Propaganda extremistă neolegionară revine la Cotroceni: miting ce amintește de momente teribile din istoria României

Surse apropiate evenimentului dezvăluie că Partidul Patrioții Poporului Român, condus de deputatul Mihai Lasca – figură controversată cu mai multe dosare penale înregistrate și fost membru exclus din AUR – este forța motrice din spatele unui miting planificat. Lasca, care și-a afișat public sprijinul necondiționat pentru Călin Georgescu, candidatul independent la alegerile prezidențiale de la sfârșitul anului (alegeri ulterior anulate de Curtea Constituțională), pare să fi jucat un rol cheie în organizarea protestelor stradale anterioare ce l-au promovat pe Georgescu, ales printr-o campanie surprinzătoare și intens mediatizată pe platforma TikTok. Îngrijorător este faptul că, în ciuda solicitării de autorizare a mitingului, deputatul Lasca nu s-a prezentat la ședința cu autoritățile competente pentru a discuta aprobarea acestuia.

Această absență sugerează clar intenția de a organiza un protest ilegal, o acțiune ce ar putea avea consecințe juridice semnificative pentru organizatori și participanți. Situația este agravată de lucrările de infrastructură în desfășurare în zona propusă pentru miting – lucrări la carosabil și rețele edilitare – care, conform legislației în vigoare, interzic categoric organizarea de adunări publice.

Se anticipează participarea unor adepți ai mișcării legionare și a altor grupuri, amplificând astfel riscul unor incidente. Așadar, mitingul preconizat se profilează ca o manifestare ilegală, cu potențial de escaladare a tensiunilor sociale și de încălcare a legii, având în vedere circumstanțele descrise și lipsa de colaborare a organizatorilor cu autoritățile. .

Asasinarea lui Armand Călinescu a declanșat o reacție brutală și fără precedent din partea autorităților, marcată de represalii sângeroase și o demonstrație publică a puterii de stat. După ce legionarii l-au asasinat pe prim-ministru, au încercat să preia controlul asupra postului de radio pentru a anunța evenimentul.

Însă, personalul tehnic a avut rapiditatea de a deconecta emițătorul, împiedicând astfel propagarea veștii prin intermediul radioului. Această acțiune rapidă a fost urmată de predarea asasinilor, fără a se recurge la vreun proces legal.

Execuția sumară a avut loc pe stradă, cadavrele lor rămânând expuse timp de trei zile ca un avertisment public. O pancartă amplasată în apropiere proclama: „Aceasta va fi de aici înainte soarta asasinilor trădători de țară”.

Pentru a accentua efectul de teroare, autoritățile au adus elevi din școlile bucureștene să asiste la această scenă macabră. Sub conducerea lui Carol al II-lea, represaliile s-au extins în toată țara, cu execuții sumare ale legionarilor. Se estimează că cel puțin 300 de legionari au fost uciși fără judecată, mulți dintre ei fiind spânzurați de stâlpi de telegraf.

Această represiune brutală a avut loc sub guvernul Gheorghe Argeșanu, care a fost ulterior înlocuit cu guvernul Constantin Argetoianu, imediat după finalizarea acestei campanii de teroare. În "Însemnările zilnice" din 1939, Argetoianu, un observator perspicace al scenei politice, a descris cruzimea acestor represalii, subliniind faptul că aceasta a contribuit la radicalizarea și mai mare a mișcării legionare.

Ironia sorții a vrut ca Argeșanu să plătească cu viața, în noiembrie 1940, pentru implicarea sa în asasinarea lui Călinescu, alți demnitari apropiați de Carol al II-lea fiind la un pas de aceeași soartă. În contrast cu această brutalitate, asasinarea lui I.G. Duca în 1933, de către "Nicadorii" (Nicolae Constantinescu, Ion Caranica și Doru Belimace), a dezvăluit o altă dimensiune a violenței politice.

Presa a oferit o descriere detaliată a lui Constantinescu imediat după arestare: „Criminalul a fost transportat imediat într-una din încăperile gărei. Aici i s-a luat un interogatoriu sumar.

Înfăţişarea asasinului este îngrozitoare. O frunte îngustă, ochii scoşi din orbite, proeminenţa pomeţilor dau impresia unei minţi obtuze, întunecate.

Nici o rază mai luminoasă nu se reflectează din trăsăturile obrazului. E cinic în răspunsuri.

Nu regretă de loc fapta. Din contră, pare să fie mândru.

Întrebat de ce a comis crima, îndrugă o serie de justificări din vocabularul Gărzei de Fier. Afirmă că nu va divulga nimic din ordinele pe care le-a primit.

E convins că cei doi complici se vor preda, deoarece aşa le-a fost înţelegerea”. Caranica a fost prins la Comarnic, încercând să fugă cu trenul spre București, iar Belimace într-un alt tren, pe aceeași rută.

