Scandalul electoral românesc: Iohannis ignorat de NATO? Încrederea României în pericol?

Absența României la o întâlnire de o importanță crucială a fost subiectul unei analize pertinente oferite de profesorul Corneliu Bjola. Explicațiile sale au evidențiat gravitatea situației, subliniind faptul că România a fost, într-un mod inexplicabil, ignorată, exclusă de la un eveniment cu implicații majore.

Profesorul Bjola a dezbătut în detaliu consecințele acestei omisiuni, accentuând riscurile pe care le implică absența țării noastre la o reuniune de asemenea calibru. Lipsa reprezentării românești la această întâlnire strategică a generat, în opinia sa, un vid semnificativ în procesul decizional, având potențialul de a afecta negativ interesele naționale pe termen lung.

Impactul acestei "uitări", după cum a calificat-o profesorul Bjola, este considerat de acesta extrem de dăunător și necesită o analiză amănunțită a mecanismelor care au dus la această situație regretabilă, implicând identificarea responsabililor și implementarea unor măsuri pentru a preveni repetarea unor asemenea incidente în viitor. România, prin această absență nejustificată, a pierdut oportunitatea de a participa activ la elaborarea unor decizii cu implicații directe asupra dezvoltării sale economice și geopolitice.

Consecvențele pe termen scurt și lung ale acestei neglijențe necesită o evaluare completă și transparentă. .

Analiza absenței României de la o importantă întâlnire NATO, organizată de secretarul general Mark Rutte, relevă o problemă profundă a politicii externe românești: lipsa de substanță, consistență și ambiție. Președintele Iohannis susține că România nu a fost invitată, fapt care generează numeroase semne de întrebare, mai ales având în vedere poziția strategică a țării noastre și necesitatea unei implicări mult mai active în eforturile internaționale. Opinia profesorului Corneliu Bjola subliniază această lipsă de implicare, sugerând că chiar și în cadrul NATO există rețineri legate de capacitatea României de a-și asuma angajamente concrete, în contextul actual marcat de instabilitate politică internă și atacuri hibride.

„Țările implicate în acest moment sunt cele care au capacitatea și voința de a sprijini aceste obiective: Marea Britanie, Spania, Italia, Germania, Polonia, Franța,” a explicat el, subliniind absența României din această listă, o țară ce, prin poziția sa geostrategică, ar trebui să fie un actor cheie. El sugerează că decizia autorităților române de a nu participa la aceste întâlniri ar fi fost influențată de dorința de a evita atragere atenției asupra războiului în timpul campaniei electorale, o decizie amplificată de criza politică post-electorală și atacurile hibride.

„În cadrul NATO există rețineri” privind implicarea activă a României, a concluzionat Bjola, accentuând caracterul concret al discuțiilor și angajamentelor implicate. Expertul în securitate Marius Ghincea completează această analiză, afirmând că politica externă a României este lipsită de substanță și necesită o reevaluare urgentă. România, deși membră NATO și UE, trebuie să devină mult mai activă, contribuind cu idei și proiecte concrete, la fel ca alte state.

„Noi suntem capabili să avem o politică externă, dar nu vrem,” declară Ghincea, evidențiind existența unor oameni competenți în Ministerul de Externe și Apărare, dar subliniind lipsa voinței politice și a resurselor necesare pentru o acțiune eficientă. El compară România cu „un elev cuminte, dar mediocru, lipsit de orice fel de ambiție”, explicând absența de la întâlnirea de la Bruxelles prin lipsa contribuțiilor substanțiale ale țării noastre.

„Dacă ne gândim la nivelul contribuțiilor noastre la Bruxelles, de exemplu, de ce nu a fost invitat Iohannis la întâlnirea restrânsă… este pentru că… Bucureștiul votează mereu conform poziției universale, se raliază altora, în general e copilul cuminte din clasă cu care poți lucra, dar, în general, nu vine cu nimic substanțial…nu vine cu niște poziții inovative, nu e preocupat să găsească niște soluții la propriile probleme și la problemele europene, ci doar se raliază la cei propuni alții. Nu că ar fi prostul clasei, ci e elevul fără nicio ambiție.

Deși ar trebui să fie ambițios, pentru că suntem totuși o țară importantă în Europa,” explică Ghincea, ilustrând o poziție pasivă și lipsită de inițiativă a României pe scena internațională. Ghincea subliniază atuurile României – poziția strategică, granița cu Ucraina, potențialul economic – de care țara nu profită, sugerând renunțarea la externalizarea gândirii de politică externă către Bruxelles și Washington, nu printr-un RoExit, ci prin asumarea unei poziții mai active și ambițioase, similară cu cea a Poloniei și a țărilor baltice. „Suntem a șaptea țară care e importantă în Consiliu.

Suntem o țară de graniță, cu cea mai lungă graniță cu Ucraina. Avem o țară care are un potențial economic și una dintre cele mai înalte niveluri de creștere economică.

Nu suntem Malta sau altă țară mică. Doar că trebuie să capitalizăm, doar că pentru asta ai nevoie de lideri politici care să și vrea mai mult,” accentuează el necesitatea unui leadership politic cu o viziune mai ambițioasă. Problema lipsei de substanță în politica externă românească este amplificată de absența ideilor și a consistenței la nivelul partidelor mainstream (PSD, PNL, USR).

Ghincea compară această lipsă de viziune cu propunerile unor partide de extremă-dreapta, care, deși nocive, prezintă măcar o viziune coerentă, chiar dacă extrem de periculoasă pentru integrarea europeană și libertățile individuale. „Este evident nevoie de o reevaluare de politică externă, fără redirecționarea politică externă… dacă ne uităm la ce spune Georgescu, la ce spun cei de la AUR, la viziunea pe care dreapta radicală o oferă pentru politica externă și de securitate românească, se bazează pe trei piloni: nealiniere geopolitică, hedging strategic și cvasi-izolare economică prin limitarea rolului investitorilor străini.

Iar dacă este să rămânem în UE, mai degrabă ca Ungaria lui Orban. E clar, nu sunt deloc cele mai bune idei, din contră.

Doar că bună, rea, este totuși o viziune cât de cât coerentă pentru politica externă românească, dacă lăsăm la o parte misticismul și discursul patriotard,” avertizează el. O reevaluare este vitală, accentuează Ghincea, dar trebuie să respecte principiile fundamentale: apartenența la UE și NATO.

„E cazul să recunoaștem că certitudinile pe care ne-am clădit politica externă și de securitate în ultimele trei decenii sunt din ce în ce mai puțin sigure. În aceste condiții, a-ți băga capul în nisip nu este o soluție.

Totuși, o astfel de reevaluare nu trebuie și nu poate, având în vedere dezideratele democratice și pro-europene ale poporului nostru, să includă o reorientare geostrategică,” subliniază expertul. Această reevaluare necesită o dezbatere amplă, implicarea mediului academic și a think-tank-urilor, dar, mai presus de toate, ambiție și voință politică. Lipsa de resurse alocate Ministerului de Externe este o altă problemă majoră, comparativ cu eforturile depuse de țări mult mai mici, precum statele baltice.

„În România, Ministerul de Externe are deficit de personal de 500 de oameni, primește cel mai mic buget din regiune. Nu poți contezi în politica externă dacă nu aloci resurse.

Doar să ne uităm la polonezi. Câți bani alocă pentru politică externă, câți bani alocă pentru lobby și așa și mai departe.

Și se vede,” subliniază Ghincea, oferind exemplul Poloniei ca model de urmat. Preocuparea electoratului pentru problemele interne, și concentrarea politicienilor pe acestea, contribuie la neglijarea politicii externe.

„E și o problemă electorală, că votanții români nu apreciază oameni care nu vorbesc pe limba poporului. Oamenii sunt preocupați mai mult de probleme precum salariile, pensiile, situația internă, iar atunci politicienii se concentrează exclusiv pe asta,” explică Ghincea. Gestionarea defectuoasă a ultimelor evenimente politice, a dus la o criză de credibilitate a României pe plan internațional.

