmatică a capacităților militare rusești actuale și viitoare, coroborată cu o înțelegere profundă a contextului geopolitic.

Generalul subliniază imposibilitatea Rusiei de a desfășura o ofensivă amplă și decisivă împotriva României, în ciuda propagandei care sugerează contrariul. Deși Rusia ar putea utiliza un număr semnificativ de drone, stocurile sale de rachete sunt, potrivit analizei sale, insuficiente pentru a realiza o acțiune militară de amploarea atacurilor iraniene. Această constatare este susținută de observațiile generalului Grumaz privind modernizarea arsenalului militar rus.

Procesul de modernizare și recondiționare a echipamentelor militare sovietice se confruntă cu dificultăți crescânde. În timp ce primele etape au vizat modernizarea echipamentelor mai ușor de reabilitat (vehicule, transportoare blindate), generalul anticipează epuizarea acestui stoc până în 2028.

Productia de la zero a unor noi echipamente militare reprezintă o provocare majoră pentru Rusia, afectând semnificativ capacitatea sa ofensivă. Așadar, amenințările Rusiei la adresa României sunt considerate de generalul Grumaz ca fiind pur propagandistice, lipsite de temei real. România nu este o țintă facilă, spre deosebire de țările baltice, care, deși rămân vulnerabile, beneficiază de protecția NATO.

Această apartenență la NATO constituie un factor determinant în descurajarea unei agresiuni directe asupra României. Generalul Alexandru Grumaz, un expert cu o vastă experiență în domeniul apărării și securității naționale, își justifică afirmațiile printr-un parcurs profesional impresionant. Absolvent al Universității de Apărare a SUA, cu master în Strategia Resurselor de Apărare, și al programului Senior Executives programme in National and International Security de la John F.

Kennedy School of Government, Harvard University, generalul Grumaz a ocupat funcții cheie în Ministerul Apărării Naționale, inclusiv șef al Direcției de Management al Resurselor pentru Apărare, director al Directoratului de Planificare Integrată a Apărării și Inspector pentru armamente. Experiența sa extinsă include și rolul de prim-adjunct al Directorului STS, unde și-a demonstrat expertiza în telecomunicații.

De asemenea, a fost consul general al României la Shanghai, consolidându-și cunoștințele despre viața politică și militară din China și Statele Unite, unde și-a desfășurat o parte importantă din carieră. În prezent, generalul Grumaz este președintele Centrului de Analiză și Studii de Securitate, un rol care îi permite să continue să ofere analize pertinente în domeniul securității naționale.

Expertiza sa cuprinde planificarea strategică, relațiile internaționale militare și civile, precum și planificarea și managementul bugetelor complexe. .

Alexandru Grumaz, general în rezervă, deține o bogată experiență în domeniul apărării naționale și al relațiilor internaționale, consolidată printr-o pregătire academică de excepție. Formarea sa include un master în Strategia Resurselor de Apărare obținut la prestigioasa Universitate de Apărare a Statelor Unite ale Americii, precum și participarea la programul Senior Executives Programme in National and International Security de la John F.

Kennedy School of Government, Harvard University. Această pregătire avansată l-a dotat cu abilități analitice și strategice de înaltă performanță, reflectate în cariera sa atât în sectorul public, cât și în cel privat. Experiența sa profesională este remarcabilă prin diversitatea și complexitatea pozițiilor ocupate.

A fost consul general al României la Shanghai, unde a dobândit o înțelegere profundă a realităților geopolitice din Asia și a relațiilor bilaterale româno-chineze. În cadrul Ministerului Apărării Naționale, a deținut funcții cheie, contribuind semnificativ la dezvoltarea și implementarea strategiilor de apărare ale țării.

Printre acestea se numără funcția de șef al Direcției de Management al Resurselor pentru Apărare, rol în care a gestionat resursele financiare și umane ale unui departament crucial pentru securitatea națională. De asemenea, a activat ca director al Directoratului de Planificare Integrată a Apărării, coordonând procesul complex de planificare strategică a apărării naționale, și ca inspector pentru armamente, supraveghind achizițiile și modernizarea echipamentelor militare.

În plus, expertiza sa în domeniul telecomunicațiilor a fost recunoscută prin numirea sa în funcția de prim-adjunct al Directorului Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS). Grumaz are o vastă experiență în planificarea strategică, atât în context militar, cât și civil, demonstrând o capacitate remarcabilă de a gestiona proiecte complexe și bugete semnificative. Cunoașterea sa aprofundată a vieții politice și militare din China și Statele Unite ale Americii, țări în care și-a desfășurat o parte importantă a carierei sale, îi conferă o perspectivă unică asupra dinamicii geopolitice globale.

În prezent, generalul Grumaz își dedică expertiza președinției Centrului de Analiză și Studii de Securitate, contribuind la analiza și interpretarea evenimentelor de securitate națională și internațională. .