Interogați despre comanda asasinatului, "Nicadorii" au asumat întreaga responsabilitate, declarând: „Nimeni. Noi între noi am luat această hotărâre din proprie iniţiativă.

Motivul este că Duca a fost francmason şi vândut străinilor. Politica adoptată de el în ultima vreme este politica francmasoenriei internaţionale, care a dus la desfiinţarea gărzilor de fier din România.

Recunosc calitățile de bun român ale primului ministru şi de om capabil, însă deoarece s-a vândut străinilor ne-am hotărât să-l suprimăm”. Asasinarea lui Duca a condus la impunerea legii marțiale, mii de legionari fiind arestați. Deși Corneliu Zelea Codreanu, suspectat de instigare la crimă, a scăpat arestării, alți lideri ai Gărzii de Fier, precum generalul Zizi Cantacuzino, au fost închiși.

Procesul "Nicadorilor", desfășurat în aprilie 1934 la Consiliul de Război București, s-a încheiat cu condamnări pe viață, în ciuda declarațiilor lor privind acțiunea independentă. Ironia sorții a lovit din nou: cinci ani mai târziu, "Nicadorii", precum și alți lideri legionari, au fost uciși în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, sub pretextul unei tentative de evadare. Un alt eveniment violent, asasinarea deputatului Mihail Stelescu la 16 iulie 1936, a fost opera "Decemvirilor", un grup de zece legionari conduși de Ion Caratănase.

Aceștia au pătruns în Spitalul Brâncovenesc, unde Stelescu era internat, și l-au asasinat cu focuri de armă, ciupărțindu-i apoi cadavrul cu topoare. După crimă, "Decemvirii" s-au predat autorităților, asumându-și responsabilitatea faptei.

Aceste evenimente demonstrează violența extremă și instabilitatea politică a perioadei interbelice din România. .

Asasinarea lui Armand Călinescu, evenimentul tragic din 21 septembrie 1939, a declanșat o represiune brutală fără precedent împotriva mișcării legionare. Imediat după ce legionarii au comis asasinatul, au încercat să preia controlul asupra postului de radio pentru a anunța țara despre eveniment.

Însă, personalul tehnic a avut rapiditatea și prezența de spirit de a deconecta emițătorul, împiedicând astfel diseminarea propagandistică a lor. Eșecul acestei tentative de manipulare a opiniei publice a marcat începutul sfârșitului pentru asaltatorii lui Călinescu. Fără judecată, fără drept la apărare, legionarii implicați au fost executați sumar în stradă.

Cadavrele lor au rămas expuse privirii publice timp de trei zile, un spectacol macabru menit să intimideze și să transmită un mesaj terifiant: o pancartă amplasată lângă trupurile neînsuflețite proclama „Aceasta va fi de aici înainte soarta asasinilor trădători de țară”. Măsura avea scopul de a instila frică, dar și de a demonstra puterea absolută a regimului.

Chiar și mai șocant, elevi din școlile bucureștene au fost aduși la fața locului pentru a asista la această scenă de teroare, o demonstrație de forță care depășește orice limită a bunului simț. Represiunea, ordonată direct de regele Carol al II-lea, s-a extins în întreaga țară. Cel puțin 300 de legionari au fost uciși fără niciun fel de proces, unii fiind spânzurați de stâlpii de telegraf, într-o demonstrație de cruzime și arbitraritate.

Această vânătoare de oameni, pusă în aplicare sub guvernul Gheorghe Argeșanu, a fost urmată de schimbarea guvernului cu cel al lui Constantin Argetoianu. Argetoianu, un observator atent al scenei politice, așa cum reiese din Însemnările sale zilnice din 1939, a descris cu amărăciune cruzimea excesivă a represaliilor, o cruzime care, paradoxal, a contribuit la radicalizarea și la creșterea în fervoare a mișcării legionare.

Ironia sorții a făcut ca, în noiembrie 1940, Argeșanu să plătească cu viața pentru rolul său în represaliile din 1939, iar alți demnitari apropiați de Carol al II-lea au fost la un pas de moarte. Un alt exemplu de represalii brutale, anterior asasinării lui Călinescu, este asasinarea lui I.G. Duca în 1933.

Nicolae Constantinescu, Ion Caranica și Doru Belimace, cunoscuți de presă sub numele de "Nicadori", au fost cei trei asasini. Constantinescu, primul arestat, a fost descris de presă ca având "o înfățișare îngrozitoare: o frunte îngustă, ochii scoși din orbite, proeminența pomeților dau impresia unei minți obtuze, întunecate.

Nici o rază mai luminoasă nu se reflectă din trăsăturile obrazului. E cinic în răspunsuri.

Nu regretă de loc fapta. Din contră, pare să fie mândru." Interogat asupra motivelor crimei, a oferit justificări din vocabularul Gărzii de Fier, refuzând să dezvăluie ordinele primite.