„La nivel retoric și discursiv în ultimii ani s-a mers pe ideea de stabilitate și predictibilitate…Și tot acest discurs pe care Bucureștiul l-a promovat intens în ultimii 3-4 ani, a colapsat. Pentru că văd toți aliații noștri că e instabilitate în țară…Și n-a ajutat nici modul în care statul român a reacționat, că a reacționat cu barosul în loc să reacționeze cu mănușile.

Deci efectul principal este că acum credibilitatea discursului nostru, care vorbește de stabilitate și credibilitate, nu mai există,” explică Ghincea, evidențiind discordanța dintre discursul oficial și realitatea internă. Afirmațiile României despre rolul său de furnizor de securitate în regiune sunt contestate de evenimentele recente.

„Am tot vorbit în ultimii ani foarte mult despre țara noastră ca furnizor de securitate… noi de fapt suntem beneficiari de securitate și că afirmațiile noastre. Laudele noastre cum că suntem furnizori de securitate sunt mai degrabă lipsite de substanță.

În buna tradiție românească, forme fără fond,” constată Ghincea. Neplinirea promisiunilor făcute Comisiei Europene în contextul PNRR afectează și mai mult poziția României. „Un alt lucru care are un impact direct asupra poziției noastre la Bruxelles…am făcut niște promisiuni Comisiei Europene…Anul ăsta trebuia să fie făcute, finalizate câteva pachete mari de reformă, în schimbul cărora trebuia să primim multe miliarde de euro.

Doar că toate reformele astea…fost amânate pe anul viitor…Și Comisia Europeană ne-a păsuit…dar de la anul după ce se termină alegerile vă apucați de reformă…Ceea ce înseamnă că reformele mult dorite…vor fi din nou amânate,” detaliază Ghincea. Vulnerabilitățile României, evidențiate de aceste probleme, sunt observate de aliați, care, deși nu vor abandona România, își ajustează așteptările.

„Ce trebuie spus este că problemele ni le-am făcut singuri…Ne-au pus cumva o oglindă în față și ne-au spus: da, credeți că sunteți mai integri, mai curați, mai stabili, hai că o să vă arătăm noi cum sunteți voi, de fapt,” conclude Ghincea. .

Analiza critică a poziției României pe scena internațională, efectuată de experți precum profesorul Corneliu Bjola și expertul în securitate Marius Ghincea, relevă o situație îngrijorătoare. Aceștia subliniază o lipsă acută de consistență și substanță în politica externă a României, deficiențe observate și de partenerii noștri din NATO.

Profesorul Bjola atrage atenția asupra unor "rețineri privind capacitatea de implicare a României", rețineri justificate de necesitatea unor angajamente concrete pe care, în contextul actual, România pare incapabilă să le ofere. Discuțiile nu mai sunt teoretice, ci implică acțiuni palpabile, iar lipsa de acțiune fermă a României generează îndoieli la nivel internațional. Marius Ghincea utilizează o metaforă pertinentă: România este asemenea unui elev cuminte, dar mediocru, lipsit de ambiție.

Această lipsă de proactivitate se manifestă în mai multe aspecte. Politica externă românească, afirmă Ghincea, "nu are substanță", necesitând o reevaluare urgentă.

România trebuie să-și mențină implicarea în NATO și Uniunea Europeană, însă trebuie să devină un actor mult mai activ, contribuind cu idei și proiecte concrete, la fel ca alte state membre. El accentuează necesitatea voinței politice și alocării resurselor pentru a transforma potențialul existent în realitate.

"Noi suntem capabili să avem o politică externă, dar nu vrem," declară Ghincea, aducând în discuție competența personalului din Ministerul de Externe și Ministerul Apărării, dar evidențiind blocajul generat de lipsa de voință politică și de resurse. "În Ministerul de Externe, dar și în Ministerul Apărării, există o mică comunitate de oameni care sunt foarte competitivi.

Și dacă ar fi lăsați să-și facă treaba și li s-ar oferi resursele necesare, ar face treabă. Ce ne lipsește, ce avem nevoie, e o politică externă mult mai ambițioasă”, subliniază el. Lipsa invitației președintelui Iohannis la o întâlnire restrânsă la Bruxelles, organizată de secretarul general al NATO, Mark Rutte, este, potrivit lui Ghincea, o consecință directă a acestei lipse de implicare.

România este percepută ca un partener predictibil și colaborativ, dar fără contribuții substanțiale. "La Bruxelles, toată lumea cu care mă văd eu prin instituțiile europene sau NATO se plânge nu că Bucureștiul face probleme..

Bucureștiul votează mereu conform poziției universale, se raliază altora, în general e copilul cuminte din clasă cu care poți lucra, dar, în general, nu vine cu nimic substanțial... nu vine cu niște poziții inovative, nu e preocupat să găsească niște soluții la propriile probleme și la problemele europene, ci doar se raliază la cei propuni alții.

Nu că ar fi prostul clasei, ci e elevul fără nicio ambiție," explică Ghincea. România dispune de atuuri semnificative – poziția sa geografică strategică, potențialul economic ridicat, rolul său important în Consiliul UE – însă nu le valorifică. Ghincea pledează pentru renunțarea la externalizarea gândirii de politică externă și de securitate către Bruxelles și Washington, fără a implica o retragere din NATO sau UE.

"Suntem a șaptea țară care e importantă în Consiliu. Suntem o țară de graniță, cu cea mai lungă graniță cu Ucraina.

Avem o țară care are un potențial economic și una dintre cele mai înalte niveluri de creștere economică. Nu suntem Malta sau altă țară mică.

Doar că trebuie să capitalizăm, doar că pentru asta ai nevoie de lideri politici care să și vrea mai mult”, argumentează el, făcând o comparație favorabilă cu Polonia și țările baltice. Necesitatea unei reevaluări a politicii externe este evidentă, conform ambilor experți. Această reevaluare nu trebuie să implice o reorientare geostrategică, ci o adaptare la noile realități globale și regionale, păstrând ca piloni principali apartenența la UE și NATO.

Ghincea avertizează asupra faptului că "certitudinile pe care ne-am clădit politica externă și de securitate în ultimele trei decenii sunt din ce în ce mai puțin sigure", subliniind că "a-ți băga capul în nisip nu este o soluție". Însă, "parteneriatul strategic cu SUA, integrarea în Uniunea Europeană și apartenența la NATO trebuie să rămână în continuare piloni de bază ai politicii externe și de securitate a României". Lipsa de viziune a partidelor politice mainstream (PSD, PNL, USR) este o problemă majoră.

Ghincea contrapune lipsa de idei a acestora cu viziunea, oricât de nocivă, a unor formațiuni politice de extremă dreapta, cum ar fi AUR, bazată pe "nealiniere geopolitică, hedging strategic și cvasi-izolare economică prin limitarea rolului investitorilor străini". Această comparație evidențiază o criză de idei în rândul partidelor pro-europene, care nu oferă o alternativă coerentă și modernă la viziunile naționaliste. O altă problemă crucială este subfinanțarea Ministerului de Externe, deficitul de personal și lipsa de resurse alocate pentru lobby și promovarea intereselor naționale pe scena internațională.

Ghincea utilizează exemplul Poloniei pentru a ilustra contrastul: "În România, Ministerul de Externe are deficit de personal de 500 de oameni, primește cel mai mic buget din regiune. Nu poți contezi în politica externă dacă nu aloci resurse.

Doar să ne uităm la polonezi. Câți bani alocă pentru politică externă, câți bani alocă pentru lobby și așa și mai departe.

Și se vede.” De asemenea, este evidențiată și o problemă electorală, preocuparea electoratului românesc fiind concentrată pe aspecte interne, ceea ce influențează prioritățile politicienilor. Criza politică recentă a afectat grav credibilitatea României pe plan internațional. România și-a prezentat imaginea ca un stat stabil și predictibil, însă evenimentele recente au demonstrat contrariul, generând incertitudine printre aliați.

