Premierul Recean: Criză de securitate în Moldova, provocată de situația fără precedent din Transnistria, marcată de trădare și izolare.

Declarând că Republica Moldova își va asigura necesarul energetic prin producție internă și importuri, prim-ministrul Dorin Recean a subliniat totodată situația dramatică din regiunea transnistreană, în ciuda legăturilor acesteia cu Rusia. Impactul crizei energetice asupra Transnistriei s-a dovedit devastator, afectând profund viața de zi cu zi a populației.

Lipsa apei calde și a încălzirii centrale a creat o situație de urgență umanitară, lăsând locuitorii expuși frigului și disconfortului. Consecințele economice sunt la fel de grave, majoritatea unităților de producție fiind obligate să-și întrerupă activitatea.

Singurele excepții sunt fabricile implicate în producția de alimente, menținând astfel o minimă funcționalitate a sectorului alimentar. Această situație evidențiază fragilitatea economiei transnistrene, dependentă de resursele energetice rusești, și subliniază efectele pe scară largă ale crizei energetice regionale.

Chiar și cu legăturile strânse cu Moscova, regiunea nu a reușit să evite consecințele crizei, fapt care ilustrează severitatea acesteia și incapacitatea autorităților transnistrene de a asigura securitatea energetică a populației. În concluzie, în timp ce Moldova își planifică asigurarea energetică pe termen scurt și lung, situația din Transnistria scoate în evidență vulnerabilitatea regiunii și necesitatea unor soluții urgente pentru a atenua impactul negativ al crizei asupra populației.

"Moldova îşi va acoperi propriile nevoi energetice prin producţia internă şi importuri," a afirmat premierul Recean, subliniind contrastul evident între strategia națională și realitatea dramatică din Transnistria. .

Criza energetică din Moldova, declanșată de suspendarea exporturilor de gaze naturale de către Gazprom la 1 ianuarie 2024, este percepută de Guvernul de la Chișinău ca o manevră cu implicații geopolitice majore. Premierul moldovean a subliniat faptul că „Tratăm acest lucru ca pe o criză de securitate menită să permită revenirea la putere în Moldova a forţelor pro-ruse şi instrumentalizarea teritoriului nostru împotriva Ucrainei, cu care împărţim o frontieră de 1.200 km”.

Această percepție se bazează pe contextul invaziei rusești în Ucraina și pe tensiunile crescânde dintre Moscova și Occident, în care Moldova, cu o populație de aproximativ 2,5 milioane de locuitori, se află într-o poziție vulnerabilă. Rusia neagă acuzațiile de utilizare a gazului ca armă de presiune, dând vina pe Ucraina pentru ne-reînnoirea acordului de tranzit.

Gazprom, însă, a justificat decizia sa prin existența unor datorii neplătite de 709 milioane de dolari, cifră contestată de Chișinău, care estimează datoria la doar 8,6 milioane de dolari. Situația este complexă, fiind marcată de mai mulți factori. Alegerile parlamentare din Moldova, programate pentru această vară, amplifică incertitudinea politică.

Președinta pro-europeană Maia Sandu, realesă anul trecut, și-a asumat angajamentul de a accelera reformele și consolidarea democrației, însă presiunile geopolitice reprezintă o provocare semnificativă. Regiunea transnistreană, separatistă și majoritar rusofonă, adaugă o altă dimensiune crizei.

Această regiune, care s-a desprins de Moldova în anii 1990, primise anterior gaze rusești prin Ucraina, iar Moldova, la rândul său, se baza pe Transnistria pentru o mare parte din aprovizionarea sa cu energie electrică. Însă, odată cu întreruperea tranzitului de gaze din Rusia, anunțată de Kiev, guvernul moldovean a fost nevoit să găsească soluții alternative, combinând producția internă cu importurile de electricitate din România, după cum a explicat premierul Recean.

Acesta a subliniat angajamentul guvernului de a sprijini regiunea separatistă, declarând: „Soluţiile energetice alternative, cum ar fi sistemele de biomasă, generatoarele, ajutorul umanitar şi proviziile medicale esenţiale, sunt pregătite pentru livrare în cazul în care conducerea separatistă acceptă sprijinul”. Între timp, liderul pro-rus al Transnistriei, Vadim Krasnoselski, a anunțat că regiunea dispune de rezerve de gaze suficiente pentru 10 zile de utilizare limitată în nord și pentru 20 de zile în sud.

Toate aceste aspecte contribuie la fragilitatea situației din Moldova, plasând-o într-un context geopolitic extrem de tensionat și incert. .

În contextul iminent al alegerilor parlamentare din această vară în Republica Moldova, situaţia geopolitică complexă a regiunii, marcată de existenţa Transnistriei, capătă o importanţă crucială. Această regiune separatistă, cu o populație predominant rusofonă, s-a declarat independentă de Moldova în anii 1990, având o istorie marcată de tensiuni și dependență energetică de Rusia.

Până de curând, Transnistria primea gaze naturale din Rusia, prin intermediul Ucrainei. Această dependență energetică reciprocă se manifesta și prin faptul că Republica Moldova se baza în mare măsură pe energia electrică produsă în Transnistria.

Însă, anunțul Ucrainei privind întreruperea tranzitului de gaze rusești a forțat guvernul de la Chișinău să caute soluții alternative urgente pentru securitatea energetică națională. Prim-ministrul Recean a confirmat că Republica Moldova a implementat un plan de contingență, bazat pe o combinație de producție internă de energie electrică și importuri din România, pentru a face față acestei crize.

În ciuda situației tensionate, guvernul moldovean a subliniat angajamentul său față de populația din Transnistria, declarând prin intermediul unui comunicat oficial că "Soluțiile energetice alternative, cum ar fi sistemele de biomasă, generatoarele, ajutorul umanitar și proviziile medicale esențiale, sunt pregătite pentru livrare în cazul în care conducerea separatistă acceptă sprijinul". Această declarație vine ca o demonstrație a dorinței de a evita agravarea situației umanitare în regiune.

Cu toate acestea, liderul pro-rus al Transnistriei, Vadim Krasnoselski, a anunțat că regiunea dispune de rezerve de gaz suficiente pentru a asigura un consum limitat, declarând că "regiunea are rezerve de gaz care ar putea acoperi 10 zile de utilizare limitată în părţile de nord şi de două ori mai mult în sud". Această afirmație, deși oferă o perspectivă asupra capacității Transnistriei de a face față pe termen scurt, nu elimină necesitatea unor soluții pe termen lung și a unei cooperări constructive între Chișinău și Tiraspol, în special în contextul incertitudinilor geopolitice existente și al alegerilor parlamentare care se apropie. .