Distrugere prin dezinformare: Rusia și conspirația împotriva celui mai tânăr campion mondial de șah

Victoria lui Dommaraju Gukesh în finala Campionatului Mondial de Șah, marcată de o eroare crucială a lui Ding Liren în meciul 14, a generat ample discuții. Această eroare, survenită într-o partidă care părea a se îndrepta spre o remiză, a permis lui Gukesh să preia controlul și să obțină o victorie surprinzătoare.

Imaginea lui Gukesh, triumfător, cu trofeul în mână (Credit line: Then Chih Wey / Xinhua News / Profimedia), a devenit simbolul acestui moment decisiv. Reacția președintelui FIDE, Arkadi Dvorkovici, a fost una de moderare, încercând să tempereze discuțiile aprinse generate de eveniment. Dvorkovici a declarat: „Sportul este despre greșeli, fără greșeli, nu ar exista goluri în fotbal.

Fiecare sportiv face greșeli, dar asta ne entuziasmează, dacă adversarul poate găsi modalitatea de a folosi o greșeală”. Cuvintele sale subliniază natura inerentă a greșelilor în competițiile sportive și capacitatea de a transforma aceste erori în oportunități de succes. Însă, implicațiile acestei victorii transcend granițele lumii șahului.

Gabriel Bădescu, profesor universitar de științe politice și director al Centrului de Studiu al Democrației de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, a subliniat într-un articol publicat în Contributors legătura dintre evenimentele de amploare și proliferarea teoriilor conspirației. Bădescu argumentează că „Teoriile conspirației înfloresc, deoarece oamenii caută explicații pentru anxietatea lor, iar cei care simt că le lipsește controlul personal sau societal sunt mai predispuși să adopte gândirea conspiraționistă ca o modalitate de a impune ordine în haos”. Această observație capătă o relevanță deosebită atunci când analizăm contextul românesc.

Profesorul Bădescu evidențiază un nivel scăzut de încredere în instituții și în semenii noștri în România, fapt care, conform analizei sale, contribuie la vulnerabilitatea față de teoriile conspiraționiste. „Sunt date care arată că avem unul dintre nivelele cele mai scăzute de încredere în instituții și în ceilalți oameni.

Între alte efecte negative, absența încrederii duce la o capacitate redusă de a distinge între ce merită încredere și ce nu («toți sunt la fel de răi», «toate informațiile sunt false», «nu iese foc fără să fie fum»)”, explică Bădescu. Mai mult, el identifică o combinație de gândire colectivistă și o puternică tendință de evitare a incertitudinii, specifice societății românești, ca factori care contribuie la acceptarea conspirațiilor de tipul „noi versus ei”. Această discrepanță între realitate și percepție este dramatică.

Raportul PISA 2022 plasează România pe penultimul loc în UE la gândirea științifică, sub Serbia și Turcia (CUM SUNTEM?). Însă, în același timp, un procent de 66% dintre români consideră cultura proprie superioară culturii altor țări (CUM CREDEM CĂ SUNTEM?), o cifră printre cele mai ridicate din Europa, evidențiind o percepție distorsionată a propriei poziții în contextul global.

Această discrepanță între capacitatea de gândire critică și nivelul de încredere în propriile capacități și valori naționale accentuează complexitatea situației și necesitatea unor analize mult mai profunde. .

Meciul 14 al finalei dintre Ding Liren și Gukesh Dommaraju a cunoscut un punct de cotitură decisiv, marcat de o eroare crucială a lui Ding Liren. Această greșeală, inițial aparent minoră, a permis lui Gukesh să își reorienteze strategia, transformând o partidă ce părea destinată unei remize într-o victorie categorică.

Evenimentul a generat ample dezbateri în lumea șahului, necesitând intervenția președintelui FIDE, Arkadi Dvorkovici, pentru a calma spiritele. Dvorkovici a subliniat importanța erorii în contextul competiției sportive, declarând: „Sportul este despre greșeli, fără greșeli, nu ar exista goluri în fotbal.

Fiecare sportiv face greșeli, dar asta ne entuziasmează, dacă adversarul poate găsi modalitatea de a folosi o greșeală”. Cuvintele sale au vizat minimalizarea impactului emoțional al incidentului, evidențiind natura intrinsecă a erorii în performanța sportivă de înalt nivel. Însă, acest episod, aparent limitat la lumea șahului, reflectă o problemă mai amplă, cu implicații sociale mult mai profunde.

Gabriel Bădescu, profesor universitar de științe politice și director al Centrului de Studiu al Democrației de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, a analizat fenomenul în contextul răspândirii teoriilor conspirației. Într-un articol publicat în Contributors, Bădescu argumentează că „Teoriile conspirației înfloresc, deoarece oamenii caută explicații pentru anxietatea lor, iar cei care simt că le lipsește controlul personal sau societal sunt mai predispuși să adopte gândirea conspiraționistă ca o modalitate de a impune ordine în haos”.

Această observație plasează evenimentul din lumea șahului într-un cadru mai larg, evidențiind vulnerabilitatea societății moderne față de explicații simple, dar adesea eronate, în fața complexității realității. Situația din România prezintă particularități specifice, conform analizei profesorului Bădescu. El subliniază un nivel scăzut al încrederii în instituții și în semenii noștri, un factor care contribuie semnificativ la receptivitatea față de teoriile conspiraționiste.

„Sunt date care arată că avem unul dintre nivelele cele mai scăzute de încredere în instituții și în ceilalți oameni. Între alte efecte negative, absența încrederii duce la o capacitate redusă de a distinge între ce merită încredere și ce nu («toți sunt la fel de răi», «toate informațiile sunt false», «nu iese foc fără să fie fum»)”, explică Bădescu.

Această lipsă de încredere exacerbează tendința de a accepta explicații simplificate, favorizând răspândirea teoriilor conspiraționistice. Mai mult, „gândirea de tip colectivist, și tendința puternică de a evita incertitudinea, specifice în mare măsură societății românești, predispun înspre acceptarea conspirațiilor de tipul noi versus ei”. Discrepanța dintre percepția de sine și realitatea obiectivă este și ea semnificativă.

Raportul PISA 2022 plasează România pe penultimul loc în UE la gândire științifică, sub Serbia și Turcia (CUM SUNTEM?). În contrast, o proporție de 66% dintre români consideră cultura proprie superioară altor culturi (CUM CREDEM CĂ SUNTEM?), un procent ridicat în context european.

Această discrepanță evidențiază o autopercepție pozitivă care nu se reflectă în datele obiective, sugerând o posibilă contribuție la receptivitatea față de narrativele conspiraționiste. Influența propagandistică post-sovietică joacă, de asemenea, un rol crucial. Această propagandă, conform analizei profesorului, nu urmărește neapărat impunerea unei anumite ideologie, ci mai degrabă „distrugerea încrederii și subminarea capacității de a distinge adevărul de fals”.

„Această «ceață a îndoielii» face societățile mai vulnerabile la manipulare și mai puțin capabile de acțiune colectivă, oferind regimurilor autoritare un avantaj semnificativ”. Acest context explică vulnerabilitatea României față de dezinformare și contribuie la înțelegerea impactului pe termen lung al unor evenimente aparent izolate, precum o eroare într-o partidă de șah. .