Ghincea analizează impactul acestui colaps: "La nivel retoric și discursiv în ultimii ani s-a mers pe ideea de stabilitate și predictibilitate... Și tot acest discurs pe care Bucureștiul l-a promovat intens în ultimii 3-4 ani, a colapsat.

Pentru că văd toți aliații noștri că e instabilitate în țară... Și n-a ajutat nici modul în care statul român a reacționat, că a reacționat cu barosul în loc să reacționeze cu mănușile.

Deci efectul principal este că acum credibilitatea discursului nostru, care vorbește de stabilitate și credibilitate, nu mai există”. De asemenea, promisiunile neîndeplinite în contextul PNRR, amânările de reforme și promovarea unei imagini false de "furnizor de securitate" au contribuit la erodarea încrederii în România. În concluzie, experții subliniază nevoia unei reevaluări profunde a politicii externe românești, care să se bazeze pe o strategie clară, pe alocarea de resurse adecvate și pe o mai mare implicare proactivă în cadrul instituțiilor internaționale.

Lipsa de voință politică și de ambiție este principalul impediment, iar România trebuie să învețe din experiența altor state, precum Polonia, pentru a-și consolida poziția și a-și valorifica potențialul pe scena internațională. "Ce trebuie spus este că problemele ni le-am făcut singuri.

Din păcate. Adică nu putem să acuzăm nici Bruxelles-ul, nici Washingtonul, nici măcar Moscova.

Chiar dacă Moscova a fost implicată, ei n-au făcut decât să identifice vulnerabilități, probleme care existau și să le amplifice. Că, da, lucrează cu materialul clientului.

Ne-au pus cumva o oglindă în față și ne-au spus: da, credeți că sunteți mai integri, mai curați, mai stabili, hai că o să vă arătăm noi cum sunteți voi, de fapt”, concluzionează Ghincea. .

Lipsa vizibilă a României la reuniunile de nivel înalt, precum întâlnirea restrânsă de la reședința secretarului general NATO, ascunde o realitate mai profundă decât o simplă lipsă de invitație. Analizând contribuția României la nivelul instituțiilor europene și NATO, se observă un tipar consistent: o participare pasivă, lipsită de inițiativă și substanță.

Deși Bucureștiul este perceput ca un partener predictibil, care votează conform consensului general, evitând conflictele și manifestând o atitudine de "copil cuminte", aportul său concret este minim. Această lipsă de proactivitate se traduce prin absența unor contribuții inovative, a unor soluții originale la problemele europene sau chiar la propriile provocări naționale.

România se limitează la a se alinia la propunerile altora, demonstrând o lipsă de ambiție care contravine statutului său de țară importantă în cadrul Uniunii Europene și al NATO. Această pasivitate nu se datorează unei incapacități intelectuale, ci mai degrabă unei lipse de viziune strategică și de curaj politic. România deține, însă, atuuri semnificative pe care nu le valorifică: poziția sa geografică strategică, având cea mai lungă frontieră cu Ucraina, potențialul economic substanțial și rata ridicată de creștere economică.

Aceste avantaje sunt ignorate din cauza externalizării gândirii în materie de politică externă și securitate către Bruxelles și Washington, o practică care, deși nu echivalează cu un RoExit sau cu ieșirea din NATO, împiedică dezvoltarea unei strategii naționale autonome. România ar trebui să-și asume un rol mult mai activ, inspirându-se din exemplul Poloniei și al țărilor baltice, contribuind cu idei și proiecte concrete la consolidarea Alianței Nord-Atlantice.

"Suntem a șaptea țară ca importanță în Consiliu. Suntem o țară de graniță, cu cea mai lungă graniță cu Ucraina.

Avem un potențial economic semnificativ și una dintre cele mai înalte rate de creștere economică. Nu suntem Malta sau altă țară mică.

Doar că trebuie să capitalizăm, doar că pentru asta ai nevoie de lideri politici care să și vrea mai mult", subliniază Marius Ghincea. Problema fundamentală constă în lipsa de substanță, de idei și de consistență a politicii externe românești. Această deficiență este evidentă la toate partidele mainstream – PSD, PNL și USR – care manifestă o lipsă de preocupare și de viziune în acest domeniu.

Comparând abordarea pro-europeană cu viziunea oferită de extrema dreaptă (AUR), se observă o discrepanță semnificativă. Deși viziunea AUR, bazată pe nealiniere geopolitică, hedging strategic și cvasi-izolare economică, este extrem de nocivă pentru democrație și integrarea europeană, ea prezintă, cel puțin, o oarecare coerență.

"Este evident nevoie de o reevaluare de politică externă, fără redirecționarea politică externă", afirmă Ghincea. "Dacă ne uităm la ce spune Georgescu, la ce spun cei de la AUR, la viziunea pe care dreapta radicală o oferă pentru politica externă și de securitate românească, se bazează pe trei piloni: nealiniere geopolitică, hedging strategic și cvasi-izolare economică prin limitarea rolului investitorilor străini.

Iar dacă este să rămânem în UE, mai degrabă ca Ungaria lui Orban. E clar, nu sunt deloc cele mai bune idei, din contră.

Doar că bună, rea, este totuși o viziune cât de cât coerentă pentru politica externă românească, dacă lăsăm la o parte misticismul și discursul patriotard." În schimb, partidele pro-europene nu oferă o viziune alternativă clară și coerentă, demonstrând o lipsă de gândire strategică. O reevaluare a politicii externe este imperativă, luând în considerare noile realități geopolitice și provocările regionale. Această reevaluare trebuie să se bazeze pe principiile fundamentale: apartenența la UE și NATO, precum și menținerea parteneriatelor strategice cu aliații.

"E cazul să recunoaștem că certitudinile pe care ne-am clădit politica externă și de securitate în ultimele trei decenii sunt din ce în ce mai puțin sigure. În aceste condiții, a-ți băga capul în nisip nu este o soluție.

Totuși, o astfel de reevaluare nu trebuie și nu poate, având în vedere dezideratele democratice și pro-europene ale poporului nostru, să includă o reorientare geostrategică. Parteneriatul strategic cu SUA, integrarea în Uniunea Europeană și apartenența la NATO trebuie să rămână în continuare piloni de bază ai politicii externe și de securitate a României.

Însă e nevoie de mai mult. E nevoie de o reevaluare a direcțiilor de acțiune, a priorităților și a modului în care România trebuie să se comporte în noul context geopolitic, foarte diferit de cel pe care îl aveam în 2004, când am intrat în NATO, sau chiar în 2007, când am aderat la UE", avertizează Marius Ghincea.

Această reevaluare necesită o dezbatere amplă între politicieni, mediul academic și think-tank-uri, dar mai ales ambiție și voință politică. "Aici ai nevoie de o întreagă dezbatere între politicieni, de un mediu academic, un mediu de think-tank și așa mai departe.

Și mai ales de mai mult ambiție, nu spui tu, de mai mult ambiție. Și voința politică, că fără voința politică nu faci nimic.

Instituțiile, statul, funcționarii, nimeni nu funcționează fără decizie politică." Subfinanțarea Ministerului de Externe reprezintă o altă problemă majoră. România alocă resurse insuficiente pentru diplomație, spre deosebire de țări precum statele baltice, care, deși au o populație mult mai redusă, au o prezență mult mai activă și eficientă în cadrul coalițiilor internaționale.

Această situație este agravată de preocupările electorale ale politicienilor români, care se concentrează pe teme interne, neglijând importanța politicii externe. "E și o problemă electorală, că votanții români nu apreciază oameni care nu vorbesc pe limba poporului.

Oamenii sunt preocupați mai mult de probleme precum salariile, pensiile, situația internă, iar atunci politicienii se concentrează exclusiv pe asta. În general, problema noastră principală este voința politică și lipsa de resurse.

