Primavară electorală: Absența lui Călin Georgescu și candidatul "fără emoții" la prezidențiale

Alegerile prezidențiale se anunță a fi un spectacol politic complex, reflectând o fractură profundă în societatea românească, divizată între trei mari orientări ideologice, fiecare cu propriile reprezentări candidate. Prima dintre aceste Românii, pe care am putea-o denumi "România clientelară", este încorporată în tradiția vechii clase politice, a partidelor aflate îndelung la putere (PSD, PNL, UDMR). Această „România a sistemului”, își găsește o figură emblematică, chiar dacă surprinzătoare, în Crin Antonescu.

Revenirea sa pe scena politică, după un deceniu de absență, este simbolică. Antonescu, al cărui apogeu politic a fost situat cu 10-15 ani în urmă, reprezintă, într-un mod aproape caricatural, continuarea aceluiași sistem clientelar, al lipsei de inovare și al lipsei de asumare a responsabilității.

Alegerea lui este o metaforă a lipsei de lideri autentici în cadrul acestor partide, deși un personaj ca Victor Ponta ar fi putut la fel de bine să ocupe acest spațiu politic, amândoi fiind marcați de o “nedreptățire profundă” și reacții vehemente la criticile SUA, UE și ale altor guverne occidentale față de evenimentele din 2012, legate de așa-zisul “puci USL”. O a doua Românie, una extremistă, anti-sistem și anti-occidentală, se profilează cu o prezență politică mai fragmentată, dar cu un impact potențial semnificativ. Numărul candidaților acestei aripi politice este incert, dependent de decizia Curții Constituționale în privința validării candidaturilor lui Călin Georgescu, care a declarat ”cheltuieli zero în campanie” (nici măcar un litru de benzină) , și a Dianei Șoșoacă, a cărei candidatură a fost respinsă în octombrie 2023.

George Simion, însă, își va depune cu siguranță candidatura, indiferent de decizia CCR privind ceilalți candidați. Prezența a unu, doi sau chiar trei candidați ai acestei Românii frustrate și contestatare, subliniază profunzimea diviziunilor sociale și dezamăgirea față de clasa politică existentă. În sfârșit, există o a treia Românie, reformistă și pro-occidentală, reprezentată în principal de Nicușor Dan, un candidat independent, cu un discurs rațional și moderat.

Nicușor Dan, ales de două ori primar al Capitalei, reprezintă o alternativă distinctă, bazată pe o agendă de schimbări politice și administrative importante, fără a compromite însă direcția strategică pro-occidentală a României (NATO, UE, parteneriatul strategic cu SUA). Existența potențială a unui al doilea candidat din această zonă a spectrului politic, Elena Lasconi (USR), ar putea însă fragmenta votul, după cum s-a văzut în alegerile din 24 noiembrie, când ”oferta Ciucă a PNL” a fost respinsă, iar votanții pro-Vest au conlucrat pentru a asigura o reprezentare finală a opțiunii lor.

Prezența concurenților din această arie ideologică subliniază importanța unei strategii unitare pentru a contracara forțele politice extremiste și clientelare. .

Finala alegerilor prezidențiale, programată pentru 23 martie, se anunță a fi o confruntare de amploare, cu un număr estimat de minimum 2,5 milioane de voturi. Spre deosebire de scrutinul din 24 noiembrie, numărul candidaților va fi semnificativ mai redus, ceea ce va concentra atenția publică și va intensifica competiția.

Lunile următoare sunt decisive, generând un „val emoțional” care ar putea influența decisiv cursa prezidențială, împingând balanța într-o direcție sau alta. Analizând peisajul politic actual, observăm o discrepanță semnificativă în ceea ce privește popularitatea candidaților. Candidatul susținut de coaliția de guvernare, revenit recent din Bruxelles după un deceniu de activitate, pare a fi cel mai puțin conectat la aspirațiile electoratului.

Lipsa unei viziuni politice clare și un mesaj vag îl limitează la voturile structurilor interne ale celor trei partide tradiționale care îl susțin. Acesta nu reușește să genereze simpatii populare și afilieri afective. În schimb, Nicușor Dan se remarcă printr-o atracție emoțională puternică.

La polul opus, se află un candidat care se va poziționa ca principalul exponent al opoziției anti-sistem. Acest rol ar putea reveni lui George Simion, Diana Șoșoacă sau, în funcție de validarea CCR, lui Bogdan Georgescu. Scenariul în care Bogdan Georgescu nu candidează este unul plauzibil.

În această situație, o parte a electoratului georgist, format din alegători nemulțumiți de clasa politică existentă, dar nu neapărat anti-UE sau anti-NATO, ar putea opta pentru Nicușor Dan. Perspectivele pentru turul doi se conturează în funcție de câți candidați anti-sistem sunt validați de CCR. Dacă toți trei (Georgescu, Simion, Șoșoacă) sunt acceptați, dar niciunul nu depășește 20% din voturi, o finală Nicușor Dan - Crin Antonescu este foarte probabilă.

În acest scenariu, Nicușor Dan ar ieși victorios, capabil să construiască o coaliție autentică a alegătorilor, inclusiv o parte din cei dezamăgiți de candidații anti-sistem. Cu toate acestea, o eventuală divizare excesivă a voturilor pentru opțiunea reformistă pro-occidentală, împiedicând-o să atingă pragul de 2,5 milioane de voturi, ar putea duce la o finală Georgescu/Simion - Antonescu. În acest caz, candidatul populist contestatar ar avea șanse mari de câștig, având în vedere că Antonescu nu ar beneficia de sprijinul electoratului reformist. Un alt scenariu plauzibil este o finală Nicușor Dan - Georgescu/Simion.

Această situație ar apărea dacă PSD nu ar oferi un sprijin total lui Crin Antonescu, electoratul pesedist din mediul rural și urban mic fiind mai apropiat cultural de naționaliștii anti-occidentali decât de Antonescu. Chiar și în acest scenariu, Nicușor Dan are șanse mari de câștig, bazându-se pe sprijinul sigur al PNL și UDMR (peste 20% din voturi), plus electoratul indecis din primul tur. În concluzie, Nicușor Dan pare să aibă două din trei șanse de a câștiga alegerile prezidențiale, șansele sale crescând semnificativ, apropiindu-se de 100%, dacă ajunge în turul doi, în special împotriva lui Crin Antonescu sau George Simion. Este posibil ca partidele tradiționale să încerce să-l discrediteze pe Nicușor Dan în lunile următoare, înainte de alegeri.

Însă, dacă vor realiza că candidatul lor comun nu are șanse de succes, este posibil ca Crin Antonescu să își retragă candidatura, iar PSD să îl nominalizeze pe Marcel Ciolacu în termen de 3-4 săptămâni. În acest caz, PNL și UDMR ar putea susține deschis candidatura lui Nicușor Dan, așa cum ar fi fost natural de la început. Aceste alegeri prezidențiale reprezintă o luptă decisivă pentru viitorul României.

Este crucial ca alegătorii să fie informați și să ia decizii în cunoștință de cauză. Este un apel la responsabilitate civică: putem face diferența? .