Copii de 9 și 10 ani, consumatori de droguri: declarația Dr. Emanuela Andrei

Dr. Andrei a explicat că accesul copiilor și adolescenților la serviciile lor se realizează prin diverse căi.

În situații de urgență, copiii pot fi aduși la camera de gardă în cazul apariției unor decompensări generate de consumul de substanțe, manifestate prin agitație psihomotorie sau alte modificări acute ale comportamentului și stării psihice. De asemenea, transferurile de la alte spitale, în special din secțiile de toxicologie ale spitalelor pediatrice, după evaluare clinică și îngrijire medicală primară, reprezintă o altă modalitate de acces.

În fine, copiii și adolescenții pot fi aduși la solicitarea părinților, a propriei lor inițiative sau prin recomandarea cadrelor didactice sau a medicilor de familie. Din perspectiva statisticilor, unitatea medicală gestionează, în medie, un caz internat și evaluat pe săptămână. Cu toate acestea, Dr.

Andrei a subliniat o tendință ascendentă în ultimii cinci ani, observându-se o creștere semnificativă a numărului de copii și adolescenți care se prezintă cu tulburări legate de consumul de substanțe. Acești minori apelează la serviciile medicale prin modalitățile menționate anterior, pentru a beneficia de o evaluare completă.

Această evaluare se concentrează pe două aspecte principale: în primul rând, se investighează problema consumului de substanțe, care, în majoritatea cazurilor, este un policonsum, implicând cel puțin două substanțe utilizate simultan sau secvențial. În al doilea rând, se realizează o evaluare amplă a stării generale a copilului, luându-se în considerare starea psihică actuală, istoricul personal și familial.

Acest proces are ca scop identificarea eventualelor comorbidități, întrucât consumul de substanțe poate fi un simptom al altor afecțiuni, cum ar fi tulburările depresive sau anumite tulburări de comportament cu origini în copilărie, precum tulburările hiperkinetice cu deficit de atenție. Acestea din urmă, dacă nu sunt diagnosticate și tratate în timp util, pot conduce la complicații în adolescență, inclusiv la consumul de substanțe.

Obiectivul final este de a obține o imagine completă a situației fiecărui copil, pentru a stabili un diagnostic precis și a institui un tratament adecvat. .

Adolescenţa, o perioadă marcată de transformări profunde, este adesea însoţită de riscuri, printre care şi consumul de substanţe psihoactive. Dr.

Emanuela Andrei, medic primar psihiatrie pediatrică la Spitalul Clinic de Psihiatrie Al. Obregia, a subliniat gravitatea acestei probleme, evidenţiind o tendinţă îngrijorătoare: debutul consumului la vârste din ce în ce mai fragede, chiar de la 9-10 ani.

Accesul facil la droguri, inclusiv canabis şi etnobotanice, este facilitat de răspândirea lor amplă, atât în mediul online, cât şi în comunităţi, şcoli şi prin reţelele de prieteni. „Accesul este unul foarte facil, este peste tot, în acest moment sunt foarte multe substanţe care pot fi folosite cu rol de substanţă psihoactivă şi apoi utilizate ca drog.

Accesul acesta a crescut şi este atât de răspândit la nivelul întregii Europe şi nu doar la noi în ţară, şi din păcate pot să aibă acces la droguri şi în şcoală, şi la colţ de stradă, şi prin intermediul prietenilor, sunt multe sisteme din acestea care le facilitează lor accesul, metode de comunicare, tot felul de reţele de comunicare prin care ei îşi transmit”, a explicat medicul. În cadrul spitalului, abordarea terapeutică este multimodală şi începe cu o evaluare completă, incluzând intervenţia farmacologică atunci când este necesară. Tratamentul se bazează pe un interviu motivaţional, şedinţe individuale şi de grup atât pentru adolescenţi, cât şi pentru familiile lor.

