Propaganda rusă profită de anularea votului din România: New York Times avertizează asupra pericolului precedentului istoric de anulare a alegerilor.

Reacția Rusiei la decizia Curții Constituționale Române din 6 decembrie nu a întârziat să apară, materializându-se printr-o serie de declarații oficiale și comentarii publice, menite să minimalizeze impactul hotărârii judecătorești. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a declarat, într-un ton evident disprețuitor, că „Sunt sigur că toate aceste jocuri sunt perfect de înțeles pentru orice observator mai mult sau mai puțin obiectiv”, demonstrând astfel o lipsă de recunoaștere a gravității situației și o perspectivă extrem de subiectivă asupra evenimentelor.

Ambasada Rusiei la București a amplificat acest mesaj, postând declarațiile lui Lavrov pe site-ul său oficial, contribuind astfel la propagarea unei interpretări parțiale și manipulatoare a deciziei Curții. Mai mult decât atât, implicarea lui Elon Musk în acest context a adus o nouă dimensiune controversei.

Musk, cunoscut pentru adoptarea unor poziții apropiate de cele ale Kremlinului în ceea ce privește conflictul din Ucraina, a distorsionat semnificația deciziei Curții Constituționale, prezentând-o eronat în mass-media internațională, conform New York Times, ca fiind rezultatul deciziei unilaterale a unui singur judecător, ignorând astfel caracterul unanim al hotărârii. Această interpretare tendențioasă, susținută de declarațiile lui Lavrov și de acțiunile Ambasadei Rusiei, sugerează o campanie concertată de denigrare a deciziei judecătorești românești și de subminare a credibilității acesteia pe plan internațional.

Atitudinea Rusiei, marcată de ironie și manipulare informațională, evidențiază o încercare evidentă de a contracara efectele deciziei Curții Constituționale și de a-și impune propria narativă asupra evenimentelor. .

Anularea surprinzătoare a celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale din România, inițiată de Curtea Constituțională, a stârnit o dezbatere aprinsă la nivel internațional, reflectată în paginile New York Times. Decizia, luată cu doar două zile înainte de scrutinul decisiv, a generat controverse, chiar și în rândul criticii Rusiei, așa cum observă publicația americană.

Întrebarea centrală, ridicată de comentariile lui Lavrov și Musk, deși adesea acuzați de propagarea teoriilor conspirației, dar reflectând și îngrijorările unor oponenți ai Rusiei, a fost: cum poate fi justificată anularea voturilor unor alegători la jumătatea unui proces electoral deja în curs? Călin Georgescu, candidatul ultranaționalist, surprinsese toate partidele majore prin victoria sa în primul tur din 24 octombrie. Acest rezultat neașteptat a declanșat intervenția Curții Constituționale, care a ordonat repetarea alegerilor.

Această decizie, luată înaintea celui de-al doilea tur, unde Georgescu părea favorit, a lăsat guvernului sarcina de a stabili o nouă dată pentru scrutin, ceea ce a însemnat, în practică, o amânare până după alegerile parlamentare din 1 decembrie, necesare pentru formarea unui nou executiv. Chiar și partide considerate centriste, precum USR, au criticat dur intervenția Curții, considerând-o nejustificată. Elena Lasconi, contracandidata lui Georgescu în turul doi anulat, a calificat decizia drept „ilegală”, declarând că aceasta „zdrobește însăși esența democrației – votul”. Justificarea Curții Constituționale s-a bazat în mare măsură pe rapoarte declasificate ale serviciilor secrete, care indicau un posibil amestec al Rusiei în alegeri.

Aceste rapoarte menționau o avalanșă de clipuri TikTok pro-Georgescu, sugerând o posibilă coordonare de către un actor statal. Curtea a subliniat „numeroase nereguli și încălcări ale legislației electorale” care „au denaturat caracterul liber și corect al votului exprimat de cetățeni” și „au subminat egalitatea de șanse a concurenților electorali”. Richard Nash, fost diplomat britanic și consilier la Fundația Internațională pentru Sisteme Electorale, a declarat pentru New York Times că, deși Curtea Constituțională a acționat în limitele competențelor sale constituționale, a intrat într-o „zonă gri, pășind în domeniul politic”.

