Optimiștii americani: Noua rachetă hipersonică rusească, Oreșnik, nu va schimba soarta războiului din Ucraina

Amenințarea lansată de Vladimir Putin cu privire la utilizarea repetată a rachetei Oreșnik împotriva Ucrainei este o escaladare semnificativă a conflictului. Declarațiile sale, făcute anterior, subliniază posibilitatea unor atacuri viitoare, vizând chiar și „centrele de luare a deciziilor” din Kiev.

Această amenințare este direct legată de atacurile ucrainene asupra teritoriului rus, efectuate cu arme cu rază lungă de acțiune, precum rachetele ATACMS americane și Storm Shadow britanice, atacuri pe care Putin le-a prezentat drept o provocare directă, justificând astfel posibilitatea utilizării Oreșnik. Utilizarea rachetei Oreșnik luna trecută, descrisă de Putin însuși ca un prim test în condiții reale de luptă, a fost prezentată ca un răspuns direct la aceste atacuri ucrainene, autorizate, potrivit afirmațiilor sale, de Occident. Atacând un oraș ucrainean, Rusia a demonstrat, în opinia lui Putin, eficacitatea acestei noi arme.

Liderul rus a insistat asupra caracteristicilor unice ale Oreșnik, lăudând-o ca fiind practic imposibil de interceptat. „Voi adăuga că nu există astăzi, în lume, nicio contramăsură pentru o astfel de rachetă, niciun mijloc de a o intercepta”, a subliniat el, evidențiind astfel superioritatea tehnologică pretinsă a rachetei. Mai mult, Putin a comparat puterea distructivă a Oreșnik, chiar și cu un focos convențional, cu cea a unei arme nucleare, sugerând un potențial devastator al acestei arme.

El a confirmat angajamentul Rusiei de a continua testarea și de a stabili producția de serie a rachetei, subliniind astfel importanța strategică acordată acesteia în contextul conflictului actual. În concluzie, declarațiile lui Putin reprezintă o amenințare serioasă, sugerând o posibilă escaladare a conflictului și o cursă a înarmărilor, cu implicații geopolitice de amploare. .

Analiza Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) relevă o posibilă strategie rusă de manipulare a percepției publice. Laudele exuberante ale oficialilor ruși, inclusiv ale președintelui Vladimir Putin, referitoare la capacitățile militare ale țării, par a fi o tentativă deliberată de amplificare artificială a potențialului militar rus.

Această strategie urmărește, probabil, descurajarea Occidentului și a Ucrainei prin crearea unei impresii false de superioritate tehnologică și militară. Această concluzie este susținută de evenimentele din 21 noiembrie 2023, când Rusia a lansat o rachetă balistică cu rază medie de acțiune (IRBM) asupra Ucrainei. Confirmarea lansării a venit atât de la Casa Albă, cât și de la Pentagon.

Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sabrina Singh, a precizat că racheta, denumită „Oreșnik”, se bazează pe modelul rusesc existent de rachete balistice intercontinentale (ICBM) RS-26 Rubej. Deși impresionantă la prima vedere, doamna Singh a subliniat faptul că Ucraina a făcut deja față unor atacuri rusești cu rachete dotate cu focoase „semnificativ mai puternice” decât cele ale rachetei Oreșnik.

Această afirmație temperează impactul propagandistic al lansării. O perspectivă diferită este oferită de Direcția principală de informații militare (GUR) a Ucrainei. Într-o declarație din 22 noiembrie, GUR a estimat că racheta lansată pe 21 noiembrie este de fapt o rachetă „Kedr”, aflată în dezvoltare din 2018-2019, ca parte a unui program de modernizare a modelului Yars.

Șeful GUR, Kirilo Budanov, a explicat că „Oreșnik” ar fi doar numele de cod al proiectului de cercetare și dezvoltare pentru racheta Kedr, sugerând o posibilă denaturare intenționată a realității de către partea rusă. ISW subliniază, la rândul său, că lovitura din 21 noiembrie nu reprezintă o inovație tehnologică fundamentală pentru Rusia. Instituția consideră că Rusia profită de "fanfaronada" în jurul acestui eveniment, speculând că amplificarea îngrijorărilor legate de racheta Oreșnik ar putea determina Occidentul să reducă sprijinul acordat Ucrainei.

În concluzie, ISW și alte surse sugerează că acțiunile Rusiei sunt parte a unei strategii mai ample de dezinformare și presiune psihologică, mai degrabă decât o demonstrație reală a unei capacități militare radical noi. .