Pericolul Călin Georgescu: Andrei Pleșu avertizează asupra unor oameni extrem de periculoși

Andrei Pleşu a exprimat o profundă îngrijorare cu privire la Călin Georgescu, subliniind un aspect specific care îi provoacă o teamă deosebită: lipsa totală de interogație, substituită de o atitudine dogmatică, caracterizată printr-un set rigid de răspunsuri gata formulate. Aceste răspunsuri, în opinia lui Pleşu, aparțin unei paradigme pe care o considera depășită, un mod de gândire anacronic și periculos.

Ceea ce îl tulbură cel mai mult, însă, este amploarea fenomenului: numărul impresionant de tineri români care îmbrățișează această lipsă de raționalitate, această renunțare la o interogativitate critică, la un realism politic și istoric fundamentat. Faptul că o asemenea masă de oameni, în număr considerabil, a optat pentru această lipsă de spirit inquisitiv, pentru aceste răspunsuri prefabricate și dogmatice, reprezintă, în viziunea lui Pleşu, un fenomen înfiorător, o amenințare la adresa societății românești.

Este o lipsă de scepticism, o acceptare necritică a unor idei considerate depășite, o abdicare de la spiritul de analiză și de judecată independentă, asumată de un număr surprinzător de mare de tineri, ceea ce face situația și mai îngrijorătoare. Cuvintele lui Pleşu evidențiază o teamă profundă față de această lipsă de spirit critic și de gândire independentă, o teamă amplificată de faptul că această lipsă de interogație a fost votată, a fost acceptată și susținută de o segment semnificativ al populației tinere din România.

El consideră că acest fenomen reprezintă o regretare majoră pentru viitorul țării, un pericol real la adresa progresului social și politic. "Ăștia sunt oamenii cei mai periculoși," afirmă Pleşu, referindu-se la indivizii care posedă doar răspunsuri, fără a pune vreodată întrebări. .

Andrei Pleşu a exprimat o profundă îngrijorare cu privire la starea politică a României, analizând dilema alegerilor, impactul dezinformării online și necesitatea unei schimbări radicale. Confruntat cu necesitatea de a alege între două opțiuni considerate nefavorabile – Ion Iliescu și Vadim Tudor – Pleşu a preferat pe acesta din urmă, argumentând că, deși lipsit de simpatie personală față de Tudor, acesta demonstra cel puțin un efort de exprimare și o minimă cultură, spre deosebire de "mediocritatea stupefiantă și paralizantă" a lui Iliescu.

Conștient de gravitatea situației, Pleşu a subliniat imperativul participării la vot, considerându-l "ultima șansă". Analiza sa s-a extins asupra impactului rețelelor sociale în modelarea opiniei publice, exprimându-și dezamăgirea față de închiderea la dialog a susținătorilor unui candidat independent, informați preponderent online. Această lipsă de receptivitate la argumente și dezbateri l-a lăsat pe scriitor într-o stare de "melancolie".

Pleşu a evidențiat, cu un ton de surpriză și dezamăgire, ascensiunea unor opinii politice pro-ruse, declarând că "nu mai pot explica nimic din ce trăiesc, pentru că sunt luat prin surprindere cu totul. Știam că există și păreri de tipul ăsta, dar nu aveam niciodată teama că asemenea păreri, asemenea opțiuni politice vor ajunge să fie dominante.

Asta înseamnă că am trăit degeaba sub dictatura comunistă, că am trăit degeaba sub umbrela rusească și, în general, suntem cu decenii în urmă”. În opinia sa, soluția nu constă în adoptarea orbească a modelului occidental, ci în asimilarea elementelor pozitive ale acestuia, în special a "normalității" care lipsește în spațiul post-sovietic, marcat de o "stare de explozie permanentă". Pleşu a subliniat eşecul partidelor tradiționale și importanța alegerilor parlamentare ca o potențială cale de recuperare a "unei minime normalități", punând însă accent pe necesitatea unei reforme profunde a sistemului politic, criticând superficialitatea criteriilor de selecție a politicienilor: "omul politic trebuie să fie unul băgăcios, vorbăreț, simpatic și patriot, ori lucrurile astea au toate o subterană tenebroasă și trebuie să ne trezim conștienți de o anumită exigență care în orice meserie este esențială". Referindu-se la pericolul politic al României, Pleşu a evidențiat vulnerabilitatea țării, comparativ cu state precum Austria sau Franța, explicând acest lucru prin "incoerența socială și psihologică, care este urmarea lungilor decenii pe care le-am trăit într-un univers deviant, anormal.

