Cristian Pîrvulescu: Candidatură prezidențială unică – o eroare majoră. Reacția sa la declarațiile lui Crin Antonescu.

Analizând perspectivele electorale ale unor figuri politice proeminente, politologul Cristian Pîrvulescu schițează un tablou complex al scenei politice românești, punând accentul pe șansele de succes ale lui Ilie Bolojan și Elena Lasconi în contextul alegerilor prezidențiale. În opinia sa, ambițiile lui Ilie Bolojan de a accede la funcția prezidențială ar putea fi compromise de o eventuală acceptare a postului de prim-ministru.

Acesta susține că: ”Alegerile prezidenţiale sunt alegerile următoare. Dacă Bolojan va fi prim-ministru, asta-i va afecta candidatura la prezidenţiale, a avut experienţa şi domnul Ciolacu.

N-avem prim-ministru care să fi câştigat alegerile prezidenţiale în România. E o funcţie care reprezintă o mare problemă, e o funcţie care dă prea multă putere şi, dintr-odată, alegătorii sunt tentaţi să respingă candidatul.

Deci dacă alege să fie prim-ministru, nu va mai candidA la preşedinţie. Şi atunci întrebarea este: Cine va candidă la preşedinţie pentru PNL? Există o soluţie.

În USR există mai multe grupări: una care susține candidatura doamnei Lasconi, una care susține candidatura domnului Bolojan şi a treia care susține candidatura primarului Bucureştiului Nicuşor Dan. E o soluţie Nicuşor Dan”.

Această afirmație subliniază riscul asociat cu funcția de prim-ministru în contextul unei campanii prezidențiale și propune o alternativă pentru PNL în persoana lui Nicușor Dan. Referitor la Elena Lasconi, Pîrvulescu observă o tendință descendentă în popularitatea sa după anularea alegerilor prezidențiale, atribuind acest declin unor decizii controversate: ”Elena Lasconi nu a dispărut, e preşedinta USR în continuare, dar odată cu anularea alegerilor a intrat pe un trend descendent. Există confruntări în interiorul partidului în ceea ce priveşte candidatura domniei sale şi a făcut, în ceea ce priveşte anularea alegerilor, o serie de greşeli: în primul rând, un atac nejustificat a deciziei CCR, de acelaşi tip cu cel al extremei drepte, şi celebra scrisoare către Donald Trump, care nu are niciun sens politic şi care nu o avantajează aşa cum a sperat.

Dar nu sunt convins că steaua doamnei Lasconi a dispărut cu totul, depinde foarte mult de ceea ce vor colegii săi din USR”. Analiza sa evidențiază fragilitatea poziției lui Lasconi în interiorul USR și impactul negativ al unor acțiuni politice neinspirate asupra imaginii sale publice. În final, Pîrvulescu analizează și revenirea lui Crin Antonescu în peisajul politic, sugerând două posibile motivații: o reîntoarcere directă în arena politică sau o strategie de a facilita accesul lui Eduard Hellvig la funcția prezidențială.

Pîrvulescu afirmă că: ”A făcut tot posibilul să revină în politică atacând în stânga şi-n dreapta. Este evident: e prezent şi încearcă să revină.

E o oportunitate. A plătit poliţele pe care a considerat necesar să le plătească preşedintelui Iohannis, pentru că Iohannis a venit în 2014, l-a înlăturat şi a devenit candidat de succes la alegerile prezidenţiale.

Acum i se neagă orice contribuţie, se consideră că sunt 10 ani pierduţi. Dar dacă facem comparaţia dintre situaţia economică a României din 2014 şi cea din 2024 o să vedem că n-au fost nici pierduţi, nici democraţia românească nu s-a pierdut peste noapte, deşi s-au făcut încercări mari, nici statul de drept nu s-a evaporat.

Nu doar politicenii au blocat statul de drept, mulţi magistraţi nu l-au vrut mai amplu decât este în momentul de faţă”. Această observație relevă complexitatea situației politice și sugerează o analiză nuanțată a impactului acțiunilor politice de-a lungul timpului. .

Analizând perspectiva lui Cristian Pîrvulescu, decanul Facultății de Științe Politice de la SNSPA, asupra peisajului politic românesc înainte de alegerile prezidențiale, se conturează un tablou complex, marcat de incertitudini și strategii politice intricate. Pîrvulescu subliniază imposibilitatea lui Ilie Bolojan, liderul PNL, de a accede la funcția prezidențială dacă acceptă mai întâi rolul de prim-ministru.

El argumentează această afirmație prin prisma experienței anterioare, menționând că niciun prim-ministru din România nu a reușit ulterior să câștige alegerile prezidențiale. Această funcție, potrivit analizei sale, "reprezintă o mare problemă, e o funcție care dă prea multă putere și, dintr-odată, alegătorii sunt tentați să respingă candidatul." Decizia lui Bolojan de a accepta funcția de premier ar însemna, implicit, renunțarea la candidatura prezidențială, lăsând PNL într-o situație delicată. Ca alternativă viabilă pentru partidele de dreapta, Pîrvulescu propune candidatura lui Nicușor Dan, primarul general al Bucureștiului.

