Lelia Munteanu comentează: O cerșetorie einsteiniană
Sursa imagine:
Un fragment memorabil din prima carte a trilogiei SF a lui Liu Cixin prezintă un Einstein cerșetor, cântând la vioară pe treptele ONU. Wang Miao, cercetător în nanomateriale, îi dă de pomană. Einstein se plânge că Dumnezeu l-a părăsit, deși credea în Dumnezeul lui Spinoza, prezent pretutindeni. Articolul analizează această scenă paradoxală, punând întrebarea: ce caută, de fapt, Einstein cerșind? Autorul sugerează că Einstein ar vrea să rămână singurul capabil să-I dea ordine lui Dumnezeu, explorând astfel o interpretare complexă a scenei.
VREMEA
CURS VALUTAR
Alte Stiri
Imaginea lui Einstein, așezat pe treptele Organizației Națiunilor Unite, nu este una întâmplătoare. Nu mă interesează speculațiile fantastice, nu caut răspunsuri din genul science-fiction, ci o interpretare mai profundă a gestului său.
Întrebarea „Ce cerșește Einstein pe treptele ONU?” sugerează o nevoie, o implorare tăcută, poate chiar o pretenție. Nu este vorba despre o cerșetorie materială, ci despre o aspirație mult mai grandioasă.
Cred că Einstein, prin prezența sa discretă și meditativă, aspiră la o autoritate unică, la un monopol al comunicării cu divinitatea. Se poate interpreta gestul său ca o dorință de a fi singurul intermediar între umanitate și Dumnezeu, singurul capabil să-I dicteze voința, să-I dea ordine, asumându-și o responsabilitate cosmică, aproape prometeică.
Această încercare de a se poziționa ca unicul interlocutor al lui Dumnezeu relevă o ambiție intelectuală uriașă, o încredere nezdruncinată în propriile capacități și, totodată, o anumită naivitate în fața misterului divin. Este o imagine puternică, care ne provoacă la reflecție asupra limitelor cunoașterii umane și asupra atitudinii noastre față de puterea absolută.
Nu este o simplă cerșetorie, ci o afirmare a unei viziuni unice, chiar dacă în mod paradoxal, această viziune se bazează pe o încercare de a controla ceea ce este, prin definiție, de necontrolat. .