Asta lasă urme. N-ai cum să trăieşti zeci de ani într-o absurditate şi să rămâi normal".

A criticat cu asprime nostalgiile comuniste, denunțând "delirul" corectitudinii politice și apropierea unor tineri de ideologiile comuniste, declarând că "e plin de cretini, e o planetă ca o junglă şi e plin de inşi a căror gândire e egală cu simple mecanisme de supravieţuire. Faptul că există oameni care pot spune ce minunat era Lenin, Marx, e paralizant". În final, Pleşu și-a exprimat speranța într-o "surpriză, venită nu știu de unde, dar cu consensul lui Dumnezeu", subliniind necesitatea unei reforme radicale a educației și culturii, pornind de la profesori, pentru a contracara lipsa de "instinct cultural, nevoie culturală, criterii".

Recomandarea sa pentru alegerile parlamentare a fost un vot pentru un Parlament "mai normal şi mai puternic decât preşedintele, dacă preşedintele iese cine ne temem să iasă.” .

Andrei Pleşu analizează situaţia politică din România, evidenţiind necesitatea unei schimbări radicale de paradigmă. Nu este vorba, afirmă el, de o simplă imitație a Vestului, ci de o selecție conștientă a elementelor pozitive ale unei societăți caracterizate printr-o mai mare normalitate, în contrast cu instabilitatea cronică din România.

Această instabilitate se manifestă, în viziunea sa, printr-o "explozie permanentă" a sistemului politic și social. Alegerile parlamentare constituie, în opinia lui Pleşu, o oportunitate crucială pentru o minimă restabilire a normalităţii, deşi rezultatul rămâne incert.

El subliniază necesitatea unei re-evaluări profunde a criteriilor de selecție a oamenilor politici, criticând modelul actual, unde calitățile necesare unui politician sunt adesea superficiale – "omul politic trebuie să fie unul băgăcios, vorbăreţ, simpatic şi patriot" – atrăgând atenția asupra "subteranei tenebroase" a acestor aparente virtuți. O exigență profesională, esențială în orice domeniu, pare a lipsi din politica românească. Pericolul în care se află România, în comparație cu țări precum Austria sau Franța, este accentuat de o "incoerență socială și psihologică", consecință a deceniilor de viață sub un regim anormal și deviant.

Pleşu argumentează că "n-ai cum să trăieşti zeci de ani într-o absurditate şi să rămâi normal", subliniind amploarea traumei lăsate de comunism. Critica sa vizează și o anumită "planetă ca o junglă" populată de indivizi cu o gândire redusă la "simple mecanisme de supraviețuire", inclusiv cei care idealizează figuri precum Lenin sau Marx.

Pleşu respinge atât generalizarea și stigmatizarea, în stilul regimurilor comuniste, cât și adoptarea acestora ca modele de conduită. El consideră "corectitudinea politică", adoptată de mulți în Vest și de tineri, un exemplu de "delir". În ciuda pesimismului, Pleşu își exprimă speranța într-o "surpriză", susținută de un "consens al lui Dumnezeu".

În eventualitatea unui scenariu negativ, el pledează pentru o reformă radicală a educației și a culturii, considerând că absența unei educații adecvate duce la lipsa unui "instinct cultural", a "nevoii culturale" și a unor criterii de judecată. Reforma trebuie să înceapă "de la bază, de la profesori".

În concluzie, el îndeamnă la un vot responsabil, cu scopul de a asigura un Parlament "mai normal şi mai puternic decât preşedintele, dacă preşedintele iese cine ne temem să iasă." .

