Secretul longevității? Un naturopat dezvăluie o metodă surprinzătoare

Studiind longevitatea speciilor, medicul a stabilit o comparație interesantă între durata de viață a oamenilor și a unor mamifere marine, precum delfinii și balenele. Aceste creaturi acvatice, a explicat ea, prezintă un ritm respirator semnificativ mai lent decât cel uman, respirând doar de 3 până la 5 ori pe minut.

Această observație contrastează puternic cu ritmul respirator al unor specii mult mai mici, cum ar fi șoarecii, care respiră de 90 până la 250 de ori pe minut și a căror speranță de viață se situează între doar doi și șapte ani. Diferența evidentă în ritmul respirator și durata de viață dintre aceste specii a condus medicul la o concluzie relevantă pentru sănătatea umană.

Ea a subliniat legătura strânsă dintre stres și ritmul respirator accelerat, menționând: „În timp ce un șoarece respiră între 90 și 250 de ori pe minut și trăiește doar între doi și șapte ani". Această observație, conform medicului, demonstrează impactul negativ al stresului asupra longevității.

Respirația rapidă, asociată cu stresul, contribuie, în opinia ei, la scurtarea duratei de viață. De aceea, recomandarea sa finală a fost una simplă, dar profundă: „sfatul meu este să respirați conștient, încetinind respirația".

Prin această practică de conștientizare a respirației, medicul sugerează o abordare holistică a gestionării stresului și, implicit, a îmbunătățirii sănătății și a longevității. Comparând ritmul respirator al speciilor cu durata lor de viață, medicul a oferit o perspectivă nouă asupra importanței respirației conștiente pentru o viață mai lungă și mai sănătoasă. .

Un studiu realizat anul trecut de cercetătorii de la Massachusetts General Hospital, și raportat de Earth.com, sugerează o posibilă legătură fascinantă între nivelurile de oxigen și longevitate. Experimentul, efectuat pe șoareci, a demonstrat că expunerea la o atmosferă cu un conținut de oxigen de 11% a dus la o creștere semnificativă a duratei de viață a rozătoarelor, cu aproximativ 50% mai mult decât în cazul grupului de control, care a respirat aer cu 21% oxigen.

Dailymail.com subliniază această descoperire, speculând că Bowring ar putea avea dreptate în legătură cu această corelație. Publicația citează ipoteza potrivit căreia reducerea aportului de oxigen diminuează deteriorarea celulară, stimulând totodată capacitatea celulelor de a elimina și recicla componentele deteriorate mai eficient.

Acest mecanism, se sugerează, ar putea încetini procesul de îmbătrânire. Este important de menționat, însă, că rezultatele acestui studiu nu au fost încă reproduse pe oameni, lăsând deschisă întrebarea cu privire la aplicabilitatea acestor descoperiri în cazul speciei umane.

Dr. Roger Roberts, pneumolog și cercetător principal al studiului, a declarat pentru publicație: „Este prematur să speculăm cu privire la implicațiile acestor descoperiri asupra îmbătrânirii umane”.

Cu toate acestea, el a adăugat o notă de optimism, menționând: „Dar există câteva indicii interesante din cercetările epidemiologice conform cărora traiul la altitudine mare, unde există o concentrație mai scăzută de oxigen, ar putea crește durata medie de viață și reduce povara bolilor legate de vârstă”. Așadar, deși rezultatele sunt promițătoare, este nevoie de cercetări suplimentare pentru a confirma dacă această corelație se aplică și la oameni și pentru a înțelege mecanismele complexe implicate în acest fenomen.

Studiul pe șoareci deschide însă o perspectivă interesantă asupra potențialului de prelungire a vieții prin manipularea nivelurilor de oxigen, necesitând investigații ulterioare ample și riguroase. .