Două scenarii ale revenirii lui Crin Antonescu în politica românească, conform lui Cristian Pîrvulescu

Sâmbătă, în cadrul emisiunii „Insider politic” de la Prima TV, analistul politic Cristian Pîrvulescu a dezbătut posibilitatea unei reveniri în arena politică a fostului lider PNL, Crin Antonescu. Întrebat direct despre intențiile lui Antonescu, Pîrvulescu a oferit un răspuns nuanțat, evitând afirmațiile categorice, dar sugerând o mare probabilitate a unei astfel de reveniri.

Expertul a subliniat eforturile depuse de Antonescu pentru a-și recâștiga influența, atât prin atacuri politice directe, cât și prin strategii mai subtile. „A făcut tot posibilul să revină în politică atacând în stânga și-n dreapta.

Este evident: e prezent și încearcă să revină. E o oportunitate”, a declarat Pîrvulescu, evidențiind astfel o strategie activă de reintegrare în peisajul politic românesc. Pîrvulescu a legat tentativa de revenire a lui Antonescu de o datorie politică pe care acesta ar fi considerat-o achitată față de președintele Klaus Iohannis.

Potrivit analistului, sprijinul acordat lui Iohannis în 2014, care a culminat cu înlăturarea lui Antonescu din poziția de lider PNL și ascensiunea lui Iohannis la președinție, ar fi fost un calcul strategic. Acum, susține Pîrvulescu, Antonescu pare să încerce să își recapete influența, după ce „acum i se neagă orice contribuție, se consideră că sunt 10 ani pierduți.” Totuși, Pîrvulescu a contrazis această percepție, argumentând că mandatul prezidențial Iohannis nu a fost sinonim cu pierderea democrației sau a statului de drept.

El a afirmat, într-o analiză amplă a situației, că „dacă facem comparaţia dintre situaţia economică a României din 2014 şi cea din 2024 o să vedem că n-au fost nici pierduţi, nici democraţia românească nu s-a pierdut peste noapte, deşi s-au făcut încercări mari, nici statul de drept nu s-a evaporat. Nu doar politicenii au blocat statul de drept, mulţi magistraţi nu l-au vrut mai amplu decât este în momentul de faţă”.

Astfel, Pîrvulescu nu doar confirmă o posibilă revenire a lui Antonescu, dar și o contextualizează istoric și politic, minimalizând impactul negativ al acestei perioade. În concluzie, Pîrvulescu a prezentat două posibile scenarii: fie Crin Antonescu urmărește o reîntoarcere directă în politică, fie acțiunile sale urmăresc deschiderea unui drum către Cotroceni pentru fostul director SRI, Eduard Hellvig. Ambele ipoteze, susținute de observațiile analistului, reflectă o imagine complexă a situației politice actuale și a strategiilor de putere implicate. .

Anul 2011 a marcat un moment crucial în politica românească: negocierile intense dintre liderii PNL și PSD, concretizate prin tandemul Crin Antonescu și Eduard Hellvig de partea liberalilor, și Victor Ponta alături de Liviu Dragnea din partea social-democraților, au dus la formarea Uniunii Social-Liberale (USL). Această alianță, născută din necesitatea unei opoziții unite împotriva președintelui Traian Băsescu, a fost clădită pe un pact strategic: împărțirea echitabilă a locurilor pe listele comune pentru alegerile parlamentare.

Ambițiile politice erau evidente: Victor Ponta își propunea funcția de prim-ministru după scrutinul din 2012, în timp ce Crin Antonescu își concentra eforturile pe candidatura la prezidențiale în 2014. Eduard Hellvig și Liviu Dragnea, în calitate de secretari generali ai USL, dețineau o influență considerabilă, acționând ca principalii arhitecți ai strategiei alianței, alături de președinții de partid. În primăvara anului 2012, USL a reușit o manevră decisivă: răsturnarea Guvernului Mihai Răzvan Ungureanu, susținut de președintele Băsescu, deschizând astfel calea către prim-ministeriat pentru Victor Ponta.

Această victorie a fost urmată, în vara aceluiași an, de o mișcare curajoasă, dar riscantă: declanșarea procedurii de suspendare a președintelui Băsescu. Crin Antonescu a preluat temporar funcția prezidențială, însă referendumul ulterior nu a atins pragul minim de participare (50%), Traian Băsescu rămânând în funcție. Alegerile parlamentare din decembrie 2012 au adus USL o victorie covârșitoare, consolidând puterea alianței.

Victor Ponta a revenit în funcția de prim-ministru, iar Crin Antonescu a fost ales președinte al Senatului. Se părea că USL domina scena politică, dar fragilitatea alianței avea să devină evidentă în scurt timp. În martie 2014, o dispută crucială, legată de numirea lui Klaus Iohannis, pe atunci primar al Sibiului, ca vicepremier și ministru de Interne, a dus la o ruptură iremediabilă între PNL și PSD.

Refuzul lui Victor Ponta de a-l numi pe Iohannis în funcțiile respective a marcat sfârșitul USL. Acest eveniment a avut repercusiuni semnificative: PNL a obținut doar 15% la alegerile europarlamentare din mai 2014, determinându-l pe Crin Antonescu să demisioneze din funcția de președinte al partidului.

Klaus Iohannis a preluat conducerea PNL, într-o mișcare strategică care avea să-i aducă victoria la alegerile prezidențiale din același an. Eduard Hellvig a jucat un rol esențial în ascensiunea lui Iohannis, conducând campania prezidențială a acestuia. După victoria electorală, a fost numit director al Serviciului Român de Informații (SRI), funcție pe care a ocupat-o timp de peste opt ani, până în iunie 2023, când a demisionat din cauza deteriorării relațiilor cu președintele Iohannis.

Reapariția lui Hellvig în scena politică a avut loc după demisia lui Nicolae Ciucă din funcția de președinte al PNL, ca urmare a rezultatelor slabe la alegerile prezidențiale. Reînscrierea lui Hellvig în PNL a coincis cu numirea lui Ilie Bolojan ca președinte interimar al partidului, începând o nouă etapă în evoluția scenei politice românești. .