El a subliniat reticența instanțelor de a interveni în astfel de situații, pentru a evita acuzațiile de părtinire politică. Utilizarea informațiilor serviciilor secrete ca probe, a adăugat Nash, este „foarte problematică”, dar a devenit o practică din ce în ce mai răspândită în ultimii ani, în contextul contracarării dezinformării și amenințărilor hibride din partea unor puteri străine, precum Rusia. Cu toate acestea, lipsa unor dovezi concrete care să indice implicarea Moscovei a fost remarcată.

Documentele serviciilor secrete nu au oferit decât observații generale despre istoricul Rusiei de interferență electorală în alte state și afirmații vagi despre similitudinea situației din România cu cea din Moldova vecină. Anton Șehovțov, politolog ucrainean specializat în interferența rusă, a sugerat pentru New York Times că decizia Curții „pare să fi fost motivată de nemulțumirea că candidatul «greșit» a ieșit victorios în primul tur”. Publicația Snoop a adus la lumină un detaliu crucial: campania TikTok care a sprijinit candidatul ultranaționalist fusese inițial finanțată de PNL, probabil pentru a atrage voturi de la un alt candidat de extremă dreapta. Anularea alegerilor plasează România într-o situație excepțională în Europa, comparabilă doar cu cazuri din țări în curs de dezvoltare sau cu situații excepționale din trecut, cum ar fi Ungaria postbelică, unde alegerile din 1945 au fost anulate după ce alegătorii au respins candidații comuniști.

În România, comuniștii au evitat un rezultat similar în 1946 prin arestarea adversarilor înainte de scrutin. Un alt exemplu este Austria în 2016, unde un scrutin prezidențial a fost anulat, dar repetarea alegerilor a confirmat rezultatul inițial.

În afara Europei, anularea alegerilor este mult mai frecventă, adesea în urma unor lovituri de stat militare. Martin Evans, profesor de istorie la Universitatea Sussex, a subliniat pentru New York Times că „din punct de vedere istoric, nu este niciodată o idee bună să anulezi alegerile”. Consecințele pot fi grave, generând ani de conflict, așa cum s-a întâmplat în Algeria în 1992, după cum este descris în cartea sa „Algeria: Anger of the Dispossessed”. Georgescu, care a integrat creștinismul ortodox în campania sa, a acuzat Curtea Constituțională de a merge împotriva „voinței lui Dumnezeu”, amenințând judecătorii cu „pedepse lungi cu închisoarea” dacă nu revin asupra deciziei. Deși România este membră a UE și supusă unor standarde democratice stricte, Bruxelles-ul a păstrat tăcerea cu privire la acest incident, subliniind responsabilitatea statelor membre în gestionarea alegerilor.

Această reacție contrastează cu criticile vehemente adresate alegerilor din Georgia, considerate fraudate. Cu toate acestea, unele state europene, precum Polonia, au aplaudat decizia României, considerând-o o apărare a democrației. Diana Mardarovici, politiciană PNL, a exprimat ușurarea că un ultranaționalist nu va deveni președinte, dar a subliniat îngrijorarea față de precedentul creat, aducând în discuție pierderea încrederii alegătorilor: „Oamenii se simt privați de drepturi”. .

Decizia Curții Constituționale Române de a anula rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale, provocând ample dezbateri internaționale, a stârnit opinii contradictorii și a ridicat semne de întrebare cu privire la implicațiile sale juridice și politice. Richard Nash, consultant la Fundația Internațională pentru Sisteme Electorale din Washington, fost diplomat britanic, a apreciat că instanța a acționat în conformitate cu Constituția României, dar a admis că decizia a intrat într-o "zonă gri, pășind în domeniul politic", o situație pe care instanțele o evită, pentru a preveni acuzațiile de subiectivism politic.

Utilizarea informațiilor de la serviciile secrete ca probă, deși problematică, a devenit o practică tot mai frecventă în ultimii ani, justificată de necesitatea contracarării dezinformării și a amenințărilor hibride, cum ar fi cele provenite din Rusia. Totuși, lipsa unor dovezi concrete care să indice implicarea Moscovei în alegeri a alimentat suspiciuni. Documentele serviciilor secrete române au menționat doar istoricul Rusiei de interferență electorală în alte state și o similitudine vagă cu situația din Moldova, fără a oferi dovezi directe privind influența rusă în alegerile românești.

