Surpriză uriașă: Conserve de somon expirate de zeci de ani!

Asociația, ca parte a unui amplu proces de control al calității desfășurat de-a lungul mai multor decenii, a păstrat un număr considerabil de conserve. Aceste conserve, inițial destinate analizelor interne, au dobândit o importanță neașteptată în mâinile cercetătorilor ecologiști.

Ele s-au transformat, de fapt, într-o arhivă inestimabilă, o colecție excepțional de bine conservată de specimene biologice. Însă nu somonul a fost subiectul principal al acestei arhive neașteptate, ci un alt element, inițial neobservat: viermii.

Mai precis, paraziții marini din specia anisakizilor, cu o dimensiune medie de aproximativ un centimetru, au devenit subiecții de studiu privilegiati. Deși imaginea unor viermi în conservele de somon poate părea respingătoare la prima vedere, trebuie subliniat faptul că, în contextul procesului de conservare termică aplicat, acești anisakizi sunt complet inofensivi pentru consumul uman.

Tratamentul termic, aplicat riguros în timpul procesului de conservare, neutralizează orice potențial risc parazitar. Astfel, această "colecție" accidentală de conserve, inițial destinată exclusiv controlului calității, a oferit ecologiștilor o resursă unică și valoroasă pentru cercetarea faunistică marină, demonstrând totodată eficiența procesului de conservare în eliminarea riscurilor pentru sănătatea umană. .

O analiză extinsă a prezenței viermilor *Anisakis* în populațiile de somon din Golful Alaska și Bristol Bay, realizată pe o perioadă de 42 de ani (1979-2021), a dezvăluit dinamica complexă a acestor paraziți în rețeaua trofică marină. Studiul, bazat pe analiza a 178 de conserve de somon din diferite specii – 42 de conserve de somon chum ( *Oncorhynchus keta*), 22 de somon coho (*Oncorhynchus kisutch*), 62 de somon roz (*Oncorhynchus gorbuscha*) și 52 de somon roșu (*Oncorhynchus nerka*) – a evidențiat o creștere semnificativă a infestării cu *Anisakis* în somonul chum și roz, în timp ce nivelurile au rămas relativ stabile în cazul somonului coho și roșu.

Această variație sugerează o complexitate a ciclului de viață al parazitului, care începe cu infectarea krillului, continuând prin consumul krillului de către pești mai mari, inclusiv somonul, și culminând cu etapa finală de reproducere în intestinele mamiferelor marine. Ouăle parazitului sunt apoi eliminate în ocean prin excrementele mamiferelor, dând naștere unui nou ciclu.

Așa cum explică autorul principal al studiului, Dr. Wood: „Dacă o gazdă nu este prezentă – mamiferele marine, de exemplu – aceștia nu pot să-și finalizeze ciclul de viață și numărul lor va scădea”.

Creșterea observată a infestării cu *Anisakis* în somonul chum și roz, așa cum subliniază autorul principal al lucrării, Dr. Mastick, indică: „Văzând cum numărul lor a crescut în timp, așa cum am observat cu somonul roz și chum, indică faptul că acești paraziți au reușit să găsească toți gazdele potrivite și să se reproducă.

Acest lucru ar putea indica un ecosistem stabil sau în recuperare, cu suficiente gazde potrivite pentru viermii anisakis.” În schimb, stabilitatea nivelurilor de infestare în somonul coho și roșu rămâne mai puțin clară, dificultățile în identificarea speciilor specifice de *Anisakis* din conservele analizate îngreunând interpretarea datelor. Cercetătorii sugerează că metoda inovatoare utilizată – transformarea unor conserve vechi de somon într-o arhivă ecologică – oferă perspective valoroase asupra dinamicii ecosistemelor marine și ar putea conduce la noi descoperiri științifice.

Studiul a fost publicat în revista *Ecology and Evolution*. .

Studiul nivelurilor de infestare cu viermi la somonul coho și cel roșu prezintă o complexitate deosebită. Stabilitatea observată a acestor niveluri de infestare rămâne un mister, îngreunată și mai mult de dificultățile întâmpinate în identificarea precisă a speciilor de viermi implicați, dificultăți generate de procesul de conservare al probelor (conserve vechi).

Conservarea, deși a afectat posibilitatea unei identificări precise la nivel de specie, a oferit însă o perspectivă unică asupra istoricului infestației. Această abordare neobișnuită, transformarea unor conserve vechi și prafuite într-o veritabilă arhivă ecologică, așa cum o consideră Mastick și colaboratorii săi, se dovedește a fi extrem de promițătoare pentru cercetarea științifică.

Potențialul acestei metode de analiză este considerabil, deschizând calea spre numeroase descoperiri în domeniu. Importanța acestei cercetări inovatoare a fost recunoscută prin publicarea rezultatelor în prestigioasa revistă *Ecology and Evolution*.

Analiza detaliată a datelor obținute din aceste conserve, în ciuda imperfecțiunilor impuse de vechimea probelor, permite o mai bună înțelegere a dinamicii populațiilor de viermi paraziți în populațiile de somon, oferind informații valoroase pentru gestionarea sustenabilă a acestor resurse piscicole. Cercetătorii subliniază faptul că această abordare, deși neconvențională, demonstrează eficiența reutilizării materialelor arhivate în cercetarea ecologică, contribuind la o mai bună înțelegere a ecosistemelor acvatice și a evoluției interacțiunilor parazit-gazdă în timp. .