Trump, factor decisiv în 2025: influența sa eclipsează summit-urile globale

Anul 2024 se anunță a fi unul marcat de o aglomerare intensă de evenimente internaționale majore, cu implicații geopolitice profunde și incertitudini semnificative. Pe scena globală, se profilează summit-uri de importanță crucială: Summit-ul G20, ediția a XX-a, va avea loc în perioada 22-23 noiembrie la Johannesburg, Africa de Sud, adunând liderii celor mai puternice economii ale lumii.

În aceeași lună, în Coreea de Sud, la Gyeongiu, se va desfășura summit-ul APEC, reunind țările riverane Oceanului Pacific. Dinamica geopolitică este complexificată de evoluțiile din cadrul BRICS și SCO.

Summit-ul BRICS, a XVII-a ediție, va avea loc în Brazilia, la o dată încă nedefinită, într-un context marcat de extinderea numărului de membri, dar și de o coeziune internă relativ modestă. Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO) își va ține summit-ul în China, sub egida dezvoltării durabile.

Atât BRICS, cât și SCO reprezintă inițiative promovând o ordine mondială alternativă, susținute de China, Rusia, Iran, India, Brazilia, Africa de Sud și alte state, într-o poziție de opoziție, mai mult sau mai puțin declarată, față de Occident. Un alt eveniment important al anului 2025 îl reprezintă aniversarea a 80 de ani de la înființarea Organizației Națiunilor Unite. Adunarea Generală din septembrie și aniversarea intrării în vigoare a Cartei ONU, la 24 octombrie, vor fi momente cheie ale sărbătoririi.

De asemenea, în noiembrie, la Belém, Brazilia, se va desfășura COP30, cea de-a 30-a Conferință ONU privind schimbările climatice. Însă, perspectiva acestui summit este umbrită de decizia Statelor Unite de a se retrage din Acordul de la Paris privind schimbările climatice, o acțiune care compromite serios atingerea obiectivelor stabilite anterior. Uniunea Europeană va continua să organizeze summit-uri trimestriale regulate la Bruxelles, dar va găzdui și evenimente extraordinare și informale, primul fiind programat pentru luna februarie, sub forma unui seminar cu liderii din mediul rural belgian.

Președințiile semestriale ale Consiliului de Miniștri al UE vor fi asigurate de Polonia (din 1 ianuarie) și Danemarca (din 1 iulie), preluând de la Ungaria, care a încheiat un mandat complex la 31 decembrie. În ceea ce privește NATO, Summitul Alianței Atlantice va avea loc la Haga, Olanda, în perioada 24-25 iunie. Dincolo de agenda densă a întâlnirilor diplomatice formale, anul 2024 este marcat de anxietate și speranță legate de evoluțiile unor conflicte majore.

Situația din Ucraina și Orientul Mijlociu capătă o importanță deosebită, fiind percepute ca amenințări la adresa stabilității globale și regionale. Este important de reamintit, totuși, că războiul din Sudanul de Sud rămâne cel mai sângeros conflict actual.

Alegerea lui Donald Trump la președinția Statelor Unite a declanșat temeri legate de potențiale escaladări ale conflictelor internaționale, amplificând ambițiile unor actori considerați "generatori de probleme". Dacă Trump își dorește, așa cum a declarat, să fie președintele care pune capăt războaielor, este necesară o detensionare semnificativă a situației internaționale înainte de instalarea sa la Casa Albă. Schimbarea regimului din Siria, în loc să reducă tensiunile, a condus la o extindere a conflictelor din Orientul Mijlociu.

Războiul din Ucraina și-a recăpătat intensitatea după o perioadă de blocaj, sugerând, totodată, posibilitatea unei faze de încetare a focului, fără o pace durabilă și negocieri substanțiale. Fosta cancelar germană Angela Merkel a exprimat, într-un interviu acordat lui Christiane Amanpour la CNN, o opinie relevantă: "Trump a avut întotdeauna, și nu a ascuns asta niciodată, o fascinație pentru dictatori..

Acest lucru reieșea clar din felul în care vorbea despre Vladimir Putin și Kim Jong-un: le admira puterea absolută...". Stefano Polli, scriind pentru Ansa, subliniază efectele devastatoare ale conflictelor din Ucraina și Orientul Mijlociu: "undele de șoc ale cutremurelor din Ucraina și Orientul Mijlociu se lărgesc și arcul crizei devine din ce în ce mai larg, creând o lume cu tot mai puține certitudini și tot mai multe tensiuni.

Noul război sirian, încâlcit și tulburător, adaugă piese noii dezordini mondiale, a cărei construcție a început la 24 februarie 2022, ziua invaziei Ucrainei de către Rusia... Din acel moment, nimic nu a mai fost la fel ca înainte: echilibrele internaționale deja precare existente au fost măturate, lăsând un gol diplomatic și politic care este umplut treptat de conflicte și crize care, într-o perspectivă de ansamblu, pot duce la acea ipoteză a unui „al treilea război mondial fragmentat” despre care a vorbit Papa Francisc”. Fascinația lui Trump pentru Putin și apropierea sa de premierul israelian Benjamin Netanyahu ar putea conduce, paradoxal, către progrese în direcția păcii sau, cel puțin, către un impas în conflicte.

Această pace, însă, ar putea fi una impusă, departe de o soluționare echitabilă a situației în Ucraina, unde, din martie 2022, se dorește o pace "corectă", și în Orientul Mijlociu, unde drepturile poporului palestinian ar putea fi ignorate. Totuși, abordarea directă a lui Trump are efecte palpabile. Liderii UE și NATO, în mare parte aceleași persoane, par dispuși să acorde prioritate reconstrucției Ucrainei, în detrimentul unei concentrări exclusive pe apărare.

Noul secretar general al NATO, olandezul Mark Rutte, solicită creșterea cheltuielilor militare de la 2% la 2,5% din PIB. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a adoptat o retorică a resemnării, declarând, în discursul său la Summitul European: "Nu mai putem câștiga", transmitând un mesaj de deznădejde atât poporului ucrainean, cât și trupelor aflate pe front. Anul 2025 ar putea aduce o pace impusă de Trump, o pace a celor puternici asupra celor slabi.

Putin, probabil încurajat de această perspectivă, își ridică pretențiile, cerând negocieri cu un președinte ucrainean "legitim" și o pace durabilă, nu un armistițiu temporar. Benjamin Netanyahu, la rândul său, revendică controlul asupra Fâșiei Gaza și o soluționare unilaterală a conflictului israelo-palestinian, fără a mai lua în considerare soluția celor două state. După ce își va consolida imaginea de făuritor de pace, Trump ar putea demara o nouă serie de "războaie", de data aceasta economice, îndreptate împotriva Chinei, Europei, Canadei și Mexicului.

De asemenea, ar putea intensifica retorica anti-imigranți și se va concentra pe dezvoltarea energetică bazată pe combustibili fosili. În plus, Trump ar putea provoca Panama, pretinzând controlul asupra Canalului, și Danemarca, readucând în discuție ideea controversată a achiziționării Groenlandei. Având în vedere aceste perspective complexe, este dificil să fim optimişti cu privire la un viitor mai bun decât cel prezent, așa cum promit unii analiști. .