Anton Șehovțov, politolog ucrainean expert în interferența rusă, a sugerat că decizia instanței ar putea fi motivată de nemulțumirea față de victoria candidatului ultranaționalist, George Georgescu, în primul tur, presupunând că "decizia instanței române pare să fi fost motivată de nemulțumirea că candidatul «greșit» a ieșit victorios în primul tur". Publicația de investigații Snoop a adus în discuție o campanie TikTok care a favorizat candidatul ultranaționalist, inițial finanțată de PNL, fapt ce a intensificat întrebările privind influența externă asupra alegerilor. Anularea rezultatelor electorale este un eveniment rar în Europa, întâlnit în principal în țări ocupate după cel de-al Doilea Război Mondial, precum Ungaria în 1945, unde victoria non-comunistă a fost anulată prin arestarea câștigătorilor.

Chiar și comuniștii din România au recurs la arestări pentru a asigura victoria în alegerile din 1946. Un alt caz recent este cel din Austria în 2016, unde Curtea Constituțională a anulat rezultatul prezidențial, dar repetarea scrutinului a confirmat rezultatul inițial. În schimb, anularea alegerilor este mai frecventă în afara Europei, adesea în urma unor lovituri de stat militare, cum ar fi cele din Myanmar (2021) și Algeria (1992).

Consecințele sunt deseori grave, ducând la conflicte prelungite, după cum subliniază Martin Evans, profesor de istorie la Universitatea Sussex, în cartea sa despre tulburările din Algeria ("Algeria: Anger of the Dispossessed"). "Din punct de vedere istoric, nu este niciodată o idee bună să anulezi alegerile", a declarat el pentru New York Times, adăugând că "Oamenii se simt privați de drepturi". Reacțiile la decizia Curții Constituționale au fost diverse.

Georgescu, care a integrat credința ortodoxă în campania sa, a acuzat Curtea de a merge împotriva voinței lui Dumnezeu, amenințând judecătorii cu "pedepse lungi cu închisoarea". Uniunea Europeană a păstrat tăcerea, subliniind responsabilitatea statelor membre în gestionarea alegerilor, spre deosebire de reacția vehementă la alegerile considerate frauduloase din Georgia.

Cu toate acestea, unele state europene, precum Polonia (Radosław Sikorski a salutat decizia, declarând pe X că "democrația a prevalat"), Germania și statele baltice au apreciat decizia României. În România însă, există îngrijorări, Diana Mardarovici, politiciană PNL, exprimându-și ușurarea față de evitarea victoriei ultranaționalistului, dar și îngrijorarea față de precedentul creat.

Ea a adăugat: "Sunt foarte îngrijorată de precedentul pe care îl creează” decizia. Alegătorii, a spus ea, i-au acordat victoria în primul tur lui Georgescu, deoarece „ne-am pierdut încrederea”.

Anularea victoriei sale, a adăugat ea, înseamnă că „acum am pierdut și mai multă încredere. Oamenii se simt privați de drepturi”. .

Anularea rezultatelor alegerilor prezidențiale românești din primul tur, o decizie fără precedent în Europa post-război rece, cu excepția unor cazuri izolate, a stârnit un val de controverse internaționale. În timp ce documentele serviciilor secrete române, făcute publice, nu au prezentat dovezi concrete ale implicării Rusiei, menționând doar o "istorie a interferenței rusești în procesele electorale ale altor state" și o vagă similitudine cu situația din Moldova, suspiciunile persistă.

New York Times subliniază intensificarea acestor suspiciuni după publicarea de către Snoop, o publicație de investigații reputată, a informațiilor potrivit cărora o campanie TikTok care a favorizat candidatul ultranaționalist a fost inițial finanțată de PNL, posibil pentru a afecta un alt candidat de extremă dreapta. Această lipsă de dovezi concrete privind implicarea Moscovei a condus politologul ucrainean Anton Șehovțov la concluzia că decizia Curții Constituționale "pare să fi fost motivată de nemulțumirea că candidatul «greșit» a ieșit victorios în primul tur", o interpretare care subliniază riscurile politice asociate cu anularea alegerilor. Această decizie excepțională plasează România într-un grup restrâns de țări, în principal din America Latină, Africa și Asia, care au recurs la anularea alegerilor în timpul procesului electoral.