Caranica a fost prins la Comarnic încercând să fugă spre București, iar Belimace într-un alt tren cu aceeași destinație. În declarațiile lor, "Nicadorii" au asumat întreaga responsabilitate, declarând: „Nimeni.

Noi între noi am luat această hotărâre din proprie inițiativă. Motivul este că Duca a fost francmason şi vândut străinilor.

Politica adoptată de el în ultima vreme este politica francmasoenriei internaționale, care a dus la desființarea gărzilor de fier din România. Recunosc calitățile de bun român ale primului ministru şi de om capabil, însă deoarece s-a vândut străinilor ne-am hotărât să-l suprimăm”. Asasinarea lui Duca a dus la instaurarea legii marțiale, mii de legionari fiind arestați.

Deși Corneliu Zelea Codreanu, suspectat de instigare la crimă, a scăpat, alți lideri ai Gărzii de Fier, precum generalul Zizi Cantacuzino, au fost arestați. Procesul Nicadorilor, desfășurat în aprilie 1934 la Consiliul de Război București, s-a soldat cu condamnări pe viață pentru cei trei asasini, liderii Gărzii de Fier fiind eliberați.

Ironia sorții a făcut ca "Nicadorii" și alți lideri legionari să fie executați în noaptea de 29 spre 30 noiembrie 1938, sub pretextul unei tentative de evadare. Un alt act de violență extremă a fost asasinarea deputatului Mihail Stelescu, pe 16 iulie 1936. Zece legionari, cunoscuți ca "Decemvirii", conduși de Ion Caratănase, l-au asasinat pe Stelescu în Spitalul Brâncovenesc, ciocărțindu-i apoi cadavrul cu topoare.

După această faptă îngrozitoare, ei s-au predat autorităților, asumându-și întreaga responsabilitate. Aceste evenimente demonstrează climatul extrem de violent al perioadei și cruzimea actelor de represalii și terorism din anii 30. .

Asasinarea lui Armand Călinescu, prim-ministru al României, în 1933, a marcat o întorsătură dramatică în istoria țării, declanșând o cascadă de evenimente cu implicații politice profunde. Nicolae Constantinescu, primul dintre cei trei asasini, denumiți ulterior de presă „Nicadori”, a fost arestat imediat după fapta sa.

Rapoartele vremii îl descriu ca având o înfățișare sumbră, un aspect fizic care reflecta o minte întunecată: „O frunte îngustă, ochii scoşi din orbite, proeminenţa pomeţilor dau impresia unei minţi obtuze, întunecate. Nici o rază mai luminoasă nu se reflectează din trăsăturile obrazului.” Interogatoriul sumar la gară a dezvăluit un individ cinic, fără regret pentru acțiunile sale, ba chiar mândru de ele.

Întrebat despre motivele crimei, Constantinescu a oferit justificări vagi, folosind un vocabular specific mișcării legionare, refuzând să dezvăluie ordinele primite. Convingerea sa că complicii, Ion Caranica și Doru Belimace, se vor preda, s-a dovedit a fi corectă.

Caranica a fost prins la Comarnic, încercând să fugă cu trenul spre București, în timp ce Belimace a fost găsit într-un alt tren cu aceeași destinație. Presa a botezat cei trei asasini „Nicadori”, un acronim format din primele litere ale numelor lor. În fața anchetatorilor, cei trei și-au asumat întreaga responsabilitate, negând orice implicare externă: „Nimeni.

Noi între noi am luat această hotărâre din proprie iniţiativă. Motivul este că Duca a fost francmason şi vândut străinilor.

Politica adoptată de el în ultima vreme este politica francmasoenriei internaţionale, care a dus la desfiinţarea gărzilor de fier din România. Recunosc calităţile de bun român ale primului ministru şi de om capabil, însă deoarece s-a vândut străinilor ne-am hotărât să-l suprimăm”.

Această declarație a subliniat motivația lor ideologică, legată de opoziția față de politica lui Armand Călinescu și de acuzațiile de colaborare cu forțe străine. Asasinarea a avut consecințe devastatoare. Legea marțială a fost declarată în România, mii de legionari fiind arestați.

Deși Corneliu Zelea Codreanu, suspectat de instigare, a scăpat arestării, alți lideri ai Gărzii de Fier, inclusiv generalul Zizi Cantacuzino, au fost închiși. Procesul Nicadorilor, desfășurat în aprilie 1934 la Consiliul de Război Bucureşti, s-a soldat cu condamnări pe viață.

Ironia sorții a fost că, deși Nicadorii au fost condamnați, liderii Gărzii de Fier au fost eliberați. Destinul dramatic al Nicadorilor s-a împlinit cinci ani mai târziu, când au fost uciși, împreună cu alți lideri legionari, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, sub pretextul unei tentative de evadare. Un alt episod sângeros, legat de violența legionară, a fost asasinarea deputatului Mihail Stelescu, în 1936.