Andrei Pleşu a abordat, într-un interviu recent, aspecte cruciale legate de viitoarele alegeri parlamentare româneşti şi, mai amplu, de starea societăţii româneşti. El a evidenţiat importanţa acestor alegeri, sugerând că rezultatul ar putea reprezenta o şansă, deşi precară, de a reveni la o minimă normalitate: „Ar putea fi o şansă de recuperare a unei minime normalităţi.

Dar, nu suntem siguri. Vom vedea duminică seară.” Însă, perspectiva lui Pleşu depăşeşte simpla analiză electorală.

El a subliniat nevoia urgentă de a reevalua criteriile de selecţie a oamenilor politici şi chiar însăşi definiţia calităţii unui om politic în contextul românesc. Actualul sistem, în opinia sa, a generat o imagine distorsionată: „…omul politic trebuie să fie unul băgăcios, vorbăreţ, simpatic şi patriot, ori lucrurile astea au toate o subterană tenebroasă şi trebuie să ne trezim conştienţi de o anumită exigenţă care în orice meserie este esenţială”.

Această lipsă de exigenţă, această superficialitate în selectarea reprezentanţilor politici, este, conform lui Pleşu, o consecinţă directă a unui trecut marcat de anormalitate şi inconsistenţă socială şi psihologică. Analizând situaţia României în comparaţie cu alte state europene, precum Austria sau Franţa, Pleşu a afirmat fără echivoc că România se confruntă cu un pericol mai mare: „Da. Îndrăznesc să spun, dată fiind o anumită incoerenţă socială şi psihologică, care este urmarea lungilor decenii pe care le-am trăit într-un univers deviant, anormal.

Asta lasă urme. N-ai cum să trăieşti zeci de ani într-o absurditate şi să rămâi normal”.

Această „incoerenţă” se manifestă, în viziunea sa, printr-o răspândire a unei gândiri limitate, reduse la mecanisme de supravieţuire, şi o acceptare inexplicabilă a unor ideologii totalitare: „E plin de cretini, e o planetă ca o junglă şi e plin de inşi a căror gândire e egală cu simple mecanisme de supravieţuire. Faptul că există oameni care pot spune ce minunat era Lenin, Marx, e paralizant.” Pleşu respinge însă generalizarea, condamnând orice tendinţă de a eticheta pe toţi cei neconformi cu propriile idei, dar insistă asupra faptului că nu trebuie să se accepte comunismul ca model sau sursă de principii.

Ca exemplu de dezechilibru ideologic, el menţionează corectitudinea politică, adoptată cu fervoare de mulţi în Vest şi de tineri. În ciuda pesimismului prudent, Pleşu îşi exprimă speranţa într-o schimbare neaşteptată, o „surpriză, venită nu ştiu de unde, dar cu consensul lui Dumnezeu”. În absenţa acestei schimbări imediate, el consideră vitală o reformă radicală a educaţiei şi culturii în general, argumentând că absenţa unei educaţii solide duce la lipsa de instinct cultural, nevoii culturale şi criterii de judecată.

Reforma, în opinia sa, trebuie să înceapă de la bază, de la profesori. În concluzie, Pleşu le-a recomandat alegătorilor să voteze astfel încât Parlamentul să fie mai puternic decât preşedintele, anticipând posibilitatea unui preşedinte cu care mulţi nu sunt de acord: „Pleșu le-a recomandat românilor ca duminica aceasta să voteze ”în aşa fel încât Parlamentul să fie mai normal şi mai puternic decât preşedintele, dacă preşedintele iese cine ne temem să iasă.” .

Andrei Pleşu exprimă o profundă îngrijorare cu privire la situaţia României, considerând-o mai vulnerabilă decât alte state europene precum Austria sau Franța. Această vulnerabilitate, în opinia sa, e profund înrădăcinată în incoerența socială și psihologică, o moștenire a deceniilor de viață sub un regim anormal, deviant.

Filosoful subliniază impactul devastator al acestei perioade, argumentând că zeci de ani de absurditate lasă inevitabil urme profunde asupra psihicului colectiv, împiedicând dezvoltarea unei normalități sănătoase. El denunță, cu o vehemență evidentă, prezența unor mentalități retrograde, comparând societatea cu o junglă în care supraviețuirea primează asupra rațiunii.

