Ion Cristoiu: Scrierile caragialiene, o afacere neprofitabilă?
Sursa imagine:
Articolul explorează impactul articolului lui I.L. Caragiale, "1907. Din primăvară până-n toamnă", publicat în Die Zeit pe 3 aprilie 1907, în contextul Răscoalei din România. Comandat de cotidianul vienez, textul a depășit așteptările, oferind o analiză profundă a societății românești, apreciată mai mult în România decât în Austria. Publicarea la Viena, a determinat o reacție puternică în presa românească, care a prezentat articolul ca o judecată externă, deși autorul era un român. Autorul articolului analizat speculează asupra motivelor lui Caragiale, contestând explicațiile romantice și sugerând că scrierea a fost motivată de o comandă financiară, nu de patriotism.
VREMEA
CURS VALUTAR
Alte Stiri
Răscoala din 1907 a zguduit România, iar acest eveniment a stârnit curiozitatea cititorilor publicației germane Die Zeit. Dorind să satisfacă această sete de informații despre o țară percepută ca exotică, cu sărăcia ei rurală, publicația a apelat la un jurnalist român: I.L.
Caragiale. Deși unii contemporani îl descriu ca un "zurliu", Caragiale, un om serios în fond, a depășit cu mult mandatul primit.
Die Zeit se aștepta, probabil, la un articol ușor, superficial, care să satisfacă curiozitatea cititorilor de cafenea, interesați mai degrabă de aspectul pitoresc al evenimentelor decât de implicațiile lor politice și sociale. Un articol care să se apropie ca nivel de implicare de interesul contemporan pentru o știre despre, să zicem, ritualuri tribale violente din Mauritania, ilustrată cu imagini șocante.
Ne putem imagina cu ușurință dificultățile pe care le-ar întâmpina un I.L. Caragiale al Mauritaniei, aflat în exil la Budapesta, în a publica în 2009, într-un ziar bucureștean, un studiu despre situația din Mauritania cu aceeași profunzime și seriozitate ca în 1907. Articolul lui Caragiale, publicat în numărul din 3 aprilie 1907 al lui Die Zeit, a avut, probabil, un impact limitat asupra tirajului publicației.
Impactul mediatic, adică ecoul în alte ziare sau în cercurile politice, a fost mai degrabă modest. Cu toate acestea, articolul a avut un impact mult mai mare în România, nu neapărat datorită recunoașterii acutei analize sociale, a radiografiei nemiloase a societății românești din 1907, reflectând multe aspecte ce se regăsesc și în postdecembrism, ci pentru că identitatea autorului a rămas inițial ascunsă.
Die Zeit a publicat prima parte a studiului, intitulat "Rumanien, wie es ist", atribuindu-l unui "patriot român". Faptul că articolul apărea la Viena, și nu la București, i-a amplificat importanța în ochii presei și politicienilor români.
Așa cum se întâmplă și astăzi, orice publicație apărută în Occident – Viena, Paris, Berlin – provoca seisme în presa și politica românească. Astfel, Monitorul din 6 aprilie 1907 a reprodus articolul, sub o notiță intitulată "Cum ne judecă străinii", adăugând: „Reproducem după ziarul «Zeit» [sic] din Viena articolul de mai jos, pentru ca cititorii noștri să poată vedea cum ne judecă străinii. Deşi aprecierile ce se fac despre noi şi firea noastră sunt cam pesimiste, totuşi, citind cineva articolul de mai jos, trebuie să recunoască, în mare parte, că autorul are dreptate.
Adevărul ustură, însă poate servi să corijeze şi pentru asta l-am reprodus”. Ironia constă în faptul că "străinul" care "ne judeca" era chiar I.L.
Caragiale. Publicarea în România a articolului, fără "aura" Vienei, ar fi avut, fără îndoială, un impact cu totul diferit. Istoricii literari, începând cu Șerban Cioculescu, au atribuit lui Caragiale motive nobile pentru scrierea acestui articol: durerea provocată de tragedia națională, patriotism înflăcărat, nevoia de a lua atitudine.
Cu toate acestea, este puțin probabil ca marele scriitor politic, considerat unul dintre cei mai importanți, alături de Mihai Eminescu, să fi fost motivat doar de aceste sentimente idealizate. .