Ion Caratănase, liderul unui grup de zece legionari cunoscuți sub numele de „Decemviri”, a orchestrat asasinarea lui Stelescu la Spitalul Brâncovenesc din București. Decemvirii, hotărâți „să dea un exemplu istoric”, l-au împușcat pe Stelescu cu zeci de gloanțe, i-au mutilat cadavrul și apoi s-au predat autorităților, asumându-și responsabilitatea.

Aceste evenimente, marcate de violență extremă și ideologie radicală, reflectă atmosfera politică turbulentă a României interbelice. .

Asasinarea deputatului Mihail Stelescu, evenimentul care a marcat profund climatul politic al României din 1936, a avut loc în urma unei serii de evenimente tulburi ce au început cu uciderea lui Armand Călinescu. În urma acestui asasinat, România a fost zguduită de impunerea legii marțiale, mii de legionari fiind arestați în valuri succesive de represiune.

Deși Corneliu Zelea Codreanu, liderul Gărzii de Fier, a fost suspectat de orchestrarea crimei lui Călinescu, el a evitat arestarea. Alți lideri importanți ai mișcării legionare, însă, au fost încarcerați, printre ei numărându-se și generalul Zizi Cantacuzino, cunoscut sub numele de Grănicerul.

Procesul Nicadorilor, acuzați de asasinarea lui Călinescu, s-a desfășurat în aprilie 1934, la Consiliul de Război București. Cei trei inculpați au susținut în fața instanței că au acționat singuri, din proprie inițiativă, asumându-și integral responsabilitatea pentru crimă.

Sentința a fost una extrem de dură: închisoare pe viață. Ironic, liderii Gărzii de Fier, inițial arestați, au fost ulterior eliberați.

Această eliberare a fost însă de scurtă durată, întrucât aceștia, alături de alți lideri legionari, au fost asasinați cinci ani mai târziu, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie, sub pretextul unei tentative de evadare. Între timp, un alt act de violență extremă avea să marcheze istoria României. Pe 16 iulie 1936, legionarul Ion Caratănase a adunat un grup de zece legionari, cunoscuți ulterior sub numele de „Decemviri”.

Motivați de o dorință declarată de a „da un exemplu istoric”, aceștia au pătruns în Spitalul Brâncovenesc din București, unde se afla internat Mihail Stelescu. Aici, l-au asasinat pe deputat, asupra sa fiind descărcate zeci de gloanțe.

Actul barbar nu s-a oprit aici: după ce Stelescu a fost ucis, cadavrul său a fost mutilat cu topoare. În mod surprinzător, după acest act de violență extremă, Decemvirii s-au predat autorităților, asumându-și fără echivoc responsabilitatea pentru asasinat.

Această acțiune, la fel ca și asasinarea lui Armand Călinescu, a evidențiat instabilitatea politică a perioadei și radicalizarea unor grupări extremiste. Moartea lui Stelescu, la fel ca și cea a lui Călinescu, a contribuit la consolidarea unei atmosfere de teroare și incertitudine în societatea românească. .

Asasinarea lui Mihail Stelescu, petrecută în ziua de 16 iulie 1936, a fost un act de o violență extremă, marcat de o premeditare rece și o brutalitate fără precedent. La baza acestui eveniment tragic se afla un grup de zece legionari, cunoscuți sub numele de „Decemviri”, conduși de Ion Caratănase.

Acești oameni, animați de o ideologie extremistă și dornici, după cum au declarat ulterior, „să dea un exemplu istoric”, au pătruns în incinta Spitalului Brâncovenesc din București. Ținta lor era Mihail Stelescu, internat în acel spital.

Atacul a fost fulgerător și nemilos. Zeci de focuri de armă au răsunat prin sălile spitalului, transformând un loc destinat vindecării în scena unei crime abominabile.

Moartea lui Stelescu nu a marcat sfârșitul ororii. Într-un act de barbarie care a șocat opinia publică, legionarii i-au ciopârțit cadavrul cu topoare, demonstrând o lipsă totală de respect pentru viața umană și pentru orice urmă de umanitate.

În final, cu o ciudată și inexplicabilă combinație de cruzime și asumării responsabilității, cei zece legionari s-au predat autorităților, recunoscându-și integral fapta. Gestul lor, deși aparent marcat de o asumare a responsabilității, nu a diminuat gravitatea acțiunii lor, o crimă care a rămas o pată întunecată în istoria României.

Actul lor, justificat prin dorința de a oferi "un exemplu istoric", a reprezentat de fapt o demonstrație brutală a extremismului legionar și a consecințelor tragice ale ideologiei lor. .