„Dacă este cazul, în privinţa comorbidităţilor, să intervenim farmacologic, facem şi lucrul ăsta, după ce finalizăm evaluarea, şi apoi ne ocupăm de partea de intervenţie. Începem cu ceea ce se numeşte un interviu motivaţional, copiii sunt văzuţi şi de către psihologii secţiei noastre, participă la sesiuni individuale de consiliere şi la sesiuni de grup, terapie de grup există şi pentru părinţii copiilor internaţi la noi, astfel încât la externare să stabilim un plan de intervenţie de lungă durată, care presupune o inervenţie multimodală, la nivel individual, pentru copil, phihoterapie specifică pentru consumul de substanţe şi în cazul în care există diagnostice asociate, şi pentru acesta, apoi pentru familie, sprijinul familiei este extrem de important în astfel de situaţii, şi în cazul în care este nevoie şi de asistenţă medicală, şi din punctul acesta de vedere.”, explică Dr.

Andrei. Scopul este stabilirea unui plan de intervenţie pe termen lung, care să includă psihoterapie specifică pentru consumul de substanţe, şi, în caz de comorbidităţi, tratament adresat acestora.

Importanţa sprijinului familiei este subliniată ca element esenţial în procesul de recuperare. Cauzele consumului de droguri sunt complexe, reflectând un model bio-psiho-social. „Dacă e să ne gândim la cauzele din spatele consumului de droguri, vorbim despre un model bio-psiho-social, adică vorbim despre nişte caracteristici biologice, nişte vulnerabilităţi genetice, sunt studii care analizează acest model transgeneraţional de trasmitere a vulnerabilităţii spre dependenţă, caracteristici individuale care ţin de temperament, anumite trăsături ale copilului şi apoi caracteristici care ţin de microclimat, unde intră şi familia, şi de macroclimat, adică şcoala, societatea, toţi ceilalţi factori care pot să influenţeze, nu există unul singur.”, a explicat medicul.

Aceasta include vulnerabilităţi genetice, trăsături de temperament şi factori de mediu, precum familia şi societatea. Lipsa serviciilor de specialitate pe termen lung după externare reprezintă o provocare majoră, cu un risc crescut de recidivă.

„Riscul de recidivă sau de recădere în cazul dependenţelor este din start unul destul de mare” şi „Riscul de recidivă sau de recădere în cazul dependenţelor este din start unul destul de mare în condiţiile în care, după externarea din spital, serviciile de psihoterapie, acele servicii complexe pentru copil, pentru familie, serviciile de grup care să-l susţină pe termen lung sunt insuficiente. Observăm asta chiar şi aici, în Capitală, unde totuşi suntem privilegiaţi în ceea ce priveşte accesul la servicii de psihoterapie, dar la nivel naţional lucrurile sunt şi mai triste, există centre de terapie, dar sunt insuficiente”, a precizat medicul. Prevenţia, un aspect crucial, începe din primii ani de viaţă prin construirea unor relaţii solide părinte-copil şi dezvoltarea abilităţilor de gestionare a emoţiilor.

„Prevenţia începe de la începutul vieţii, ca să spunem aşa, prin construirea unor relaţii solide între copil şi părinte, prin construirea unor abilităţi de gestionare a unor emoţii puternice, această construcţie începe încă din copilăria mică până la vârsta de preşcolar, începem să construim toleranţa copilului la emoţii puternice, pentru că pe lumea asta nu există doar emoţii pozitive, doar bucurie, doar satisfacţii, există şi frustare, şi furie, există situaţii în care nu putem să avem acces la tot ce ne dorim, obişnuim încă din copilărie copilul cu moderaţia, cu dobândirea de abilităţi care să-l ajute să gestioneze toate aceste situaţii de viaţă” a subliniat Dr. Andrei.

Părinţii trebuie să fie atenţi la schimbările comportamentale ale copiilor lor, cum ar fi retragerea socială, neglijenţa personală sau schimbări bruşte în comportamentul lor. În cazul în care suspectează o problemă legată de consumul de droguri, este important să abordeze situaţia calm şi să caute ajutorul unui specialist.

„În momentul în care părinţii descoperă lucrul ăsta, prima reacţie vine din frică, ţi-e teamă, te îngrijorezi, ”Ce se întâmplă cu copilul meu?”, şi răspunsul la frică poate să fie şi unul agresiv, de luptă, e un răspuns natural, poate să fie şi unul de fugă - ”Ce să fac?”. Cât de calm se poate, părintele poate spune: ”Eu am observat nişte schimbări, vrei să vorbim despre asta?”.