Și asta nu e ceva nou", adaugă Ghincea. Polonia oferă un exemplu contrar, alocând resurse semnificative pentru politica externă și lobby, cu rezultate vizibile.

"În România, Ministerul de Externe are deficit de personal de 500 de oameni, primește cel mai mic buget din regiune. Nu poți contezi în politica externă dacă nu aloci resurse.

Doar să ne uităm la polonezi. Câți bani alocă pentru politică externă, câți bani alocă pentru lobby și așa și mai departe.

Și se vede." Credibilitatea României este afectată de gestionarea defectuoasă a crizelor politice recente, care au generat instabilitate internă. Discursul de stabilitate și predictibilitate promovat de București în ultimii ani s-a dovedit a fi lipsit de temei, ceea ce a afectat încrederea aliaților.

"La nivel retoric și discursiv în ultimii ani s-a mers pe ideea de stabilitate și predictibilitate. Adică le-am tot spus aliațiilor și partenerilor europeni și nord-atlantici, că la noi e stabilitate, că politica de la București e predictibilă, că nimeni nu trebuie să-și facă griji că am putea ajunge în situația Bulgariei, care e deja la șaptea rundă de alegeri anticipate în trei ani.

Și tot acest discurs pe care Bucureștiul l-a promovat intens în ultimii 3-4 ani, a colapsat. Pentru că văd toți aliații noștri că e instabilitate în țară.

Și dacă dăm vina că rușii sunt de vină, și încă nu avem suficiente dovezi pentru asta, am arătat că avem vulnerabilități importante. Și n-a ajutat nici modul în care statul român a reacționat, că a reacționat cu barosul în loc să reacționeze cu mănușile.

Deci efectul principal este că acum credibilitatea discursului nostru, care vorbește de stabilitate și credibilitate, nu mai există." De asemenea, afirmațiile despre România ca furnizor de securitate regională sunt contrazise de situația internă. "Am tot vorbit în ultimii ani foarte mult despre țara noastră ca furnizor de securitate.

E una din ideile principale pe care Bucureștiul le promovează la nivel internațional, anume că noi furnizăm securitatea regiunii. Fie în Moldova, fie în Balcani, fie în Europa de Est, noi suntem furnizori de securitate.

Ei bine se dovedește că în cazul acestei crize politice și aceste situații aberante ce se întâmplă în țară, noi de fapt suntem beneficiari de securitate și că afirmațiile noastre. Laudele noastre cum că suntem furnizori de securitate sunt mai degrabă lipsite de substanță.

În buna tradiție românească, forme fără fond." Nerespectarea promisiunilor față de Comisia Europeană, în contextul PNRR, afectează și mai mult poziția României la nivel european. Amânarea reformelor structurale duce la întârzierea finanțării, afectând credibilitatea și consolidând imaginea de partener neserios.

"Un alt lucru care are un impact direct asupra poziției noastre la Bruxelles, pentru că vorbind de coaliția de guvernare, am făcut niște promisiuni Comisiei Europene. Noi ne-am asumat atunci când am semnat PNRR-ul că facem o serie de reforme.

În schimbul acelor reforme urma să primim miliarde și miliarde de euro. Anul ăsta trebuia să fie făcute, finalizate câteva pachete mari de reformă, în schimbul cărora trebuia să primim multe miliarde de euro.

Doar că toate reformele astea, care sunt reforme substanțiale, structurale, fost amânate pe anul viitor. Și Comisia Europeană ne-a păsuit.

Au înțeles, au zis ok, aveți alegeri, nu vrem să vă stricăm alegerile, înțelegem că aveți preocupări legate de creștere extreme drepte și așa mai departe, vă păsuim cu reformele, nu vă dăm nici banii, că banii vin cu reformele, dar de la anul după ce se termină alegerile vă apucați de reformă. Problema este că la anul, un an care trebuia să fie post-electoral, un an de pace și liniște care să ne ofere timp legal să facem reforme, s-au dovedit a fi mai puțin stabili.

Că avem alegeri prezidențiale repetate în primavară. Ceea ce înseamnă că reformele mult dorite, pe care noi le-am decis, că nu a venit nimeni de la Bruxelles să ne impună nouă ce reforme să facem, vor fi din nou amânate." În concluzie, vulnerabilitățile României sunt auto-generate, iar acțiunile externe nu fac decât să amplifice problemele existente.

"Ce trebuie spus este că problemele ni le-am făcut singuri. Din păcate.

Adică nu putem să acuzăm nici Bruxelles-ul, nici Washingtonul, nici măcar Moscova. Chiar dacă Moscova a fost implicată, ei n-au făcut decât să identifice vulnerabilități, probleme care existau și să le amplifice.

Că, da, lucrează cu materialul clientului. Ne-au pus cumva o oglindă în față și ne-au spus: da, credeți că sunteți mai integri, mai curați, mai stabili, hai că o să vă arătăm noi cum sunteți voi, de fapt", concluzionează Marius Ghincea. .

Analiza critică a politicii externe românești relevă o gravă lipsă de substanță, coerentă și viziune strategică, un deficit resimțit acut atât la nivelul partidelor mainstream (PSD, PNL, USR), cât și în lipsa unei abordări consistente la nivel guvernamental. Această deficiență se manifestă printr-o incapacitate de a formula o viziune clară și realistă asupra rolului României pe scena internațională, contrastând cu abordările, oricât de controversate, oferite de partide precum AUR. Spre exemplu, viziunea AUR, axată pe nealiniere geopolitică, hedging strategic și cvasi-izolare economică prin limitarea investițiilor străine, chiar dacă nocivă pentru libertate și integrarea europeană, prezintă o oarecare coerență internă, lipsită însă de nuanțe, realistă și mai ales lipsită de fond.

Această “viziune” se bazează pe un discurs patriotard, ce amplifică sentimentul naționalist și ignoră realitățile geopolitice contemporane, prezentând riscuri majore pentru democrație și colaborarea internațională. În contrast, partidele pro-europene par lipsite de o contra-viziune la fel de articulată, oferind doar un discurs vag și lipsit de inițiativă, fără a adresa provocările actuale. Problema fundamentală este necesitatea urgentă a unei reevaluări a politicii externe românești, o reevaluare ce trebuie să ia în considerare schimbările majore la nivel global și regional, fără a compromite însă principiile fundamentale: apartenența la UE și NATO, precum și parteneriatele strategice existente.

Această reevaluare nu trebuie să implice o reorientare geostrategică, ci o adaptare strategică la noile realități, iar “certitudinile” din ultimele trei decenii trebuie reevaluată și adaptată, luând în considerare o evoluție globală complexă. Conform lui Marius Ghincea, “certitudinile pe care ne-am clădit politica externă și de securitate în ultimele trei decenii sunt din ce în ce mai puțin sigure.

În aceste condiții, a-ți băga capul în nisip nu este o soluție. Totuși, o astfel de reevaluare nu trebuie și nu poate, având în vedere dezideratele democratice și pro-europene ale poporului nostru, să includă o reorientare geostrategică.

Parteneriatul strategic cu SUA, integrarea în Uniunea Europeană și apartenența la NATO trebuie să rămână în continuare piloni de bază ai politicii externe și de securitate a României. Însă e nevoie de mai mult.

E nevoie de o reevaluare a direcțiilor de acțiune, a priorităților și a modului în care România trebuie să se comporte în noul context geopolitic, foarte diferit de cel pe care îl aveam în 2004, când am intrat în NATO, sau chiar în 2007, când am aderat la UE”. Soluțiile necesită o dezbatere amplă, implicând politicieni, experți din mediul academic și think-tank-uri, dar mai ales o voință politică fermă, lipsă în prezent. Ghincea subliniază: „Aici ai nevoie de o întreagă dezbatere între politicieni, de un mediu academic, un mediu de think-tank și așa mai departe.