Această sugestie este justificată într-un context mai amplu, având în vedere existența unor grupări divergente în USR, unele susținând candidatura Elenei Lasconi, altele pe cea a lui Bolojan, iar o a treia pe cea a lui Nicușor Dan. Pîrvulescu consideră Nicușor Dan o "soluție". În ceea ce privește Elena Lasconi, Pîrvulescu observă o tendință descendentă în popularitatea sa, legată de anularea unor alegeri prezidențiale anterioare.

El consideră că "odată cu anularea alegerilor a intrat pe un trend descendent", criticând atât atacul "nejustificat a deciziei CCR, de acelaşi tip cu cel al extremei drepte", cât și "celebra scrisoare către Donald Trump, care nu are niciun sens politic şi care nu o avantajează aşa cum a sperat." Deși admite că "nu sunt convins că steaua doamnei Lasconi a dispărut cu totul", succesul său viitor depinde semnificativ de deciziile colegilor săi din USR. Un alt aspect analizat de Pîrvulescu este revenirea lui Crin Antonescu în arena politică. El consideră că această reapariție nu este întâmplătoare, "a făcut tot posibilul să revină în politică atacând în stânga şi-n dreapta.

Este evident: e prezent şi încearcă să revină. E o oportunitate." Pîrvulescu analizează această revenire prin prisma relației complexe dintre Antonescu și Klaus Iohannis, subliniind că Antonescu încearcă să își recâștige influența politică, fie pentru propria sa carieră, fie pentru a-i crea un culoar electoral către Cotroceni lui Eduard Hellvig, fost director SRI.

Pîrvulescu conchide că "este foarte complicat să înţelegem ce se va întâmpla cu domnul Antonescu, dar este clar că domnul Antonescu, fie că intenționează să revină, fie că intenționează să-i creeze un culoar domnului Hellvig, nu a revenit în dezbaterea politică degeaba, acum, la sfârşit de ciclu." Menționează, de asemenea, propunerea lui Kelemen Hunor, care a adus în discuție numele lui Crin Antonescu, o propunere care, conform lui Pîrvulescu, a generat deja dezbateri publice. .

Cristian Pîrvulescu, politolog de renume, a oferit o analiză pertinentă cu privire la reapariția lui Crin Antonescu în spațiul public, în contextul speculațiilor despre o posibilă revenire în arena politică. Întrebat direct despre intențiile fostului lider PNL, Pîrvulescu a respins ideea unei simple coincidențe, subliniind acțiunile strategice ale lui Antonescu.

Acesta a afirmat că Antonescu nu a atacat atât de virulent, atât în stânga, cât și în dreapta, fără un scop precis: ”A făcut tot posibilul să revină în politică atacând în stânga şi-n dreapta. Este evident: e prezent şi încearcă să revină.

E o oportunitate.” Analistul politic a remarcat, totodată, o posibilă legătură între acțiunile lui Antonescu și ”polițele” plătite președintelui Iohannis, în contextul evenimentelor din 2014, când Iohannis l-a înlăturat pe Antonescu din cursa pentru președinție. Pîrvulescu argumentează că această ”plată” se manifestă acum prin minimalizarea contribuției lui Antonescu la viața politică românească, cu acuzații de ”10 ani pierduți”.

Însă, politologul contrazice această perspectivă, subliniind: ”Dar dacă facem comparaţia dintre situaţia economică a României din 2014 şi cea din 2024 o să vedem că n-au fost nici pierduţi, nici democraţia românească nu s-a pierdut peste noapte, deşi s-au făcut încercări mari, nici statul de drept nu s-a evaporat. Nu doar politicenii au blocat statul de drept, mulţi magistraţi nu l-au vrut mai amplu decât este în momentul de faţă”.

Această observație demonstrează o analiză nuanțată, care depășește simpla interpretare a evenimentelor politice recente. Pîrvulescu prezintă două scenarii posibile: fie Antonescu își dorește o reîntoarcere triumfală în politică, fie acțiunile sale servesc drept rampă de lansare pentru Eduard Hellvig, fostul director SRI, în vederea accederii la funcția prezidențială. El a detaliat această incertitudine: ”Este foarte complicat să înţelegem ce se va întâmpla cu domnul Antonescu, dar este clar că domnul Antonescu, fie că intenționează să revină, fie că intenționează să-i creeze un culoar domnului Hellvig, nu a revenit în dezbaterea politică degeaba, acum, la sfârşit de ciclu.” În final, Pîrvulescu aduce în discuție și propunerea lui Kelemen Hunor, considerând-o un element relevant în analiza situației: ”Crin Antonescu este o propunere pe care - nu ştiu dacă cu umor sau nu - Kelemen Hunor a făcut-o.

Trebuie să recunoaştem, domnul Hunor are talent în modul în care face toate aceste propuneri, iar propunerea Crin Antonescu a creat deja dezbateri”. Concluzia este că reapariția lui Antonescu în spațiul public, indiferent de motivațiile sale, a generat un val de dezbateri și speculații, fapt ce subliniază importanța sa persistentă în peisajul politic românesc. .