Georgescu acuză globaliștii de atac asupra creației și cheamă la pregătirea pentru revenirea lui Iisus într-un discurs controversat la o adunare penticostală

Într-o predică rostită în fața unei congregații, Călin Georgescu a dezvoltat o teză complexă, îmbinând teme religioase cu un puternic mesaj patriotic și o critică virulentă la adresa unor forțe globale. Discursul său, începând cu afirmația optimistă – „Hristos a Înviat și așa ca învia și neamul românesc” – a luat o turnură apocaliptică, identificând o amenințare existențială la adresa națiunii române, provenind dinspre „forțe globaliste occidentale degenerate”.

Această formulare, specifică discursului său politic anterior, a fost folosită pentru a sublinia gravitația situației. Georgescu a legat această amenințare de o atacare a „condiției creației”, argumentând că pericopa evanghelică a Duminicii a 20-a după Rusalii – crucială pentru omenire prin mesajul de speranță al lui Iisus Hristos – capătă o semnificație aparte în contextul actual.

El a invocat iertarea creștină, spunând: „Iartă-i Doamne că nu știu ce fac”, ca un răspuns la acțiunile acestor forțe considerate malefice. Predicarea sa a continuat printr-o alternanță de referințe religioase și evocări ale unor simboluri naționale. Georgescu a invocat figuri emblematice ale istoriei și culturii românești, de la Eminescu și Ștefan cel Mare, până la naistul Gheorghe Zamfir, al cărui patriotism l-a considerat exemplificat în muzica sa.

A subliniat unicitatea spiritualității românești, pe care a descris-o ca o legătură sacră între neam, om și Dumnezeu: „Poți să înțelegi un popor și să-i afli valorile, cum spunea maestrul Gheorghe Zamfir, care el însuși este expresia absolută a patriotismului românesc atunci când îi studiezi muzica, așa cum am auzit și eu astăzi. Sunetul, atitudinea, vibrația sufletească a foclorului românesc sunt unice.

Pentru că ele sunt unice fiindcă fac relația care nu mai există, pe acest Pământ, neam om Dumnezeu. Și aici este identitatea noastră.

Și de identitatea noastră le este frică pentru că ea este sacră și sacrul nu înseamnă forță. În strămoși se află adevărul.

Ștefan cel Mare, de peste o jumătate de mileniu strălucește în istorie pentru că s-a identificat cu linia neamului”. Această identitate sacră, a argumentat Georgescu, este ținta atacurilor „forțelor globaliste”. În final, predicatorul a conturat o cale de mântuire națională, legată de o renaștere spirituală individuală și colectivă.

El a prezentat „învierea” neamului românesc ca fiind condiționată de o luptă împotriva ispitelor și minciunilor, de o asumare a libertății ca responsabilitate și de o întoarcere către adevăr: „Și spune Mesia, ”tinere îți spun ție, scoală-te”. Da, dar este o solicitare pentru noi toți oamenii să ne ridicăm deasupra tuturor acestor ispite, minciuni,iluzii, și să trăim în libertate, nu libertinaj.

De aceea, pericopa evanghelică de astăzi se numește ”chemarea oamenilor la viață și libertate. Când libertatea este responsabilitate, este un mijloc de a trăi în adevăr.

Fii tu însuți, acesta este cel mai important mesaj dat de Iisus Hristos. Pentru că în ziua în care fiecare inimă de român, va intra în remușcare în fața păcatului moral, în aceea zi, neamul românesc va Învia”.

Munca, ca etică și mijloc de creștere spirituală – exemplificată prin imaginea țăranului român care pleacă cântând la lucru – a fost prezentată ca o altă condiție esențială pentru această reînviere spirituală și națională. Discursul s-a încheiat cu un apel la pregătirea pentru „venirea lui Iisus Hristos”. .

Cuvântarea lui Călin Georgescu în fața congregației a fost o pledoarie emoționantă pentru renașterea spirituală și națională a poporului român, împletită armonios cu referințe religioase, istorice și culturale. Discursul său a pornit de la o constatare fundamentală: "Hristos a Înviat și așa ca învia și neamul românesc," o afirmație care a servit drept temelie pentru o analiză profundă a situației națiunii.

El a subliniat importanța Duminicii a 20-a după Rusalii, pericopa evanghelică fiind, în viziunea sa, esențială pentru a oferi speranță într-o epocă marcată de amenințări percepute dinspre "forțe globaliste occidentale degenerate," o expresie folosită și de candidatul la președinție. Georgescu a apelat la iertarea creștină, declarând cu convingere: "Iartă-i Doamne că nu știu ce fac," invitând la compasiune față de acești adversari. Cuvântarea a continuat cu o sinteză captivantă de idei religioase și patriotice, îmbinând citate din Evanghelie cu referințe la personalități marcante ale culturii românești.

Eminescu, Ștefan cel Mare, strămoșii noștri, toți au fost evocați cu venerație, dar și o laudatio a naistului Gheorghe Zamfir, ale cărui creații muzicale au fost prezentate ca expresii ale "patriotismului românesc absolut." Georgescu a punctat unicitatea sunetului, atitudinilor și vibrației sufletești a foclorului românesc, văzându-le ca o punte vitală între neam, om și Dumnezeu, esența identității naționale românești, o identitate pe care a susținut că forțele străine o tem, considerând-o sacră și indestructibilă. "În strămoși se află adevărul," a afirmat el, punând accentul pe exemplul lui Ștefan cel Mare, a cărui strălucire istorică se datorează identificării cu linia neamului. Călin Georgescu a conturat condițiile reînvierii neamului românesc, prezentând-o ca o chemare la trezire spirituală și morală.

