Misiune eroică: Pilot ucrainean doboară șase rachete rusești cu doar patru interceptoare F-16

Experiența recentă a avut, așadar, un deznodământ pozitiv. După o perioadă de încercări și eforturi susținute, inițiativa s-a concretizat cu succes.

Rezultatul a fost unul îmbucurător, confirmând validitatea abordării alese. Într-un scurt comentariu ulterior, el a exprimat convingerea sa fermă că această reușită va constitui un punct de referință valoros pentru ceilalți membri ai echipei.

Cuvintele sale au fost concise, dar pline de încredere: „Totul are un început… Am încercat, a funcționat! Sunt sigur că această experiență le va fi de folos colegilor mei”. El a subliniat astfel importanța învățării reciproce și a transmiterii cunoștințelor acumulate în cadrul colectivului, accentuând beneficiile împărtășirii experienței dobândite prin această inițiativă.

Această declarație reflectă nu doar satisfacția personală legată de reușită, ci și o abordare colectivistă, orientată spre dezvoltarea întregii echipe. .

Într-o relatare captivantă a unui angajament aerian deasupra Ucrainei, un pilot F-16 a descris o serie de interceptări spectaculoase împotriva unui val de opt rachete de croazieră inamice. Ghidat de controlul de la sol, pilotul a explicat cum a abordat întâlnirea, confruntându-se cu dificultăți inițiale datorate sistemului de război electronic al rachetelor.

"M-am apropiat la distanța potrivită, m-am lovit de dificultăți – ceea ce însemna că rachetele au propriile lor mijloace lor război electronic de protecție. Sistemul de țintire al avionului F-16 este destul de puternic, iar dacă ținta este deja în vizor, aceasta nu va scăpa de radarul de bord nici măcar sub influența războiului electronic," a relatat pilotul, subliniind robustețea sistemului de țintire al F-16-ului său.

În ciuda interferențelor, pilotul a reușit să actualizeze țintele, lansând rachetele aer-aer pe rând. Avionul său, echipat cu doar patru rachete aer-aer - două cu rază medie și două cu rază scurtă - a reușit să neutralizeze ambele ținte inițiale.

"Am zburat până la o distanță convenabilă, am reactualizat țintele, am lansat rachetele pe rând și… am lovit – ambele ținte au fost distruse!", a declarat pilotul cu satisfacție. Prima pereche de rachete cu rază lungă de acțiune a fost folosită inițial, necesitând o apropiere la aproximativ trei kilometri pentru utilizarea rachetelor cu rază scurtă de acțiune. Un al doilea val de ținte inamice a fost întâmpinat cu aceeași determinare.

"Am zburat până la a doua pereche (de ținte inamice), am preluat controlul rachetelor, am văzut că și ele erau în raza războiului electronic rusesc, dar nu le-a ajutat prea mult. Prima lansare a atins ținta, iar a doua la fel! Bucuria mea nu avea limite, pentru că am văzut cu ochii mei toate loviturile asupra rachetelor inamice!", a exclamant pilotul, descriind o victorie clară, subliniind faptul că încă mai avea combustibil în rezervoarele de rezervă.

După această victorie, pilotul a primit instrucțiuni de la controlul de la sol pentru a se reloca într-o altă zonă de operațiuni, cedând sarcina de a combate țintele rămase partenerului său de misiune, care pilota un Su-27. În timpul relocării, o nouă țintă a apărut, identificată ca o rachetă ce se îndrepta către capitală. Singura armă rămasă pe F-16 era un tun rotativ de avion cu tragere rapidă.

Confruntându-se cu o provocare unică, pilotul a trebuit să se apropie periculos de mult de țintă. "Mi-am dat seama că erau puține șanse să lovesc o rachetă care zbura cu peste 650 km/h," a explicat pilotul, detaliind dificultățile implicate.

"Mai întâi trebuia să o găsesc pe cer, să stau la nivelul ei și să trag la o distanță de cel mult 500 de metri. Iar zborul prea aproape este extrem de periculos – dacă un focos de 450 kg detonează, există un risc mare ca avionul să treacă cel puțin printr-un nor de resturi." Pilotul, instruit în SUA, a aplicat tehnicile învățate pe simulatoare, deși Iurii Ihnat a precizat că "în SUA, piloții au învățat să doboare ținte aeriene cu un tun de avion exclusiv pe simulatoare.

Într-un zbor real, piloții ucraineni de F-16 nu au folosit niciodată arma împotriva rachetelor", evidențiind caracterul excepțional al situației. Inițial, ținta a fost dificil de detectat, dar pilotul a reușit să o localizeze folosind radarul.

"Am făcut totul așa cum m-au învățat instructorii din SUA, așa cum exersasem pe simulator. Câteva focuri și o explozie… apoi alta! O a doua detonare… am crezut, dar după cum s-a dovedit, erau două rachete! Acestea zburau lipite, una lângă alta.

