Justiția sub lupa alegerilor prezidențiale

O soluție la criza politică generată de imposibilitatea găsirii unei rezolvări rapide a ecuației prezidențiale ar fi putut fi, teoretic, demisia președintelui Klaus Iohannis și preluarea interimară a mandatului de către președintele Senatului, Ilie Bolojan. Însă, chiar și această variantă, extrem de drastică și cu implicații constituționale profunde, nu reprezintă o soluție optimă, oferind doar o rezolvare temporară și neadresându-se cauzei profunde a blocajului.

Lipsa unei viziuni strategice pe termen lung din partea partidelor din arcul guvernamental a exacerbat această criză. O oportunitate crucială de a preveni situația actuală a fost ratată în momentul adoptării Ordonanței de Urgență 156/2024 (OUG Austerității) la finele anului trecut.

Atunci, guvernul ar fi putut adopta o hotărâre care să stabilească data alegerilor prezidențiale anticipative, asigurând astfel desfășurarea primului tur în martie și a celui de-al doilea în aprilie. Această acțiune ar fi fost în deplină concordanță cu prevederile Legii 370/2004 privind alegerea Președintelui României, care stipulează că guvernul trebuie să stabilească data alegerilor prin hotărâre cu cel puțin 75 de zile înainte de ziua votului.

Neglijența în luarea acestei decizii la momentul oportun a dus la prelungirea incertitudinii și la o profundă instabilitate politică, cu consecințe greu de anticipat pentru țară. Soluțiile rapide și superficiale nu abordează problema fundamentală a lipsei de coordonare și a incapacității de a anticipa și gestiona eficient crizele de natură constituțională. .

Alegerile prezidențiale se apropie, iar scenariile politice se înmulțesc, având în vedere fragilitatea actualei coaliții PSD-PNL-UDMR, care se sprijină pe o majoritate parlamentară precară. O victorie prezidențială a unui candidat USR sau din spectrul radical ar putea declanșa o reconfigurare profundă a peisajului politic românesc.

Nu doar structura Curții Constituționale ar fi afectată, ci și echilibrul puterii în Parlament, unde actuala coaliție se bucură de o susținere la limită. Această situație este amplificată de perspectiva numirilor în funcții cheie, un exemplu relevant fiind șefia Înaltei Curți de Casație și Justiție. Numele judecătoarei Lia Savonea este vehiculat cu insistență în acest context.

Considerată de mulți lider al grupării antireformiste din Consiliul Suprem al Magistraturii, cu un trecut marcat de susținerea modificărilor controversate la legile Justiției impuse de PSD sub conducerea lui Liviu Dragnea, și cu o reputație construită pe impunerea unor procurori la Secția Specială a Parchetului General, acuzată de hărțuirea magistraților independenți, Lia Savonea pare să întrunească profilul ideal pentru anumite cercuri de putere. Loialitatea și lipsa de scrupule, calități atribuite de anumiți observatori, ar face-o un candidat extrem de atractiv pentru PSD, PNL, UDMR, ba chiar și pentru actualul președinte.

Acești actori politici ar avea nevoie de persoane cu astfel de caracteristici pentru a-și consolida controlul asupra sistemului judiciar. Strategiile politice ale coaliției guvernamentale se concentrează pe influențarea rezultatelor alegerilor prezidențiale, în vederea menținerii controlului asupra instituțiilor judiciare-cheie, indiferent de câștigător. Miza este mare, iar data scrutinului prezidențial este văzută ca un punct de inflexiune crucial.

Chiar și cu un președinte din tabăra adversă, obiectivul principal al coaliției PSD-PNL-UDMR pare a fi menținerea pârghiilor reale ale puterii, asigurându-și astfel influența decisivă asupra sistemului judiciar prin intermediul unor oameni de încredere plasați strategic în poziții-cheie. (Sabina Fati - Deutsche Welle) .