Ieri a fost viitorul? Comentariul Liei Munteanu
Sursa imagine:
România, o țară frumoasă cu un paradox evident: lipsită de fabrici și uzine, dar plină de televiziuni, postmodernism, manele și corupți de vitrină care prosperă pe bani publici. Denunțurile la TV înfloresc, autostrăzile sunt ascunse, iar proiectele ambițioase se înmulțesc, chiar și cu candidați din închisori. Între spargerea parolelor și a semințelor, un popor cu o democrație vibrantă, dar surprins de o veste șocantă: viitorul a căzut ieri, conform calendarului și opiniei generale. Un peisaj pitoresc ascunde o realitate complexă și ironică.
VREMEA
CURS VALUTAR
Alte Stiri
Peisajul, pitoresc şi minunat, ascunde o realitate complexă, o contradicţie flagrantă între aparenţa de prosperitate şi adâncimea unor probleme sistemice. În timpul de maximă audienţă, denunţurile curg nestingherite, asemenea unui râu subteran care erodează încet, dar sigur, fundaţia societăţii.
Este un amurg al unei zile care pare să nu se mai sfârşească, un paradox al zorilor care se arată abia la apusul soarelui. Totul pare a fi într-o continuă creştere, o evoluţie aparentă, dar iluzorie.
Existenţa unui Minister al Marilor Proiecte, de exemplu, nu garantează perfecţiunea unei naţiuni. Deşi ne mândrim cu mii de kilometri de autostradă, aceste realizări rămân adesea ascunse, nevalorificate pe deplin, ca nişte bijuterii ascunse într-un seif.
Chiar şi proiectele ambiţioase, planificate pe un secol, rămân dependente de depăşirea unor obstacole esenţiale, simbolizate aici prin "bac"-ul care reprezintă o probă de maturitate şi competenţă. Democraţia noastră, aparent robustă, este totuşi marcată de paradoxuri. Faptul că există candidaţi chiar şi din închisori subliniază existenţa unor zone de umbră, a unor fisuri în sistem.
Această imagine este completată de o societate fragmentată, în care unii sparg parole, alţii sparg seminţe – o metaforă a diversităţii umane, a contrastelor extreme, a "mirobolantelor fiinţe" care definesc această realitate. Şi când totul părea aşezat, previzibil, o surpriză neaşteptată a şocat această aparenţă de stabilitate. Analiza calendarului, corelată cu diverse opinii, a condus la o concluzie şocantă: viitorul, aşa cum îl proiectam, a dispărut, a căzut ieri.
Această constatare subliniază fragilitatea percepţiei noastre asupra timpului şi a evenimentelor, precum şi incapacitatea noastră de a anticipa cu precizie evoluţia evenimentelor. .