Și mai ales de mai mult ambiție, nu spui tu, de mai mult ambiție. Și voința politică, că fără voința politică nu faci nimic.

Instituțiile, statul, funcționarii, nimeni nu funcționează fără decizie politică”. Un aspect adesea ignorat este subfinanțarea Ministerului de Externe, care împiedică o implicare eficientă pe scena internațională. Țări cu populații mult mai mici, precum statele baltice, demonstrează o implicare mult mai activă și mai eficientă.

Această situație este agravată de preocupările electorale ale politicienilor, care se concentrează pe teme interne, ignorând importanța strategiei externe. Ghincea adaugă: „E și o problemă electorală, că votanții români nu apreciază oameni care nu vorbesc pe limba poporului.

Oamenii sunt preocupați mai mult de probleme precum salariile, pensiile, situația internă, iar atunci politicienii se concentrează exclusiv pe asta. În general, problema noastră principală este voința politică și lipsa de resurse.

Și asta nu e ceva nou”. Polonia reprezintă un excelent exemplu de bune practici, alocând resurse substanțiale pentru diplomație și lobby, cu rezultate vizibile.

În contrast, România se confruntă cu un deficit de personal de 500 de oameni la Ministerul de Externe și cu cel mai mic buget din regiune. Credibilitatea României este afectată și de o gestionare deficitară a crizelor politice recente, generând instabilitate și vulnerabilități. Discursul oficial de stabilitate și predictibilitate a colapsat, fapt observat de aliați.

“La nivel retoric și discursiv în ultimii ani s-a mers pe ideea de stabilitate și predictibilitate. Adică le-am tot spus aliațiilor și partenerilor europeni și nord-atlantici, că la noi e stabilitate, că politica de la București e predictibilă, că nimeni nu trebuie să-și facă griji că am putea ajunge în situația Bulgariei, care e deja la șaptea rundă de alegeri anticipate în trei ani.

Și tot acest discurs pe care Bucureștiul l-a promovat intens în ultimii 3-4 ani, a colapsat. Pentru că văd toți aliații noștri că e instabilitate în țară.

Și dacă dăm vina că rușii sunt de vină, și încă nu avem suficiente dovezi pentru asta, am arătat că avem vulnerabilități importante. Și n-a ajutat nici modul în care statul român a reacționat, că a reacționat cu barosul în loc să reacționeze cu mănușile.

Deci efectul principal este că acum credibilitatea discursului nostru, care vorbește de stabilitate și credibilitate, nu mai există”, explică Ghincea. De asemenea, imaginea României ca furnizor de securitate regională este contrazisă de realitate, demonstrând o discrepanță între afirmații și acțiuni concrete.

“Am tot vorbit în ultimii ani foarte mult despre țara noastră ca furnizor de securitate. E una din ideile principale pe care Bucureștiul le promovează la nivel internațional, anume că noi furnizăm securitatea regiunii.

Fie în Moldova, fie în Balcani, fie în Europa de Est, noi suntem furnizori de securitate. Ei bine se dovedește că în cazul acestei crize politice și aceste situații aberante ce se întâmplă în țară, noi de fapt suntem beneficiari de securitate și că afirmațiile noastre.

Laudele noastre cum că suntem furnizori de securitate sunt mai degrabă lipsite de substanță. În buna tradiție românească, forme fără fond”, adaugă expertul. În plus, promisiunile neîndeplinite față de Comisia Europeană, în contextul PNRR, au afectat încrederea și accesul la fonduri.

“Un alt lucru care are un impact direct asupra poziției noastre la Bruxelles, pentru că vorbind de coaliția de guvernare, am făcut niște promisiuni Comisiei Europene. Noi ne-am asumat atunci când am semnat PNRR-ul că facem o serie de reforme.

În schimbul acelor reforme urma să primim miliarde și miliarde de euro. Anul ăsta trebuia să fie făcute, finalizate câteva pachete mari de reformă, în schimbul cărora trebuia să primim multe miliarde de euro.

Doar că toate reformele astea, care sunt reforme substanțiale, structurale, fost amânate pe anul viitor. Și Comisia Europeană ne-a păsuit.

Au înțeles, au zis ok, aveți alegeri, nu vrem să vă stricăm alegerile, înțelegem că aveți preocupări legate de creștere extreme drepte și așa mai departe, vă păsuim cu reformele, nu vă dăm nici banii, că banii vin cu reformele, dar de la anul după ce se termină alegerile vă apucați de reformă. Problema este că la anul, un an care trebuia să fie post-electoral, un an de pace și liniște care să ne ofere timp legal să facem reforme, s-au dovedit a fi mai puțin stabili.

Că avem alegeri prezidențiale repetate în primavară. Ceea ce înseamnă că reformele mult dorite, pe care noi le-am decis, că nu a venit nimeni de la Bruxelles să ne impună nouă ce reforme să facem, vor fi din nou amânate”, subliniază Ghincea. În concluzie, vulnerabilitățile României în politica externă sunt auto-generate, rezultând dintr-o combinație de lipsă de viziune strategică, subfinanțare, gestionare defectuoasă a crizelor și promisiuni neîndeplinite.

Aliații nu vor abandona România, însă percep cu îngrijorare aceste deficiențe. Conform lui Ghincea, “Ce trebuie spus este că problemele ni le-am făcut singuri.

Din păcate. Adică nu putem să acuzăm nici Bruxelles-ul, nici Washingtonul, nici măcar Moscova.

Chiar dacă Moscova a fost implicată, ei n-au făcut decât să identifice vulnerabilități, probleme care existau și să le amplifice. Că, da, lucrează cu materialul clientului.

Ne-au pus cumva o oglindă în față și ne-au spus: da, credeți că sunteți mai integri, mai curați, mai stabili, hai că o să vă arătăm noi cum sunteți voi, de fapt”. .

România se află la o răscruce de drumuri în politica externă, necesitatea unei reevaluări profunde fiind dictată de schimbările majore la nivel global și regional, care au subminat certitudinile strategice ale ultimelor trei decenii. Această reevaluare, așa cum subliniază expertul Marius Ghincea, nu trebuie să însemne o reorientare geostrategică, ci o adaptare strategică în cadrul principiilor fundamentale ale apartenenței la UE și NATO, precum și menținerea parteneriatelor strategice, în special cu Statele Unite ale Americii.

"E cazul să recunoaștem că certitudinile pe care ne-am clădit politica externă și de securitate în ultimele trei decenii sunt din ce în ce mai puțin sigure. În aceste condiții, a-ți băga capul în nisip nu este o soluție," afirmă Ghincea, pledând pentru o analiză critică a direcțiilor de acțiune, a priorităților și a conduitei României în noul context geopolitic, semnificativ diferit de cel din 2004 (aderarea la NATO) sau 2007 (aderarea la UE). Cu toate acestea, lipsa de acțiune a autorităților este îngrijorătoare.

Ghincea evidențiază necesitatea unei ample dezbateri naționale, implicând mediul academic, think-tank-uri și, mai ales, o "mai mult ambiție, nu spui tu, de mai mult ambiție. Și voința politică, că fără voința politică nu faci nimic.

Instituțiile, statul, funcționarii, nimeni nu funcționează fără decizie politică". Subfinanțarea Ministerului de Externe, în comparație cu țări precum statele baltice (cu populații mult mai mici, dar cu o implicare mult mai activă în cadrul coalițiilor internaționale), reflectă o alocare ineficientă a resurselor.

Această situație este agravată de preocupările electorale ale clasei politice române, care prioritizează aspectele interne (salarii, pensii) în detrimentul politicii externe, ignorând importanța acesteia pentru securitatea și prosperitatea națională. "E și o problemă electorală, că votanții români nu apreciază oameni care nu vorbesc pe limba poporului.