Pleşu deplânge existența unor indivizi care idealizează regimuri comuniste precum cel leninist sau marxist, considerând acest lucru paralizant pentru progresul națiunii. Deși nu pledează pentru o condamnare generalizată a tuturor celor cu opinii divergente, el avertizează împotriva adoptării acestor ideologii ca modele de existență sau surse de principii morale.

Corectitudinea politică este menționată ca un exemplu flagrant al acestui delir ideologic, adoptat cu entuziasm de mulți tineri din Vest și din România. În ciuda acestui tablou sumbru, Pleşu își exprimă o speranță fragilă, o "surpriză" venită dinspre o sursă necunoscută, dar cu aprobarea divină. El consideră că o reformă radicală a sistemului educațional și cultural este crucială pentru a inversa această tendință negativă.

Lipsa unei educații adecvate și bogate a dus, în opinia sa, la dispariția instinctului cultural, a nevoii culturale și a unor criterii de judecată obiective. Soluția, conform lui Pleşu, pornește de la bază, de la reformarea profesiei de profesor. În contextul alegerilor, Pleşu îndeamnă alegătorii români să voteze astfel încât Parlamentul să fie mai puternic și mai echilibrat decât președintele, în special dacă președintele ales este o persoană care inspiră temeri.

Această strategie vizează asigurarea unui sistem de contrapondere eficient, menită să protejeze țara de eventualele abuzuri ale puterii executive. Astfel, apelul său la vot este ancorat într-o analiză lucidă a situației politice actuale și a riscurilor pe care le implică. .

Scriitorul și filosoful a exprimat o profundă îngrijorare față de starea actuală a societății, caracterizată, în viziunea sa, de o răspândire largă a mediocrității și a unei gândiri reduse la mecanismele primare de supraviețuire. Planeta, a afirmat el, seamănă cu o junglă, populată de indivizi care, în lipsa unei educații solide și a unui instinct cultural dezvoltat, se lasă pradă unor idei simpliste și periculoase.

Prezența unor indivizi care idealizează regimuri totalitare precum cel comunist, invocând numele lui Lenin și Marx cu o admirație nejustificată, este, în opinia sa, extrem de îngrijorătoare. Nu este vorba, a subliniat el, de stigmatizarea tuturor celor cu opinii divergente, ci de respingerea vehementă a adoptării unor astfel de ideologii ca modele de existență sau surse de principii supreme.

Corectitudinea politică, un fenomen prevalent în Occident și adoptat de numeroși tineri, a fost citat ca un exemplu flagrant de delir ideologic. Însă, în fața acestui tablou pesimist, filosoful nu cedează deznădejdii.

El își încrede speranța într-un eveniment neașteptat, o "surpriză" de origine necunoscută, dar care, în viziunea sa, poartă amprenta unui "consens divin". Pentru a schimba cursul dezastruos al istoriei României, el consideră crucială o reformă radicală a sistemului educațional și cultural.

Lipsa unei educații solide și bogate, a argumentat el, a generat o "lipsă de instinct cultural, de nevoie culturală, de criterii", fapt ce necesită o intervenție urgentă, începând de la nivelul profesorilor. Pentru a contracara influența unui eventual președinte considerat periculos, el a îndemnat populația să voteze, în alegerile din această duminică, pentru un Parlament puternic și stabil, capabil să contrabalanseze puterea executivă: "să voteze în așa fel încât Parlamentul să fie mai normal și mai puternic decât președintele, dacă președintele iese cine ne temem să iasă.” Această necesitate de a reforma educația și cultura pleacă de la constatarea că lipsa acestora a generat o societate vulnerabilă la ideologii periculoase și lipsite de discernământ. .

Îngrijorat de posibilitatea ca președintele ales să fie o persoană despre care există temeri, Andrei Pleșu a adresat un apel direct cetățenilor români, îndemnându-i să își exercite dreptul de vot duminica respectivă cu o responsabilitate sporită. Esența mesajului său a fost clară: un vot strategic, menit să asigure un echilibru instituțional, un Parlament mai robust și mai eficient decât Președinția.