Inamicul le lansează adesea într-o astfel de configurație tactică, un grup întreg de rachete inamice poate zbura aproape unul de celălalt, astfel încât inamicul să le vadă ca pe o singură țintă. Ei bine, de fapt, probabil că am stabilit un record în acea zi," a spus pilotul, reflectând asupra performanței sale remarcabile.

Eficiența avioanelor F-16 în apărarea aeriană a Ucrainei a fost confirmată de Taras Chmut, un expert ucrainean, care a descris avioanele ca fiind "un sistem de rachete de apărare aeriană super rapid și super mobil". .

Într-o confruntare aeriană extrem de riscantă, un pilot ucrainean, antrenat în Statele Unite, a demonstrat o abilitate excepțională, doborând două rachete inamice folosind doar tunul rotativ rapid al avionului său F-16. Această acțiune, descrisă de Iurii Ihnat, a evidențiat atât pericolul, cât și eficiența tacticii.

Pilotul, confruntat cu o țintă dificilă – rachete care se deplasau cu peste 650 km/h – a explicat dificultatea misiunii: „Mi-am dat seama că erau puține șanse să lovesc o rachetă care zbura cu peste 650 km/h”, subliniind necesitatea unei abordări precise. A trebuit să identifice țintele pe cer, să se apropie la o distanță de maxim 500 de metri – o manevră extrem de periculoasă, după cum a admis el însuși: „iar zborul prea aproape este extrem de periculos – dacă un focos de 450 kg detonează, există un risc mare ca avionul să treacă cel puțin printr-un nor de resturi.” Experiența pilotului în SUA a fost crucială, însă instruirea a avut o limită.

Iurii Ihnat a precizat: „Dar există o piedică: în SUA, piloții au învățat să doboare ținte aeriene cu un tun de avion exclusiv pe simulatoare. Într-un zbor real, piloții ucraineni de F-16 nu au folosit niciodată arma împotriva rachetelor”.

Astfel, succesul pilotului a reprezentat o premieră în condiții reale de luptă. Inițial, ținta a fost invizibilă, dar pilotul, utilizând radarul și crescând altitudinea, a reușit să o localizeze. Maniera în care a procedat a fost rezultatul antrenamentului: „Am făcut totul așa cum m-au învățat instructorii din SUA, așa cum exersasem pe simulator.” Rezultatul a fost spectaculos: „Câteva focuri și o explozie… apoi alta! O a doua detonare… am crezut, dar după cum s-a dovedit, erau două rachete! Acestea zburau lipite, una lângă alta.” Pilotul a subliniat strategia inamicului: „Inamicul le lansează adesea într-o astfel de configurație tactică, un grup întreg de rachete inamice poate zbura aproape unul de celălalt, astfel încât inamicul să le vadă ca pe o singură țintă.

Ei bine, de fapt, probabil că am stabilit un record în acea zi.” Eficacitatea avioanelor F-16 în apărarea aeriană a Ucrainei a fost confirmată și de Taras Chmut, un expert militar ucrainean, care a declarat luna trecută pentru „Militarnyi”, conform Defence Blog: „Au existat așteptări mari ca ele să ajute în sistemul de apărare aeriană împotriva rachetelor de croazieră, iar asta funcționează foarte bine. Este ca și cum am avea un sistem de rachete de apărare aeriană super rapid și super mobil.

Ele funcționează corespunzător și oferă rezultate excelente.” Această declarație confirmă succesul pilotului și valoarea operațională a avioanelor F-16 în contextul conflictului. Incidentul evidențiază atât curajul și abilitatea pilotului, cât și eficiența, deși neașteptată, a armamentului avioanelor F-16 într-un scenariu de luptă real. .

Iurii Ihnat, relatând o experiență excepțională a unui pilot ucrainean de F-16, a dezvăluit complexitatea misiunii de interceptare a rachetelor balistice. Pilotul, antrenat în Statele Unite, a descris provocarea ca fiind una de o dificultate extremă, confruntându-se cu o țintă extrem de rapidă, depășind 650 km/h.

"Mi-am dat seama că erau puține șanse să lovesc o rachetă care zbura cu peste 650 km/h," a recunoscut pilotul. Succesul său a depins de o serie de factori critici, de la detectarea vizuală a rachetei pe cer, la menținerea unei altitudini adecvate pentru a se poziționa la o distanță optimă de angajare, estimată la maximum 500 de metri.

Pericolul acestei manevre a fost subliniat de pilot: "zborul prea aproape este extrem de periculos – dacă un focos de 450 kg detonează, există un risc mare ca avionul să treacă cel puțin printr-un nor de resturi." Această acțiune, de o precizie și curaj remarcabile, a fost posibilă grație pregătirii riguroase din SUA, dar cu o nuanță importantă, menționată de Ihnat. "Dar există o piedică: în SUA, piloții au învățat să doboare ținte aeriene cu un tun de avion exclusiv pe simulatoare.

