Românii, între Iohannis, Ciucă, Biserică, progresiști și Formula 1: o criză de încredere ce-i îndreaptă spre credință și departe de politică, cu CCR-ul ca martor tăcut.

O profundă frustrare și un acut sentiment de trădare macină poporul român. Nu este vorba doar de o simplă fisură, ci de un adevărat abis ce se deschide între o clasă politică uzată, depășită de timp și nevoile cetățenilor, și electoratul său dezamăgit.

Această criză, resimțită cu intensitate de o majoritate covârșitoare, depășește cu mult limitele voturilor obținute de candidații suveraniști, Georgescu și Simion, în primul tur al alegerilor. Nemulțumirea nu este o simplă reacție punctuală, ci o manifestare amplă a unei dorințe profunde de schimbare sistemică, a unei necesități imperioase de a înlocui structurile vechi, ineficiente, cu un sistem politic modern, adaptat realităților actuale și aspirațiilor cetățenilor.

Această sete de transformare radicală, această nevoie de a ”divorța” de vechea ordine politică, transcede frontierele ideologice și nu se limitează doar la cei care au optat pentru o anumită opțiune politică în primul tur. Chiar și electoratul lui Lasconi, de exemplu, împărtășește, cel mai probabil, această profundă dezamăgire și această dorință arzătoare de a depăși impasul actual și de a construi un viitor politic mai bun, bazat pe transparență, responsabilitate și respect față de cetățean.

Este o nevoie colectivă, o aspirație națională la o societate mai dreaptă și mai prosperă, o necesitate de a înlătura vechile mecanisme clientelare și de a construi un nou sistem politic, bazat pe principii democratice solide și pe respectarea voinței populare. .

Divorțul național, un fenomen complex alimentat de o profundă criză culturală, se manifestă în multiple aspecte ale societății românești. Excesele promovate de o aripă progresistă au generat reacții adverse puternice, vizibile mai ales în mediul rural, unde votul a fost influențat de convingeri religioase și nemulțumiri față de măsurile considerate prea avangardiste.

Referendumul pentru familie din trecut lasă încă urme adânci în mentalitatea colectivă a acestor comunități. Impactul rețelelor sociale, ilustrat elocvent de fenomenul TikTok, amplifică această criză culturală, creând o breșă imensă între percepția realității și manipularea virtuală.

Oamenii utilizează intens rețelele de socializare, fără a-și înțelege mecanismele subtile și potențialul lor manipulator. Un experiment recent, realizat de un specialist IT, a demonstrat cu claritate această vulnerabilitate: în doar două ore, acesta a generat un milion de vizualizări pentru un candidat fictiv la funcția de prim-ministru, folosind promisiuni imposibile (două kilograme de aur pentru fiecare cetățean), fără ca acest fapt să diminueze succesul virtual al candidatului. Paradoxal, în ciuda unei aparente prosperități economice – accesul facil la supermarketuri precum Lidl și Carrefour demonstrează un anumit nivel de trai decent – România se confruntă cu o profundă inegalitate.

Cifrele economice generale, asemănătoare cu o adâncime medie a unui râu care ascunde zone extrem de adânci și altele extrem de puțin adânci, maschează o realitate dureroasă: polarizarea socială accentuată, concentrarea bogăției în mâinile unei minorități și percepția unei aroganțe din partea celor considerați avuți. Aceste diferențe, combinate cu mici frustrări cotidiene – un vecin care obține succes politic prin clientelism, un parvenit instalat într-o funcție publică prin influența unor rude – creează un climat de nemulțumire generalizată, amplificat de puterea percepției în era social media. Unde se refugiază această populație dezamăgită? O parte semnificativă se îndreaptă spre diasporă, dar nici aici nu găsește liniștea.

Există multiple diaspore, cu experiențe și perspective diferite, dar unite de o comparație constantă cu situația stagnantă din țară. Unii sunt navetiști europeni, nemulțumiți de nevoia de a lucra departe de casă; alții sunt deja stabiliți în străinătate, confruntați cu atitudini de respingere, ca în cazul votului pentru Trump în SUA, determinat de teama unei invazii de migranți.

Chiar și cei cu pensii recalculate se simt afectați, alimentând o percepție negativă generalizată. Influencerii online și preoții offline contribuie la amplificarea unei senzații de pericol iminent, manipulând emoțiile și exagerând realitatea.

Această situație favorizează o dorință de separare de Occidentul perceput ca decadent și impunător, cu o tentativă de refugiu în brațele Ortodoxiei rusești, care a condamnat, prin vocea președintelui Putin și a Bisericii Ortodoxe Ruse, practicile progresiste considerate periculoase. Lipsa de informare corectă din partea autorităților amplifică această percepție negativă, exacerband dorința populației tradiționaliste de schimbare radicală, un divorț total de actualul sistem. Bârfa, ciuda și o manipulare online grosolană, în lipsa unor mecanisme eficiente de control și legislație adecvată, contribuie la haosul informațional.

Acest “Vest Sălbatic” online generează personaje artificiale, construite pe reguli de seducție și convingeri artificiale, prezentându-se drept salvatori ai națiunii. Un astfel de personaj, călare pe calul alb, folosind un discurs populist și manipulativ, obține un succes remarcabil, profitând de nemulțumirea generalizată și transformând ura în dragoste artificială.

Este asemănarea cu o relație conjugală distrusă, unde nemulțumirile curente eclipsează amintirile bune, generând dorința de răzbunare și divorț. Lipsa unei medieri, a unei posibilități de împăcare, creează un vid umplut de această figură salvatoare, un “amant” care promite soluții simple la probleme complexe. Ultimele luni au fost marcate de gafe politice majore: tentativa președintelui Iohannis de a-și impune un moștenitor politic (Ciucă), propunerea de a permite candidaturile prezidențiale la Parlament, alegeri anticipate anunțate în trei zile, decizii ale Curții Constituționale interpretate ca partizane (eliminarea din cursa electorală a Dianei Șoșoacă).

Aceste evenimente au creat o percepție generalizată de nedreptate, împingând populația spre “amantul” care, deși vine cu promisiuni nerealiste și metode dubioase, reprezintă o alternativă seducătoare. Lipsa unui arbitru imparțial, simbolizat de judecătorii Curții Constituționale, exacerbează criza de încredere. Metafora “tăierii porcului”, tradiție românească transformată în simbol al clientelismului și al relațiilor netransparente, este utilizată pentru a ilustra modul în care elitele politice se comportă.

Tăierea porcului, asociată cu petreceri în gașcă, a devenit un simbol al puterii corupte. Chiar și figuri politice marcante precum Liviu Dragnea sunt asociate cu această imagine, extinzându-se la SRI și alte instituții.

Această practică, în loc să simbolizeze unitate, ilustrează un sistem toxic, bazat pe relații clientelare și acte de corupție. Este necesară o schimbare fundamentală în relația dintre guvernanți și populație, o substituire a practicilor clientelare cu acțiuni caritabile reale, sprijinirea persoanelor defavorizate, în detrimentul acestei “familii toxice”. În concluzie, România trăiește sub semnul unei seducții periculoase, un divorț național marcat de manipularea online, inegalități sociale profunde și o profundă lipsă de încredere în instituții.

Fără a înțelege complexitatea acestor probleme și a se concentra pe rezolvarea lor, riscul este ca ”salvatorii” pe cai albi să continue să domine scena politică, profitând de nemulțumirea generalizată. .