România azi: Călin Georgescu, un succes electoral explicat prin prisma disprețului lui Gabriel Liiceanu față de o criză ignorată.
Sursa imagine:
Gabriel Liiceanu analizează pe Digi24.ro rezultatul neașteptat al lui Călin Georgescu la alegerile prezidențiale, atribuindu-l unei crize profunde a clasei politice românești. Filosoful consideră că prezentarea unui candidat neeligibil în fața a 20 de milioane de oameni reprezintă o jignire fără precedent în ultimii 35 de ani. Liiceanu critică modul în care clasa politică, inclusiv președintele României, articulează democrația, sugerând un eșec al sistemului. Deși exprimă stupefacție și dispreț față de Călin Georgescu, Liiceanu își îndreaptă indignarea principală către clasa politică și instituțiile responsabile, acuzându-le de această situație gravă.
VREMEA
CURS VALUTAR
Alte Stiri
Disfuncționalitățile profunde ale sistemului politic românesc, resimțite acut în ultimii ani, pot fi înțelese ca o criză profundă a clasei politice. Această criză se manifestă printr-o incapacitate cronică de a construi și consolida o democrație funcțională, o incapacitate evidențiată chiar de evoluția României după 1990.
În loc de o dezvoltare armonioasă către o democrație matură, parcursul post-revoluționar a fost marcat de o inconsistență îngrijorătoare, plasând țara undeva între o democrație imperfectă și un stat cu funcționalitate precară. Diversitatea modelelor democratice este reală, de la democrații consolidate, la democrații fragile și, în cele din urmă, state eșuate – o realitate recunoscută, paradoxal, chiar de președintele României, reprezentantul suprem al statului.
Această constatare, formulată de către președinte, reflectă gravitatea situației, sugerând, implicit, o auto-incriminare, o admisie a propriului eșec în a conduce statul spre o funcționare eficientă. Întrebarea crucială, formulată și de filosoful Gabriel Liiceanu, se referă la conștientizarea acestei crize de către clasa politică. Liiceanu a subliniat lipsa unei strategii coerente și a unei viziuni articulate pentru dezvoltarea democrației în România, punând accentul pe modul haotic și ineficient în care s-au succedat guvernele și cum acestea au gestionat (sau mai degrabă, nu au gestionat) procesul de democratizare.
El s-a întrebat retoric, "Se pune întrebarea dacă clasa politică își dă seama cum articulează, toți cei care s-au succedat la putere, cum articulează democrația?". Discuția sa a inclus și comentarii asupra activității lui Călin Georgescu, fără a intra însă în detalii despre natura acestor comentarii.
În esență, afirmațiile lui Liiceanu subliniază existența unei crize profunde de guvernare, reflectată în lipsa unei viziuni strategice clare și a unui angajament consecvent față de principiile democratice de către cei aflați la putere în România de-a lungul anilor. .
