Concertul lui Michael Jackson din 1992: O întâmplare politică cu Ion Cristoiu
Sursa imagine:
Ion Cristoiu își amintește de efemeritatea presei, ilustrată prin uitarea bătăliei duse de Evenimentul zilei pentru înlocuirea lui Ion Iliescu cu Emil Constantinescu. Reamintește un episod din 1992, la concertul lui Michael Jackson: i-a cedat scaunul lui Emil Constantinescu, atunci contracandidat al lui Iliescu. Cristoiu subliniază că, deși Evenimentul zilei susținea pe Constantinescu, Opoziția era marginalizată. El trage concluzia că, indiferent de an (1992, 1996, 2000, 2004, 2014), presa și publicul identifică mereu o alternativă la putere, ilustrată de Constantinescu, Stolojan, Băsescu sau Iohannis, dar Opoziția rămâne marginalizată.
VREMEA
CURS VALUTAR
Alte Stiri
Un articol din Cotidianul relata un episod de la concertul Michael Jackson din 1 octombrie 1992, susţinând că Ion Cristoiu, pe atunci director al Evenimentului Zilei, i-a oferit un scaun lui Emil Constantinescu. Această afirmație, lipsită de context, ar putea induce în eroare cititorul nefamiliarizat cu evenimentele politice ale acelei perioade.
Cei de la Cotidianul, preluând informația din Evenimentul Zilei din 1992, ar putea fi acuzați de a prezenta o situație banală într-o lumină neobișnuită, sugerând o oarecare paranoia din partea autorului. Realitatea este cu totul alta.
Nu i-am oferit domnului Constantinescu un scaun oarecare, ci chiar scaunul pe care îl ocupam eu. După acest gest, am rămas în picioare alături de el.
Contextul este crucial pentru a înțelege semnificația acestui episod. Ne aflam între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale.
Emil Constantinescu, principalul contracandidat al lui Ion Iliescu, obținuse doar 31,24% din voturi în primul tur, în timp ce Ion Iliescu deținea o poziție dominantă cu 47,34%. Gheorghe Funar, cu 10,88%, aparținea aceluiași tabără politică ca Iliescu, consolidând astfel victoria acestuia din urmă.
Al doilea tur, desfășurat la 11 octombrie 1992, a confirmat acest lucru, Iliescu obținând 61,43% din voturi, față de 38,57% ai lui Constantinescu. La momentul concertului, candidatul opoziției era considerat un perdant sigur.
Cu toate acestea, absenta unui minim de atenție din partea organizatorilor față de Constantinescu, în contrast cu onorurile acordate președintelui în exercițiu, a fost remarcabilă. L-am văzut pe domnul Constantinescu rătăcind printre locurile pentru jurnaliști și, într-un gest politic ostentativ, i-am oferit scaunul meu.
Nu intenționez să mă laud cu fapte trecute, ci să subliniez două aspecte relevante pentru anul 2009. În primul rând, trecerea anilor nu a modificat esențial relația dintre putere și opoziție în România.
Deși liderii opoziției ar avea acces facil astăzi la un concert Michael Jackson, opoziția rămâne marginalizată de presă, oficialități și opinia publică. Politicienii se agață de putere, iar această marginalizare a opoziției este o realitate românească profund înrădăcinată.
Odată ajuns în opoziție, un politician se confruntă cu abandonul prietenilor, umilința presei și posibila anchetă a DNA. În al doilea rând, pentru noi, jurnaliștii independenți de la Evenimentul Zilei și România Liberă, Emil Constantinescu a reprezentat, în 1992 și 1996, o alternativă la Ion Iliescu.
Nu ne-am limitat la criticarea lui Iliescu, ci l-am susținut activ pe Constantinescu ca viitor președinte. Această opțiune nu era unanim împărtășită de electorat, însă Constantinescu era perceput ca principalul contracandidat al lui Iliescu.
Această identificare a unui candidat alternativ s-a repetat în anii 2000, 2004 și 2014. În 2000, Ion Iliescu era perceput ca reprezentant al forțelor care doreau să răstoarne regimul Constantinescu, iar în 2004, Theodor Stolojan și Traian Băsescu au fost văzuți ca potențiali înlocuitori pentru Adrian Năstase. .