Oamenii sunt preocupați mai mult de probleme precum salariile, pensiile, situația internă, iar atunci politicienii se concentrează exclusiv pe asta," explică Ghincea. Un exemplu pozitiv, de urmat, este Polonia, care investește semnificativ în politica externă și lobby, spre deosebire de România, unde Ministerul de Externe suferă de un deficit de personal de 500 de oameni și primește cel mai mic buget din regiune.

"În România, Ministerul de Externe are deficit de personal de 500 de oameni, primește cel mai mic buget din regiune. Nu poți contezi în politica externă dacă nu aloci resurse.

Doar să ne uităm la polonezi. Câți bani alocă pentru politică externă, câți bani alocă pentru lobby și așa și mai departe.

Și se vede," subliniază Ghincea. Credibilitatea României este grav afectată de gestionarea defectuoasă a recentelor crize politice, prezentate lumii ca fiind un exemplu de instabilitate, contrar discursului oficial de stabilitate și predictibilitate promovat în ultimii ani. "La nivel retoric și discursiv în ultimii ani s-a mers pe ideea de stabilitate și predictibilitate.

Adică le-am tot spus aliațiilor și partenerilor europeni și nord-atlantici, că la noi e stabilitate, că politica de la București e predictibilă, că nimeni nu trebuie să-și facă griji că am putea ajunge în situația Bulgariei, care e deja la șaptea rundă de alegeri anticipate în trei ani. Și tot acest discurs pe care Bucureștiul l-a promovat intens în ultimii 3-4 ani, a colapsat.

Pentru că văd toți aliații noștri că e instabilitate în țară," explică expertul. Imaginea României ca furnizor de securitate regională este, de asemenea, compromisă, fiind contrară realității, în care țara apare mai degrabă ca beneficiar de securitate.

"Am tot vorbit în ultimii ani foarte mult despre țara noastră ca furnizor de securitate. E una din ideile principale pe care Bucureștiul le promovează la nivel internațional, anume că noi furnizăm securitatea regiunii.

Fie în Moldova, fie în Balcani, fie în Europa de Est, noi suntem furnizori de securitate. Ei bine se dovedește că în cazul acestei crize politice și aceste situații aberante ce se întâmplă în țară, noi de fapt suntem beneficiari de securitate și că afirmațiile noastre.

Laudele noastre cum că suntem furnizori de securitate sunt mai degrabă lipsite de substanță. În buna tradiție românească, forme fără fond," adaugă Ghincea. Nerespectarea angajamentelor asumate față de Comisia Europeană, în contextul PNRR, prin amânarea reformelor structurale, a deteriorat și mai mult poziția României la nivel european.

"Un alt lucru care are un impact direct asupra poziției noastre la Bruxelles, pentru că vorbind de coaliția de guvernare, am făcut niște promisiuni Comisiei Europene. Noi ne-am asumat atunci când am semnat PNRR-ul că facem o serie de reforme.

În schimbul acelor reforme urma să primim miliarde și miliarde de euro. Anul ăsta trebuia să fie făcute, finalizate câteva pachete mari de reformă, în schimbul cărora trebuia să primim multe miliarde de euro.

Doar că toate reformele astea, care sunt reforme substanțiale, structurale, fost amânate pe anul viitor. Și Comisia Europeană ne-a păsuit.

Au înțeles, au zis ok, aveți alegeri, nu vrem să vă stricăm alegerile, înțelegem că aveți preocupări legate de creștere extreme drepte și așa mai departe, vă păsuim cu reformele, nu vă dăm nici banii, că banii vin cu reformele, dar de la anul după ce se termină alegerile vă apucați de reformă. Problema este că la anul, un an care trebuia să fie post-electoral, un an de pace și liniște care să ne ofere timp legal să facem reforme, s-au dovedit a fi mai puțin stabili.

Că avem alegeri prezidențiale repetate în primavară. Ceea ce înseamnă că reformele mult dorite, pe care noi le-am decis, că nu a venit nimeni de la Bruxelles să ne impună nouă ce reforme să facem, vor fi din nou amânate," explică Ghincea.

Aceste vulnerabilități, auto-generate, nu vor duce la abandonul aliaților, dar le diminuează încrederea în angajamentul României. "Ce trebuie spus este că problemele ni le-am făcut singuri.

Din păcate. Adică nu putem să acuzăm nici Bruxelles-ul, nici Washingtonul, nici măcar Moscova.

Chiar dacă Moscova a fost implicată, ei n-au făcut decât să identifice vulnerabilități, probleme care existau și să le amplifice. Că, da, lucrează cu materialul clientului.

Ne-au pus cumva o oglindă în față și ne-au spus: da, credeți că sunteți mai integri, mai curați, mai stabili, hai că o să vă arătăm noi cum sunteți voi, de fapt," conchide Marius Ghincea. .

România se confruntă cu o serie de provocări majore în arena internațională, care îi subminează credibilitatea și influența globală. O problemă crucială, adesea ignorată, este subfinanțarea cronică a Ministerului Afacerilor Externe.

Această lipsă de resurse financiare se traduce printr-un deficit acut de personal – 500 de posturi vacante, conform unor surse – și un buget mult inferior altor state din regiune, inclusiv țări baltice cu o populație de cinci până la șase ori mai mică, care reușesc să își proiecteze o influență mult mai semnificativă în cadrul coalițiilor internaționale. Această situație este exacerbată de o lipsă de voință politică, manifestată printr-o prioritizare defectuoasă a resurselor, în detrimentul politicii externe în favoarea unor preocupări interne, cum ar fi salariile, pensiile și alte probleme de ordin social, care domină agenda politică internă.

Această prioritizare este influențată și de o percepție eronată în rândul electoratului, care nu apreciază la justa valoare importanța unei politici externe eficiente și active. Ca atare, politicienii se concentrează preponderent pe subiecte care aduc beneficii electorale pe termen scurt, ignorând necesitatea unei strategii de politică externă pe termen lung.

Un exemplu elocvent în acest sens este Polonia, care, printr-o alocare substanțială de fonduri pentru diplomație și lobby, și-a consolidat semnificativ poziția pe scena internațională, o situație spre care România ar trebui să aspire. „E și o problemă electorală, că votanții români nu apreciază oameni care nu vorbesc pe limba poporului. Oamenii sunt preocupați mai mult de probleme precum salariile, pensiile, situația internă, iar atunci politicienii se concentrează exclusiv pe asta.

În general, problema noastră principală este voința politică și lipsa de resurse. Și asta nu e ceva nou”, a subliniat Marius Ghincea, expert în relații internaționale.

Această afirmație subliniază conexiunea directă între presiunile electorale, prioritățile politice interne și incapacitatea de a acorda atenția cuvenită politicii externe. Recent, România a demonstrat vulnerabilități semnificative în gestionarea crizelor internaționale. Ultimele evenimente, care au generat o criză politică internă de proporții, au fost gestionate defectuos, afectând grav credibilitatea țării pe plan internațional.

Discursul oficial, care timp de trei-patru ani a insistat pe stabilitatea și predictibilitatea politicii românești, s-a prăbușit în fața realității, dezvăluind instabilitate internă și reacții guvernamentale impulsive, care au folosit „barosul în loc să reacționeze cu mănușile”, după cum a explicat Marius Ghincea. Această reacție excesivă a amplificat percepția vulnerabilităților României, generând îndoieli în rândul aliaților. „La nivel retoric și discursiv în ultimii ani s-a mers pe ideea de stabilitate și predictibilitate.

Adică le-am tot spus aliațiilor și partenerilor europeni și nord-atlantici, că la noi e stabilitate, că politica de la București e predictibilă, că nimeni nu trebuie să-și facă griji că am putea ajunge în situația Bulgariei, care e deja la șaptea rundă de alegeri anticipate în trei ani. Și tot acest discurs pe care Bucureștiul l-a promovat intens în ultimii 3-4 ani, a colapsat.

Pentru că văd toți aliații noștri că e instabilitate în țară. Și dacă dăm vina că rușii sunt de vină, și încă nu avem suficiente dovezi pentru asta, am arătat că avem vulnerabilități importante.