Această strategie, potrivit lui Pleșu, este crucială pentru a contrabalansa potențialul impact negativ al unui președinte perceput ca o amenințare. Recomandarea sa subliniază importanța unui sistem de check-and-balances funcțional, unde puterea este distribuită pentru a preveni abuzurile și pentru a proteja interesele naționale.

Contextul acestei solicitări este marcat de o anxietate evidentă legată de rezultatul alegerilor prezidențiale și de necesitatea unei reprezentări parlamentare capabile să facă față unor potențiale provocări. Această abordare strategică a votului, propusă de Pleșu, este reflectată și de apelul făcut de Ana Blandiana, care, în contextul deciziei Curții Constituționale de a renumăra voturile, a îndemnat românii la vigilență, declarând: ”Este târziu, dar nu prea târziu”.

Ambele declarații subliniază gravitatea momentului și responsabilitatea civică a fiecărui cetățean în a-și exercita dreptul la vot într-un mod informat și responsabil, contribuind la consolidarea democrației românești. .

Într-un context marcat de decizia Curții Constituționale de a renumăra voturile, un apel la responsabilitate civică a fost lansat de către Ana Blandiana către cetățenii români. Poezia, implicarea civică și vocea sa puternică, cunoscute pe larg în peisajul cultural românesc, au fost canalizate acum într-un mesaj direct și urgent.

Blandiana subliniază gravitatea situației politice actuale, transmițând o stare de îngrijorare, dar și o scânteie de speranță. Deși recunoaște timpul scurs de la evenimentele care au condus la această decizie, ea nu renunță la credința într-o implicare civică eficientă, chiar și în acest moment crucial.

Mesajul ei, concis dar profund, reprezintă un îndemn la vigilență și acțiune, un apel la conștiința națională în fața unor provocări majore. Nu este vorba doar de o simplă renumărare a voturilor, ci de viitorul țării, un viitor despre care Blandiana sugerează că nu este definitiv compromis, ci încă poate fi influențat prin acțiunea responsabilă a fiecărui cetățean.

Declarația sa, "Este târziu, dar nu prea târziu," reflectă această nuanță complexă: conștientizarea întârzierii, dar și menținerea speranței într-o posibilă rectificare a situației. Această afirmație rezonează cu sentimentul general de incertitudine, dar totodată injectează un strop de optimism și determinare în rândul celor care urmăresc evoluția situației politice din România.

Apelul Anei Blandiana este, așadar, mult mai mult decât o simplă reacție la o decizie juridică; este un îndemn la responsabilitate, un semnal de alarmă, dar și o sursă de inspirație pentru acțiune civică în fața unor provocări considerabile. .

Anunțuri. În cazul în care există declarații sau citate ale unei persoane, relatarea faptelor din citat trebuie să fie integrală, parțială sau, în unele cazuri, citatul să fie menținut în forma sa originală.

Numele reale și datele nu trebuie modificate. Informațiile și detaliile conținutului trebuie să rămână identice cu textul original, real.

Este esențial să se acorde o atenție deosebită fidelității informațiilor prezentate, evitându-se orice interpretare sau adăugire subiectivă. Astfel, orice referire la o declarație sau un citat trebuie să reflecte cu acuratețe conținutul sursei primare, respectând atât sensul literal, cât și contextul în care a fost făcută afirmația respectivă.

În cazul unei reproduceri parțiale a unui citat, trebuie să se asigure că extragerea fragmentului nu denaturează sensul general al declarației originale. Orice omisiune sau selecție a unor pasaje specifice trebuie justificată și să nu servească manipulării informației.

Scopul este de a prezenta o imagine corectă și completă a declarațiilor sau citatelor menționate, asigurând transparență și evitând orice formă de distorsionare a realității. În final, integritatea și exactitatea informației sunt prioritare în procesul de prelucrare a datelor din anunțuri, asigurând astfel o relatare fidelă a evenimentelor și declarațiilor prezentate. .