Apoi pot să se adreseze unui specialist - ”Să mergem să stăm de vorbă să vedem cum ne pot ajuta”. Există psihiatri de copii unde se pot adresa în regim de gratuitate, la spital sau în centrele de sănătate mintală, sau în ambulatoriile de specialitate”, a explicat Dr.

Andrei. Accesul la servicii specializate rămâne o provocare, subliniind necesitatea unei extinderi a acestor resurse la nivel naţional. .

Dependența de substanțe, o problemă complexă cu impact devastator asupra familiilor, se manifestă în prezent, în principal, prin consumul de cannabis, urmat îndeaproape de noile substanțe psihoactive, adesea legale sau etnobotanice, denumite de adolescenți „substanțe noi”. Combaterea acestei probleme reprezintă o luptă dificilă, cu un impact major asupra copilului și întregii sale familii.

Etiologia consumului de droguri este multifactorială, integrând un model bio-psiho-social complex. Acest model ia în considerare factori biologici, cum ar fi vulnerabilitățile genetice, inclusiv studii care explorează transmiterea transgenerațională a predispoziției la dependență.

De asemenea, sunt implicați factori individuali, legați de temperamentul copilului și trăsăturile sale de personalitate. Mediul socio-cultural joacă un rol crucial, influențând copilul atât la nivel micro (familie) cât și macro (școală, societate).

Nu există un singur factor determinant, ci o interacțiune complexă a acestora. Riscul de recidivă este semnificativ, accentuat de insuficiența serviciilor de sprijin pe termen lung, inclusiv psihoterapie individuală și de grup, atât pentru copil, cât și pentru familie. Chiar și în București, unde accesul la servicii este mai facil, resursele rămân insuficiente, situația fiind mult mai gravă la nivel național, în ciuda existenței unor centre de terapie. Intervenția părintească joacă un rol esențial în prevenție și gestionarea problemelor.

Este crucială adaptarea copilului la emoții intense încă din primii ani de viață, printr-o atenție sporită la orice abatere de la rutina sa zilnică. Înainte de a aborda problema consumului de substanțe, părinții trebuie să acționeze cu calm, evitând impulsivitatea.

Dialogul deschis și calm este esențial. Solicitarea ajutorului unui specialist este recomandată încă din momentul în care apar modificări comportamentale semnificative, specialistul putând stabili cel mai adecvat plan de intervenție. Prevenția eficientă începe din primii ani de viață, prin construirea unor relații solide părinte-copil și dezvoltarea abilităților de gestionare a emoțiilor puternice.

Începând din perioada preșcolară, este important să-l învățăm pe copil să accepte atât emoțiile pozitive, cât și pe cele negative (frustrare, furie). Este esențial să-l obișnuim cu moderația și să-i dezvoltăm abilități de coping pentru a face față situațiilor dificile din viață.

Școala și relațiile sociale prezintă adesea provocări emoționale semnificative pentru copii, necesitatea adaptării la aceste situații fiind crucială. Părinții trebuie să fie atenți la orice modificare comportamentală, comparând comportamentul actual al copilului cu cel anterior. Semnalele de alarmă pot include retragerea socială, neglijența aspectului personal, schimbări bruște în comportamentul social (de la introversie la extraversie și invers), secretizare, scăderea performanțelor școlare, modificări ale concentrării și atenției. Prima reacție a părinților la descoperirea problemei este adesea frica și îngrijorarea.

Această frică poate genera reacții impulsive, fie agresive, fie de evitare a problemei. Este important ca părinții să reacționeze calm, inițiind un dialog deschis cu copilul: „Am observat niște schimbări, vrei să vorbim despre asta?” Apoi, este crucial să se adreseze unui specialist pentru a primi ajutor și îndrumare.

Există resurse gratuite disponibile, precum psihiatrii de copii din spitale, centre de sănătate mintală și ambulatorii de specialitate. "Există situații în care nu putem să avem acces la tot ce ne dorim, obişnuim încă din copilărie copilul cu moderaţia, cu dobândirea de abilităţi care să-l ajute să gestioneze toate aceste situații de viaţă”, a explicat Dr.

