Presa italiană și rețelele sociale: porecla lui Dan Șucu

Achiziția clubului Hellas Verona de către un fond de investiții american din Texas marchează un moment crucial în evoluția fotbalului italian, amplificând o tendință deja vizibilă: creșterea influenței capitalului străin în Serie A. Această transformare profundă a peisajului fotbalistic italian ridică o întrebare pertinentă, formulată de mulți suporteri: ce s-a întâmplat cu acei lideri carismatici, cu acei patroni emblematici ai trecutului, care au modelat istoria unor cluburi, personalități precum Massimo Moratti, Silvio Berlusconi sau Angelo Massimino? Unde sunt acei oameni care, indiferent de rezultatele sportive, au imprimat o identitate unică, o personalitate inconfundabilă, echipelor pe care le-au condus? Era lor, definită de o implicare directă, pasională, uneori chiar controversată, pare să apună, lăsând loc unei noi ere guvernată de strategii financiare complexe și de o abordare mult mai pragmatică, de multe ori lipsită de acel farmec romantic al vechilor patroni.

Hellas Verona, ca și alte cluburi italiene care au trecut printr-un proces similar de achiziție de către investitori străini, simbolizează o schimbare de paradigmă, punând sub semnul întrebării viitorul identității culturale a cluburilor italiene și viabilitatea pe termen lung a acestui model de investiții. Dispariția figurilor emblematice precum Moratti, Berlusconi și Massimino marchează nu doar o schimbare în proprietatea cluburilor, ci și o transformare a însăși naturii fotbalului italian, o evoluție care, deși aduce cu sine noi oportunități financiare, ridică temeri în ceea ce privește păstrarea spiritului și tradiției legate de aceste echipe istorice. .

Analizând proprietatea cluburilor de fotbal din Serie A, se observă o imagine clară a dominației capitalului străin. Doar trei echipe se pot mândri cu o majoritate a acționariatului italian: Juventus, grație familiei Agnelli, Napoli, controlată de compania Filmauro, și Lazio, unde Claudio Lotito deține o cotă substanțială de 66% din acțiuni.

Restul cluburilor de top au fost, potrivit unei publicații italiene, "cucerite" de investitori străini. Această publicație menționează explicit preluarea de către capital extern a unor cluburi precum Inter, AC Milan, Roma, Atalanta, Bologna, Fiorentina, Como, Parma, Venezia, Genoa și Verona.

Această situație, deși ridică semne de întrebare cu privire la identitatea sportivă a acestor cluburi, este privită de publicație și prin prisma beneficiilor financiare pe care le aduce. Investițiile străine masive, susțin ei, pot asigura supraviețuirea financiară a unor cluburi aflate în dificultate economică.

Publicația însăși recunoaște complexitatea problemei, delegând evaluarea impactului acestor investiții analiștilor financiari: "Lăsăm sarcina de a evalua investițiile pe seama analiștilor financiari. Desigur, problema sustenabilității economice a cluburilor este la fel de mare, dacă nu mai mare, cu cea a rezultatelor sportive.

Dar suporterii sunt interesați, mai ales, dacă echipa câștigă, joacă bine, luptă pentru scudetto sau cucerește Europa”. Concluzia implicită este că, în ciuda preocupărilor legate de pierderea identității italiene în fotbalul de elită, aspectul financiar și succesul sportiv rămân prioritare pentru majoritatea.

Existența unor cluburi cu capital predominant italian este deci o excepție remarcabilă într-un peisaj dominat de investitori internaționali. .