Și n-a ajutat nici modul în care statul român a reacționat, că a reacționat cu barosul în loc să reacționeze cu mănușile. Deci efectul principal este că acum credibilitatea discursului nostru, care vorbește de stabilitate și credibilitate, nu mai există”, a afirmat Ghincea. De asemenea, afirmațiile consistente privind rolul României ca furnizor de securitate regională s-au dovedit nefondate, în lumina evenimentelor recente.

Această imagine auto-promovată de furnizor de securitate în Moldova, Balcani și Europa de Est a fost contrazisă de realitatea unei țări dependentă de sprijinul aliaților în timpul unei crize interne grave. "Am tot vorbit în ultimii ani foarte mult despre țara noastră ca furnizor de securitate.

E una din ideile principale pe care Bucureștiul le promovează la nivel internațional, anume că noi furnizăm securitatea regiunii. Fie în Moldova, fie în Balcani, fie în Europa de Est, noi suntem furnizori de securitate.

Ei bine se dovedește că în cazul acestei crize politice și aceste situații aberante ce se întâmplă în țară, noi de fapt suntem beneficiari de securitate și că afirmațiile noastre. Laudele noastre cum că suntem furnizori de securitate sunt mai degrabă lipsite de substanță.

În buna tradiție românească, forme fără fond”, a adăugat Ghincea. În plus, lipsa de consecvență în respectarea angajamentelor asumate, inclusiv în fața Comisiei Europene, în contextul Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR), erodează încrederea partenerilor internaționali. Amânarea reformelor structurale necesare pentru accesarea fondurilor europene, din cauza unor factori politici interni, demonstrează o lipsă de predictibilitate și seriozitate, care afectează grav relația cu Uniunea Europeană.

„Un alt lucru care are un impact direct asupra poziției noastre la Bruxelles, pentru că vorbind de coaliția de guvernare, am făcut niște promisiuni Comisiei Europene. Noi ne-am asumat atunci când am semnat PNRR-ul că facem o serie de reforme.

În schimbul acelor reforme urma să primim miliarde și miliarde de euro. Anul ăsta trebuia să fie făcute, finalizate câteva pachete mari de reformă, în schimbul cărora trebuia să primim multe miliarde de euro.

Doar că toate reformele astea, care sunt reforme substanțiale, structurale, fost amânate pe anul viitor. Și Comisia Europeană ne-a păsuit.

Au înțeles, au zis ok, aveți alegeri, nu vrem să vă stricăm alegerile, înțelegem că aveți preocupări legate de creștere extreme drepte și așa mai departe, vă păsuim cu reformele, nu vă dăm nici banii, că banii vin cu reformele, dar de la anul după ce se termină alegerile vă apucați de reformă. Problema este că la anul, un an care trebuia să fie post-electoral, un an de pace și liniște care să ne ofere timp legal să facem reforme, s-au dovedit a fi mai puțin stabili.

Că avem alegeri prezidențiale repetate în primavară. Ceea ce înseamnă că reformele mult dorite, pe care noi le-am decis, că nu a venit nimeni de la Bruxelles să ne impună nouă ce reforme să facem, vor fi din nou amânate”, a explicat Ghincea. În concluzie, vulnerabilitățile României sunt rezultatul unor decizii interne, nu al acțiunilor externe.

Chiar dacă actori externi, cum ar fi Rusia, pot exploata aceste slăbiciuni, responsabilitatea principală pentru situația actuală revine României. „Ce trebuie spus este că problemele ni le-am făcut singuri.

Din păcate. Adică nu putem să acuzăm nici Bruxelles-ul, nici Washingtonul, nici măcar Moscova.

Chiar dacă Moscova a fost implicată, ei n-au făcut decât să identifice vulnerabilități, probleme care existau și să le amplifice. Că, da, lucrează cu materialul clientului.

Ne-au pus cumva o oglindă în față și ne-au spus: da, credeți că sunteți mai integri, mai curați, mai stabili, hai că o să vă arătăm noi cum sunteți voi, de fapt”, a concluzionat Marius Ghincea. .

Credibilitatea României se află într-un declin accentuat, generat de o serie de factori interni care au erodat încrederea aliaților și partenerilor internaționali. În ultimii ani, discursul oficial românesc s-a axat pe stabilitate și predictibilitate, asigurând partenerii internaționali de o situație internă solidă, contrar situației din Bulgaria, cu alegerile sale anticipate repetate.

Însă, recentele evenimente politice interne, gestionate defectuos, au demonstrat contrariul. Expertul Marius Ghincea subliniază colapsul acestui discurs, afirmând: „La nivel retoric și discursiv în ultimii ani s-a mers pe ideea de stabilitate și predictibilitate...Și tot acest discurs pe care Bucureștiul l-a promovat intens în ultimii 3-4 ani, a colapsat.

Pentru că văd toți aliații noștri că e instabilitate în țară. Și dacă dăm vina că rușii sunt de vină, și încă nu avem suficiente dovezi pentru asta, am arătat că avem vulnerabilități importante.

Și n-a ajutat nici modul în care statul român a reacționat, că a reacționat cu barosul în loc să reacționeze cu mănușile. Deci efectul principal este că acum credibilitatea discursului nostru, care vorbește de stabilitate și credibilitate, nu mai există”.

Această instabilitate a contrazis și imaginea României ca furnizor important de securitate regională, imagine promovată intens la nivel internațional. Ghincea argumentează: „Am tot vorbit în ultimii ani foarte mult despre țara noastră ca furnizor de securitate...fie în Moldova, fie în Balcani, fie în Europa de Est, noi suntem furnizori de securitate.

Ei bine se dovedește că în cazul acestei crize politice și aceste situații aberante ce se întâmplă în țară, noi de fapt suntem beneficiari de securitate și că afirmațiile noastre. Laudele noastre cum că suntem furnizori de securitate sunt mai degrabă lipsite de substanță.

În buna tradiție românească, forme fără fond”. Problema este amplificată de neîndeplinirea promisiunilor făcute la nivel internațional, în special în relația cu Uniunea Europeană. Angajamentele asumate în cadrul PNRR, privind reforme structurale necesare pentru accesarea fondurilor europene, au fost amânate, generând neîncredere la Bruxelles.

Ghincea explică: „Un alt lucru care are un impact direct asupra poziției noastre la Bruxelles...Noi ne-am asumat atunci când am semnat PNRR-ul că facem o serie de reforme...Doar că toate reformele astea, care sunt reforme substanțiale, structurale, fost amânate pe anul viitor. Și Comisia Europeană ne-a păsuit...dar de la anul după ce se termină alegerile vă apucați de reformă.

Problema este că la anul, un an care trebuia să fie post-electoral, un an de pace și liniște care să ne ofere timp legal să facem reforme, s-au dovedit a fi mai puțin stabili. Că avem alegeri prezidențiale repetate în primavară.

Ceea ce înseamnă că reformele mult dorite, pe care noi le-am decis, că nu a venit nimeni de la Bruxelles să ne impună nouă ce reforme să facem, vor fi din nou amânate”. Această serie de vulnerabilități interne, auto-generate, au fost exploatate de actori externi, accentuând imaginea de instabilitate și necredibilitate a României.

Concluzia lui Ghincea este tranșantă: „Ce trebuie spus este că problemele ni le-am făcut singuri. Din păcate...Chiar dacă Moscova a fost implicată, ei n-au făcut decât să identifice vulnerabilități, probleme care existau și să le amplifice.

Că, da, lucrează cu materialul clientului. Ne-au pus cumva o oglindă în față și ne-au spus: da, credeți că sunteți mai integri, mai curați, mai stabili, hai că o să vă arătăm noi cum sunteți voi, de fapt”.

În esență, lipsa de stabilitate politică, gestionarea defectuoasă a crizelor și neîndeplinirea angajamentelor internaționale au contribuit decisiv la erodarea credibilității României pe scena internațională. .