Într-un zbor real, piloții ucraineni de F-16 nu au folosit niciodată arma împotriva rachetelor," a precizat Ihnat, evidențiind astfel caracterul unic și inovator al acestei misiuni. Pilotul a descris etapele misiunii, subliniind dificultatea inițială de a localiza ținta.

"În prima fază nu a văzut ținta, dar a luat altitudine, a folosit radarul și a găsit-o," a explicat Ihnat. După localizare, a urmat o execuție impecabilă a tehnicilor învățate: "Am făcut totul așa cum m-au învățat instructorii din SUA, așa cum exersasem pe simulator.

Câteva focuri și o explozie… apoi alta! O a doua detonare… am crezut, dar după cum s-a dovedit, erau două rachete! Acestea zburau lipite, una lângă alta." Pilotul a explicat tactica inamicului de a lansa rachete în grupuri apropiate, pentru a simula o singură țintă mai mare, un aspect care a adăugat un nivel suplimentar de complexitate. "Inamicul le lansează adesea într-o astfel de configurație tactică, un grup întreg de rachete inamice poate zbura aproape unul de celălalt, astfel încât inamicul să le vadă ca pe o singură țintă.

Ei bine, de fapt, probabil că am stabilit un record în acea zi," a concluzionat pilotul, mărturie a performanței excepționale. Eficacitatea avioanelor F-16 în apărarea aeriană a Ucrainei a fost confirmată și de Taras Chmut, un expert ucrainean de renume.

Luna trecută, Chmut a declarat pentru „Militarnyi”, potrivit Defence Blog, că: „Au existat așteptări mari ca ele să ajute în sistemul de apărare aeriană împotriva rachetelor de croazieră, iar asta funcționează foarte bine. Este ca și cum am avea un sistem de rachete de apărare aeriană super rapid și super mobil.

Ele funcționează corespunzător și oferă rezultate excelente.” Experiența pilotului ucrainean subliniază atât capacitățile avioanelor F-16, cât și abilitățile excepționale ale piloților ucraineni, care își depășesc constant limitele în condiții de luptă extrem de dificile. .

Eficiența avioanelor F-16 în apărarea antirachetă a Ucrainei a fost confirmată recent, atât de către piloții implicați direct în operațiuni, cât și de experți militari independenți. Iurii Ihnat, într-o declarație publică, a subliniat pregătirea pilotului ucrainean care a doborât rachetele, precizând că acesta s-a recalificat pe avioane F-16 în Statele Unite.

Deși instruirea a fost riguroasă, Ihnat a evidențiat o limitare crucială: „Dar există o piedică: în SUA, piloții au învățat să doboare ținte aeriene cu un tun de avion exclusiv pe simulatoare. Într-un zbor real, piloții ucraineni de F-16 nu au folosit niciodată arma împotriva rachetelor”, a punctat Ihnat, scotând în evidență lipsa experienței reale de luptă cu acest tip de armament. Relatarea pilotului, așa cum a fost transmisă de Ihnat, detaliază evenimentul.

Inițial, pilotul nu a observat ținta, dar prin creșterea altitudinii și utilizarea radarului a localizat-o. Execuția atacului a fost descrisă astfel: „Am făcut totul așa cum m-au învățat instructorii din SUA, așa cum exersasem pe simulator.

Câteva focuri și o explozie… apoi alta! O a doua detonare… am crezut, dar după cum s-a dovedit, erau două rachete! Acestea zburau lipite, una lângă alta.” Pilotul a observat tactica inamicului de a lansa rachete în grupuri apropiate, simulând o singură țintă mai mare, adăugând cu umor: „Inamicul le lansează adesea într-o astfel de configurație tactică, un grup întreg de rachete inamice poate zbura aproape unul de celălalt, astfel încât inamicul să le vadă ca pe o singură țintă. Ei bine, de fapt, probabil că am stabilit un record în acea zi”.

Această relatare evidențiază atât eficiența antrenamentului primit în SUA, cât și adaptabilitatea pilotului într-o situație reală de luptă. Confirmarea eficacității avioanelor F-16 vine și din partea lui Taras Chmut, un expert militar ucrainean de renume, care luna trecută a declarat pentru „Militarnyi”, conform Defence Blog: „Au existat așteptări mari ca ele să ajute în sistemul de apărare aeriană împotriva rachetelor de croazieră, iar asta funcționează foarte bine. Este ca și cum am avea un sistem de rachete de apărare aeriană super rapid și super mobil.

Ele funcționează corespunzător și oferă rezultate excelente”. Declarația lui Chmut consolidează impactul pozitiv al avioanelor F-16 asupra apărării antiaeriene ucrainene, subliniind mobilitatea și viteza lor ca factori cheie în succesul operațiunilor.

În concluzie, succesul pilotului ucrainean, confirmat atât de marturii directe, cât și de analize ale experților, demonstrează eficacitatea integrării avioanelor F-16 în strategia de apărare antirachetă a Ucrainei, în ciuda unor limitări în ceea ce privește antrenamentul specific pe utilizarea armamentului împotriva unor astfel de ținte. .