În Europa, un astfel de precedent este extrem de rar, limitându-se la perioade de ocupație, precum Ungaria postbelică, unde alegerile din 1945 au fost anulate după arestarea câștigătorilor care au respins candidații comuniști. Chiar și comuniștii din România, conform New York Times, au evitat riscul unui rezultat nefavorabil la primele alegeri postbelice din 1946, prin arestarea adversarilor înainte de vot.

Un alt exemplu excepțional este Austria în 2016, unde Curtea Constituțională a anulat un rezultat prezidențial strâns, dar o repetare a scrutinului a confirmat rezultatul inițial. În contrast, în afara Europei, anularea alegerilor este mult mai frecventă, adesea în contextul unor lovituri de stat militare, exemplificat de Myanmar în 2021 și Algeria în 1992.

Consecințele unor astfel de decizii sunt adesea severe, implicând conflicte prelungite, așa cum subliniază Martin Evans, profesor la Universitatea Sussex și coautor al cărții „Algeria: Anger of the Dispossessed”, declarând: "Din punct de vedere istoric, nu este niciodată o idee bună să anulezi alegerile". El adaugă: "Oamenii se simt privați de drepturi". Reacțiile la decizia Curții Constituționale române au fost diverse.

Georgescu, candidatul ultranaționalist, a acuzat Curtea de a merge împotriva "voinței lui Dumnezeu", amenințând judecătorii cu "pedepse lungi cu închisoarea" dacă nu își revin asupra deciziei. În timp ce România, ca membră UE, este supusă unor constrângeri democratice, Uniunea Europeană a păstrat tăcerea, lăsând gestionarea alegerilor în responsabilitatea statelor membre, spre deosebire de reacțiile vehemente la alegerile considerate frauduloase din Georgia în octombrie.

Cu toate acestea, Polonia, prin ministrul Radoslaw Sikorski, a salutat decizia, declarând pe X că "democrația a prevalat", o opinie împărtășită de Germania și statele baltice. În România însă, există o neliniște generală.

Diana Mardarovici, de la PNL, a exprimat ușurarea față de evitarea victoriei ultranaționalistului, dar și îngrijorarea față de precedentul creat: "Sunt foarte îngrijorată de precedentul pe care îl creează” decizia. Ea subliniază faptul că anularea victoriei lui Georgescu a dus la o eroziune a încrederii populației: "Alegătorii, a spus ea, i-au acordat victoria în primul tur lui Georgescu, deoarece «ne-am pierdut încrederea».

Anularea victoriei sale, a adăugat ea, înseamnă că «acum am pierdut și mai multă încredere. Oamenii se simt privați de drepturi»". .

Decizia Curții Constituționale Române de a anula rezultatul alegerilor prezidențiale a plasat România într-o situație excepțională la nivel european, atrăgând atenția presei internaționale, precum New York Times. Spre deosebire de majoritatea statelor europene, unde anularea alegerilor este un fenomen extrem de rar, întâlnit doar în circumstanțe excepționale precum ocupația sovietică (exemplu: Ungaria în 1945, unde alegerea unor candidați non-comuniști a fost anulată prin arestarea acestora) sau în cazul unor litigii electorale extrem de specifice (exemplu: Austria în 2016, unde un vot prezidențial a fost rejudecat din cauza neregulilor la numărarea buletinelor de vot prin corespondență), România se alătură unui grup restrâns de țări, preponderent în curs de dezvoltare din America Latină, Africa și Asia, unde asemenea decizii sunt mai frecvente, adesea în contextul unor instabilități politice majore sau al unor lovituri de stat (exemplu: Myanmar în 2021, Algeria în 1992).

Interesant este că, potrivit New York Times, comuniștii din România au evitat o eventuală victorie a opoziției la primele alegeri postbelice din 1946 prin arestarea prealabilă a adversarilor. Această situație particulară evidențiază un precedent istoric problematic. Consecințele anularii alegerilor sunt adesea grave, generând perioade îndelungate de conflict, așa cum subliniază Martin Evans, profesor de istorie la Universitatea Sussex și coautor al cărții „Algeria: Anger of the Dispossessed”, care se referă la tulburările din Algeria din 1992: „Din punct de vedere istoric, nu este niciodată o idee bună să anulezi alegerile”.