Recentele evenimente politice din România, culminând cu o criză de amploare, au fost gestionate deficitar, atrăgând atenția negativă a comunității internaționale și erodând încrederea în imaginea țării. Analistul Marius Ghincea oferă o perspectivă pertinentă asupra acestei situații.

El subliniază discordanța dintre imaginea de stabilitate și predictibilitate promovată de București în ultimii ani față de realitatea unei țări marcată de instabilitate politică. „La nivel retoric și discursiv în ultimii ani s-a mers pe ideea de stabilitate și predictibilitate.

Adică le-am tot spus aliațiilor și partenerilor europeni și nord-atlantici, că la noi e stabilitate, că politica de la București e predictibilă, că nimeni nu trebuie să-și facă griji că am putea ajunge în situația Bulgariei, care e deja la șaptea rundă de alegeri anticipate în trei ani. Și tot acest discurs pe care Bucureștiul l-a promovat intens în ultimii 3-4 ani, a colapsat.

Pentru că văd toți aliații noștri că e instabilitate în țară. Și dacă dăm vina că rușii sunt de vină, și încă nu avem suficiente dovezi pentru asta, am arătat că avem vulnerabilități importante.

Și n-a ajutat nici modul în care statul român a reacționat, că a reacționat cu barosul în loc să reacționeze cu mănușile. Deci efectul principal este că acum credibilitatea discursului nostru, care vorbește de stabilitate și credibilitate, nu mai există”, explică Ghincea, evidențiind prăbușirea imaginii de stabilitate cultivată cu atâta insistență.

Această percepție a fost amplificată de contrapunctul evident dintre discursul oficial, care prezenta România ca un important furnizor de securitate regională, și realitatea unei țări confruntată cu instabilitate internă. „Am tot vorbit în ultimii ani foarte mult despre țara noastră ca furnizor de securitate.

E una din ideile principale pe care Bucureștiul le promovează la nivel internațional, anume că noi furnizăm securitatea regiunii. Fie în Moldova, fie în Balcani, fie în Europa de Est, noi suntem furnizori de securitate.

Ei bine se dovedește că în cazul acestei crize politice și aceste situații aberante ce se întâmplă în țară, noi de fapt suntem beneficiari de securitate și că afirmațiile noastre. Laudele noastre cum că suntem furnizori de securitate sunt mai degrabă lipsite de substanță.

În buna tradiție românească, forme fără fond”, adauga expertul, subliniind discrepanța dintre aspirațiile declarate și realitatea obiectivă. Situația este agravată de incapacitatea clasei politice române de a-și onora promisiunile, atât pe plan intern, cât și în relația cu partenerii europeni.

Amânările repetate ale reformelor prevăzute în PNRR, cu impact direct asupra finanțării europene, ilustrează acest aspect. „Un alt lucru care are un impact direct asupra poziției noastre la Bruxelles, pentru că vorbind de coaliția de guvernare, am făcut niște promisiuni Comisiei Europene.

Noi ne-am asumat atunci când am semnat PNRR-ul că facem o serie de reforme. În schimbul acelor reforme urma să primim miliarde și miliarde de euro.

Anul ăsta trebuia să fie făcute, finalizate câteva pachete mari de reformă, în schimbul cărora trebuia să primim multe miliarde de euro. Doar că toate reformele astea, care sunt reforme substanțiale, structurale, fost amânate pe anul viitor.

Și Comisia Europeană ne-a păsuit. Au înțeles, au zis ok, aveți alegeri, nu vrem să vă stricăm alegerile, înțelegem că aveți preocupări legate de creștere extreme drepte și așa mai departe, vă păsuim cu reformele, nu vă dăm nici banii, că banii vin cu reformele, dar de la anul după ce se termină alegerile vă apucați de reformă.

Problema este că la anul, un an care trebuia să fie post-electoral, un an de pace și liniște care să ne ofere timp legal să facem reforme, s-au dovedit a fi mai puțin stabili. Că avem alegeri prezidențiale repetate în primavară.

Ceea ce înseamnă că reformele mult dorite, pe care noi le-am decis, că nu a venit nimeni de la Bruxelles să ne impună nouă ce reforme să facem, vor fi din nou amânate”, argumentează Ghincea. În concluzie, potrivit analistului, vulnerabilitățile interne ale României, evidențiate recent, au afectat încrederea aliaților, deși aceștia nu vor abandona țara.

„Ce trebuie spus este că problemele ni le-am făcut singuri. Din păcate.

Adică nu putem să acuzăm nici Bruxelles-ul, nici Washingtonul, nici măcar Moscova. Chiar dacă Moscova a fost implicată, ei n-au făcut decât să identifice vulnerabilități, probleme care existau și să le amplifice.

Că, da, lucrează cu materialul clientului. Ne-au pus cumva o oglindă în față și ne-au spus: da, credeți că sunteți mai integri, mai curați, mai stabili, hai că o să vă arătăm noi cum sunteți voi, de fapt”, încheie Marius Ghincea, sugerând o nevoie urgentă de introspecție și de reformă profundă. .

Fragilitatea poziției României în peisajul geopolitic este amplificată, în mod semnificativ, de o practică nocivă a clasei politice românești: promisiunile neîndeplinite, un obicei cu consecințe directe asupra relației cu Uniunea Europeană. Această lipsă de credibilitate se reflectă pregnant în implementarea Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Angajamentele asumate față de Comisia Europeană, în schimbul unor consistente alocări financiare – miliarde de euro – pentru reforme structurale majore, au rămas, în mare parte, nematerializate. Termenele inițiale, prevăzute pentru finalizarea unor pachete importante de reforme în anul curent, au fost amânate pentru anul viitor.

Această amânare, justificată inițial de contextul electoral, a fost percepută cu o reținere evidentă de către Comisia Europeană, care, deși a manifestat înțelegere față de situația politică internă românească – ”Au înțeles, au zis ok, aveți alegeri, nu vrem să vă stricăm alegerile, înțelegem că aveți preocupări legate de creștere extreme drepte și așa mai departe, vă păsuim cu reformele, nu vă dăm nici banii, că banii vin cu reformele, dar de la anul după ce se termină alegerile vă apucați de reformă” – a condiționat deblocarea fondurilor de respectarea angajamentelor asumate. Însă, perspectiva unui an post-electoral, considerat inițial un interval propice pentru implementarea reformelor, s-a dovedit a fi departe de a fi stabil, având în vedere alegerile prezidențiale anticipate din primăvară.

Această nouă situație conduce inevitabil la o nouă amânare a reformelor, reforme decizii interne, nu impuse de Bruxelles – ”că nu a venit nimeni de la Bruxelles să ne impună nouă ce reforme să facem”. Această situație de instabilitate, generată intern, creează vulnerabilități perceptibile de partenerii strategici ai României.

Marius Ghincea subliniază că, deși aliații nu vor abandona România, această demonstrație de instabilitate și incapacitate de a-și respecta angajamentele este greu de digerat. El consideră că problemele României sunt auto-generate: ”Ce trebuie spus este că problemele ni le-am făcut singuri.

Din păcate. Adică nu putem să acuzăm nici Bruxelles-ul, nici Washingtonul, nici măcar Moscova.

Chiar dacă Moscova a fost implicată, ei n-au făcut decât să identifice vulnerabilități, probleme care existau și să le amplifice. Că, da, lucrează cu materialul clientului.

Ne-au pus cumva o oglindă în față și ne-au spus: da, credeți că sunteți mai integri, mai curați, mai stabili, hai că o să vă arătăm noi cum sunteți voi, de fapt”. În concluzie, lipsa de consecvență în politica internă românească, concretizată în neîndeplinirea promisiunilor, a generat o fragilitate geopolitică, subminând încrederea partenerilor internaționali și afectând accesul la fondurile europene esențiale pentru dezvoltarea țării. .