Citând pe Mesia, "tinere îți spun ție, scoală-te," a făcut o paralelă cu necesitatea de a ne ridica deasupra ispitelor, minciunilor și iluziilor, pentru a trăi în libertate responsabilă, nu în libertinaj. Pericopa evanghelică a zilei, "chemarea oamenilor la viață și libertate," a fost interpretată ca un îndemn la autenticitate: "Fii tu însuți," mesajul fundamental al lui Iisus Hristos, necesar pentru renașterea națională.

"În ziua în care fiecare inimă de român va intra în remușcare în fața păcatului moral, în aceea zi, neamul românesc va Învia," a profețit el. Etica muncii, exemplificată de țăranul român care pleacă cântând la muncă, a fost evidențiată ca un element crucial în acest proces de renaștere, munca fiind "mijlocul de creștere spirituală." În finalul discursului, Călin Georgescu a reluat tema naționalist-patriotică, lăsând publicul cu un mesaj puternic de trezire morală și spirituală.

El a subliniat necesitatea ca poporul român să-și asume responsabilitatea istorică, să-și regăsească forța strămoșească și să pregătească țara pentru venirea lui Hristos: "Născut din istorie, din lumină, neamul românesc are nevoie ca astăzi fiii și fiicele lui să aibă forța precum strămoșii, să stăpânească destinul în ceas de cumpănă grea. A venit vremea să ne slujim neamul din care-am răsărit și ne-am ridicat.

A venit vremea să pregătim țara pentru venirea lui Iisus Hristos. Amin!" Discursul a fost, deci, un apel la responsabilitate individuală și colectivă, un îndemn la o renaștere spirituală și națională profundă, bazată pe credință, valori tradiționale și mândrie națională. .

Călin Georgescu, într-un discurs rostit în fața unei adunări, a pledat pentru o renaștere morală a neamului românesc, prezentând o viziune profund spirituală și patriotică. El a subliniat necesitatea unei ”reînvieri” a poporului român, legând-o intrinsec de o transformare interioară individuală și colectivă.

Referindu-se la o pericopa evanghelică, Georgescu a interpretat chemarea la viață și libertate ca un apel la responsabilitate, nu la libertinaj. Esența mesajului lui Hristos, a explicat el, se rezumă la autenticitate: ”Fii tu însuți”.

Această autenticitate, conform discursului, ar trebui să se manifeste printr-o sinceră remușcare pentru păcatele morale. ”Și spune Mesia, ”tinere îți spun ție, scoală-te””, a citat Georgescu, extinzând această chemare la întreaga națiune.

Doar printr-o astfel de introspecție profundă, a argumentat el, neamul românesc va putea învia. Georgescu nu a omis importanța eticii muncii, considerând-o un element fundamental al acestei reînvieri. A evocat imaginea țăranului român, care pleca la câmp cântând, demonstrând astfel o legătură profundă între muncă și creșterea spirituală.

Munca, în viziunea sa, nu este doar un mijloc de subzistență, ci un instrument de dezvoltare morală și spirituală. Această perspectivă subliniază o legătură strânsă între etică, spiritualitate și viitorul națiunii. În finalul discursului său, Georgescu a adoptat un ton decisiv naționalist-patriotic.

A făcut un apel la trezirea conștiinței naționale, subliniind necesitatea pregătirii morale a țării pentru o venită metaforică a lui Hristos. ”Născut din istorie, din lumină, neamul românesc are nevoie ca astăzi fiii și fiicele lui să aibă forța precum strămoșii, să stăpânească destinul în ceas de cumpănă grea.

A venit vremea să ne slujim neamul din care-am răsărit și ne-am ridicat. A venit vremea să pregătim țara pentru venirea lui Iisus Hristos.

Amin!”, a afirmat el cu convingere, apelând la un sentiment de responsabilitate colectivă și la o reînnoire spirituală profundă a națiunii. Mesajul său a fost unul puternic, un îndemn la autocunoaștere, la responsabilitate morală și la o renaștere națională bazată pe valori spirituale și patriotism. .

Cuvintele finale ale discursului lui Călin Georgescu au fost impregnate de un puternic sentiment naționalist și patriotic, adresându-se direct adunării într-un apel la trezirea conștiinței naționale. Mesajul său, transmis cu o convingere profundă, transcende simpla retorică politică, îmbrățișând o dimensiune spirituală, aproape mesianică.

Georgescu a evocat imaginea unui popor român născut din istorie și lumină, un neam care, în fața unor vremuri tulburi și incerte, are nevoie de o renaștere morală și spirituală. El a subliniat necesitatea ca generația prezentă să se ridice la înălțimea strămoșilor, să demonstreze forță și curaj, asumându-și responsabilitatea de a-și conduce destinul în fața unor provocări majore.

Apelul său nu se rezumă la un simplu îndemn la acțiune politică, ci la o transformare interioară, la o reîntoarcere la valorile fundamentale ale națiunii. Cuvintele sale au fost pline de o solemnitate aparte, culminând cu un îndemn explicit la pregătirea țării pentru “venirea lui Iisus Hristos”, un apel la o regenerare morală și spirituală a societății românești.

Încheind discursul său cu un puternic "Amin!", Călin Georgescu a lăsat să plutească în aer o viziune a României ca o națiune pregătită pentru o nouă eră, o eră de renaștere spirituală, ghidată de credință și de mândria de a fi român. A folosit următoarele cuvinte: ”Născut din istorie, din lumină, neamul românesc are nevoie ca astăzi fiii și fiicele lui să aibă forța precum strămoșii, să stăpânească destinul în ceas de cumpănă grea.

A venit vremea să ne slujim neamul din care-am răsărit și ne-am ridicat. A venit vremea să pregătim țara pentru venirea lui Iisus Hristos.

Amin!” .