Profesorul Evans atrage atenția asupra sentimentului de frustrare și privațiune de drepturi resimțit de populație în astfel de situații. Această percepție este amplificată și de reacția lui Georgescu, candidatul care a pierdut, acesta acuzând Curtea Constituțională că încalcă voința lui Dumnezeu și amenințând judecătorii cu „pedepse lungi cu închisoarea”. Reacția Uniunii Europene este marcată de o reticență notabilă, oficialii de la Bruxelles păstrând tăcerea cu privire la situația din România, invocând suveranitatea statelor membre în gestionarea alegerilor.

Această abordare contrastează cu criticile vehemente adresate Georgiei în urma alegerilor din octombrie 2023, considerate fraudate de Uniunea Europeană. În schimb, decizia Curții Constituționale Române a fost aplaudată de unele state europene, inclusiv Polonia (Ministrul afacerilor externe al Poloniei, Radoslaw Sikorski, a declarat pe X că „democrația a prevalat”), Germania și statele baltice, care au văzut în aceasta o soluție constituțională pentru neregulile electorale. În România însă, reacțiile sunt împărțite.

Diana Mardarovici, politiciană din cadrul Partidului Național Liberal, declară că este „ușurată” de evitarea unei victorii ultranaționaliste, dar „foarte îngrijorată de precedentul creat”. Ea subliniază pierderea încrederii cetățenilor în sistemul electoral, accentuând sentimentul de privațiune de drepturi generat de anularea alegerilor: „Alegătorii i-au acordat victoria în primul tur lui Georgescu, deoarece „ne-am pierdut încrederea”.

Anularea victoriei sale, a adăugat ea, înseamnă că „acum am pierdut și mai multă încredere. Oamenii se simt privați de drepturi”.

Contextul internațional, reacțiile diverse și consecințele interne fac din acest eveniment un caz complex cu implicații pe termen lung pentru democrația românească. .

Tensiunile politice din România, amplificate de anularea alegerilor prezidențiale, au generat un val de reacții atât în interiorul țării, cât și la nivel european. Centrul controversei îl reprezintă candidatul Georgescu, al cărui discurs electoral a fost puternic ancorat în ortodoxie.

Reacția sa la decizia Curții Constituționale a fost una extrem de dură, amenințând judecătorii cu „pedepse lungi cu închisoarea” dacă nu vor revoca anularea rezultatelor. Această declarație, ce plasează Curtea Constituțională într-o poziție de confruntare directă cu voința divină, după cum a susținut Georgescu, a exacerbat climatul politic deja tensionat. Pe de altă parte, profesorul Evans subliniază constrângerile democratice impuse României ca stat membru al Uniunii Europene.

Însă, reacția oficialilor europeni la anularea alegerilor a fost, până în prezent, una de o reținere surprinzătoare. Bruxelles-ul a menținut o poziție de neutralitate, argumentând că gestionarea alegerilor este o responsabilitate exclusivă a statelor membre.

Această atitudine contrastează puternic cu reacțiile ferme și critice ale Uniunii Europene față de alegerile din Georgia din octombrie, considerate fraudate, unde forțele pro-europene au fost învinse de partidul aflat într-o relație tot mai strânsă cu Moscova. În timp ce unele state europene au aplaudat decizia Curții Constituționale Române, salutând "prevalarea democrației" și găsirea unei "soluții în conformitate cu Constituția României", așa cum a declarat ministrul polonez Radoslaw Sikorski pe X, Germania, statele baltice și alte țări împărtășind același punct de vedere, situația din România rămâne una de profundă îngrijorare pentru o parte importantă a populației. Diana Mardarovici, de la Partidul Național Liberal, a exprimat ușurarea față de evitarea accederii unui ultranaționalist la președinție, dar și o profundă îngrijorare legată de precedentul creat prin anularea alegerilor.

Ea a subliniat faptul că victoria lui Georgescu în primul tur a fost o consecință a "pierderii încrederii" alegătorilor, iar anularea acesteia a dus la o "pierdere și mai mare a încrederii. Oamenii se simt privați de drepturi".

Acest sentiment de frustrare și neîncredere, alimentat de declarațiile lui Georgescu și de reacția ambiguă a Uniunii Europene, riscă să destabilizeze și mai mult situația politică din România. .