Emanuela Andrei, medic primar psihiatrie pediatrică la Spitalul Clinic de Psihiatrie Al. Obregia din Capitală. .

Prevenirea problemelor de sănătate mintală la copii necesită o abordare proactivă, care începe încă din primele etape ale dezvoltării. Construirea unei legături solide între părinte și copil, bazată pe încredere, comunicare deschisă și afecțiune, este fundamentală.

Această relație de susținere oferă copilului un temei sigur din care să exploreze lumea și să facă față provocărilor. Un aspect crucial este dezvoltarea abilităților de gestionare a emoțiilor, atât pozitive, cât și negative.

Copiii trebuie învățați încă din fragedă pruncie să identifice, să înțeleagă și să exprime o gamă largă de sentimente, inclusiv frustrare, furie, tristețe sau dezamăgire. Această educație emoțională îi ajută să dezvolte reziliența și să facă față situațiilor dificile cu mai multă eficiență.

Învățarea moderației, a gestionării impulsurilor și a dezvoltării unor mecanisme de coping sănătoase este esențială pentru dezvoltarea lor armonioasă. Perioada preșcolară este deosebit de importantă pentru consolidarea acestor abilități. Copiii sunt expuși la situații din ce în ce mai solicitante din punct de vedere emoțional, atât acasă, cât și la grădiniță și în interacțiunile cu alți copii.

Este vital ca părinții să fie atenți la semnalele pe care le transmit copiii lor și la orice modificare semnificativă a comportamentului lor. Aceste schimbări pot fi subtile și pot trece neobservate dacă părinții nu sunt atenți la detalii.

De exemplu, un copil anterior sociabil care devine brusc retras, singuratic, neglijent în ceea ce privește aspectul său, sau dimpotrivă, un copil timid care devine excesiv de sociabil, secretos în privința prietenilor săi și se distanțează de familie, ar putea indica o problemă de natură emoțională. Modificările în performanțele școlare, dificultăți de concentrare, schimbări în obiceiurile de somn sau alimentație, sau pierderea interesului pentru activitățile preferate sunt alte semnale de alarmă ce necesită atenție.

Este esențial să comparăm comportamentul actual al copilului cu comportamentul său anterior pentru a identifica eventuale abateri de la normal. Când părinții observă aceste modificări, prima reacție este adesea frica și îngrijorarea. Este normal să te întrebi: "Ce se întâmplă cu copilul meu?".

Această frică poate genera reacții impulsive, fie de luptă, fie de evitare a problemei. Cu toate acestea, este important să reacționăm calm și rațional.

O abordare constructivă ar putea fi să începeți o conversație deschisă cu copilul, exprimându-vă îngrijorarea într-un mod empatic și încurajându-l să vorbească despre ceea ce simte. Dacă situația necesită o intervenție specializată, părinții pot solicita ajutorul unui psihiatru pediatru sau al altui specialist în sănătate mintală.

Există numeroase resurse disponibile, inclusiv servicii de psihiatrie pediatrică gratuite în spitale sau centre de sănătate mintală, precum și în ambulatorii de specialitate. După cum a explicat dr.

Emanuela Andrei, medic primar psihiatrie pediatrică la Spitalul Clinic de Psihiatrie Al. Obregia din Capitală, pentru News.ro: ”În momentul în care părinții descoperă lucrul ăsta, prima reacție vine din frică, ţi-e teamă, te îngrijorezi, ”Ce se întâmplă cu copilul meu?”, şi răspunsul la frică poate să fie şi unul agresiv, de luptă, e un răspuns natural, poate să fie şi unul de fugă - ”Ce să fac?”.

Cât de calm se poate, părintele poate spune: ”Eu am observat nişte schimbări, vrei să vorbim despre asta?”. Apoi pot să se adreseze unui specialist - ”Să mergem să stăm de vorbă să vedem cum ne pot ajuta”.

Există psihiatri de copii unde se pot adresa în regim de gratuitate, la spital sau în centrele de sănătate mintală, sau în ambulatoriile de specialitate”. .