Concedieri în rândul bugetarilor: Premierul Ciolacu își revizuiește poziția

Treizeci și cinci de ani după Revoluție, o percepție profund înrădăcinată în societate, adesea confundată cu realitatea, afirmă că accesul la un post în administrația publică românească este condiționat de existența unor relații privilegiate, a unor „pile”, fie la nivel ministerial, primăresc sau chiar în vârful instituțiilor. Un sistem clientelar, o reminiscență a trecutului comunist, pare să fi supraviețuit transformărilor politice.

Această afirmație este întărită de observația că premierul, în loc să combată acest fenomen, pare să îl perpetueze. De exemplu, numirea unui avocat susținut de Olguța Vasilescu la Ministerul Justiției, sau menținerea în funcție a unor miniștri din guvernul anterior, văzuți ca „pile” ale șefilor de filiale PSD, ilustrează clar această practică.

Atitudinea premierului devine un model, o lecție pentru ceilalți politicieni, care replică același comportament, consolidând astfel un sistem viciat. Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă conduc Guvernul României de trei ani, permițând perpetuarea acestui sistem asemănător cu cel comunist.

Absența unor măsuri concrete de combatere a acestui fenomen, împreună cu așteptarea până în preajma alegerilor pentru a aborda subiectul, demonstrează o lipsă de responsabilitate și o strategie politică extrem de defectuoasă. Această inerție politică are consecințe devastatoare pentru cetățeni, pentru că momentul oportun pentru schimbare a trecut.

Un simplu fapt numeric evidențiază extinderea acestei probleme: în anul 2000, România avea 800.000 de funcționari publici (incluzând profesori, medici, militari și polițiști). Astăzi, în era digitalizării, numărul a crescut la 1,3 milioane, din care 700.000 sunt funcționari publici din administrația centrală și locală.

Aceste cifre, furnizate de Institutul Național de Statistică, sunt incontestabile și reflectă o hipertrofiere a aparatului administrativ, susținând implicit ideea unui sistem afectat de clientelism și lipsit de eficiență. Concluzia este evidentă: Guvernul, în loc să reformeze acest sistem, îl perpetuează, transformând România într-un stat captiv al propriei sale birocrații, o birocrație alimentată de un sistem de relații netransparente și profund nedrepte. .

Situaţia economică precară a României, reflectând o conjunctură europeană dificilă, marchează un moment critic în gestionarea finanţelor publice. Prognozele optimiste privind creşterea economică din 2024, estimate iniţial la 3,5%, s-au dovedit complet eronate, realitatea înregistrând doar 1%.

Această discrepanţă semnificativă, evidentă în contextul dificultăţilor economice din ţări precum Germania, Franţa şi Italia, a generat costuri imense şi, din păcate, s-a constatat prea târziu. Întrebarea crucială este: cum a luat în considerare Guvernul Ciolacu 2 această realitate economică sumbră la elaborarea bugetului pe 2025? Va continua să se bazeze pe estimări optimiste, pe "vise exotice", aşa cum s-a întâmplat în trecut? Ordonanţa de Urgenţă "trenuleţ", adoptată pe 27 decembrie, pare să recunoască, cel puţin parţial, gravitatea situaţiei create de gestionarea deficitară a bugetului din 2024.

Însă, măsurile propuse sunt controversate şi ridică semne de întrebare majore. Articolul VI, (1) al OUG, care prevede stabilirea numărului maxim de posturi bugetare de către ordonatorii de credite pentru a se încadra în cheltuielile de personal aprobate, ascunde o problemă complexă: reducerea numărului de funcţionari publici.

Cum se vor realiza aceste reduceri, având în vedere complexitatea legislaţiei muncii şi a contractelor colective? Ce criterii vor fi aplicate în selectarea funcţionarilor care vor fi concediaţi? Lipsa unor standarde clare de performanţă şi a unor evaluări anuale obiective riscă să conducă la decizii bazate pe criterii subiective, favoritism şi clientelism politic, în detrimentul competenţei şi meritocraţiei. O altă măsură controversată este îngheţarea valorii punctului de referinţă pentru pensii, conform Art. XV, (1) şi (2) al OUG.

Deşi se menţine deocamdată la 81 de lei, până la aprobarea legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe 2025, este extrem de improbabilă o creştere ulterioară. Chiar şi o scădere este puţin probabilă, datorită principiului constituţional al irevocabilităţii drepturilor câştigate.

Cu toate acestea, lipsa unei creşteri înseamnă, în fapt, o diminuare a puterii de cumpărare a pensiilor, în contextul inflaţiei. Ordonanţa de Urgenţă, cu cele 36 de articole ale sale, nu specifică suma totală economisită. Experienţa trecută cu alte "trenuleţe" arată că aceste măsuri izolate, adesea lipsite de o strategie coerentă, nu au reuşit să rezolve problemele de deficit bugetar.

Simpla menţinere a veniturilor bugetarilor la nivelul din decembrie 2024 nu reprezintă o soluţie durabilă. Cheia rezolvării crizei economice stă în bugetul de stat pe 2025, care trebuie să fie realist şi bazat pe venituri certe, nu pe estimări optimiste.

Comportamentul noului ministru de Finanţe este decisiv: va fi sincer cu populaţia cu privire la gravitatea situaţiei sau va ascunde realitatea sub presiunea premierului? Programul de guvernare prevede reducerea numărului de ministere la maximum 16 şi a agenţiilor cu cel puţin 25%. Însă, reducerea agenţiilor nu trebuie să se rezume la simpla mutare a personalului în alte instituţii, aşa cum s-a întâmplat în trecut la comasarea unor ministere.

Această abordare nu duce la reducerea cheltuielilor cu personalul şi deci nu diminuează deficitul bugetar. Similar, comasarea serviciilor deconcentrate ale ministerelor, cu limita de maximum două servicii pe nivel teritorial, ridică întrebări privind reducerea reală a personalului.

Se vor păstra toţi funcţionarii din serviciile comasate? Această formulare vagă nu garantează o reducere semnificativă a numărului de bugetari. Programul de guvernare mai prevede implementarea unor mecanisme de motivare financiară sau non-financiară pentru cadrele didactice, bazate pe performanţă. Însă, având în vedere lipsa unor măsuri concrete în acest sens până acum, promisiunile privind implementarea unor criterii de performanţă în educaţie rămân, deocamdată, neconvingătoare.

Lipsa de acţiune a premierului Ciolacu împotriva miniştrilor care nu au implementat programul de guvernare sugerează că nici de această dată nu se vor lua măsuri eficiente. În concluzie, viitorul financiar al României depinde de realismul bugetului de stat pe 2025. O estimare a veniturilor bazată pe scenarii fantasmagorice ne va duce inevitabil la o criză profundă, lipsă de fonduri pentru pensii şi salarii şi apel la FMI.

Aceasta este ameninţarea reală care planează asupra Guvernului Ciolacu, iar modul în care acesta va aborda problema va decide soarta economică a ţării. .

Proiectul de reducere a cheltuielilor administrative, prezentat de guvern, se concentrează pe diminuarea numărului de ministere la maximum 16 și reducerea numărului de agenții cu cel puțin 25%. Această ultimă măsură, însă, ridică semne de întrebare.

Reducerea cu 25% nu implică neapărat o diminuare reală a numărului de angajați, ci riscă să se rezume la o simplă reorganizare internă, cu mutarea personalului între instituții, așa cum s-a întâmplat deja la comasarea a două ministere. Această abordare, însă, nu generează economii bugetare reale, fapt ce ar putea duce la persistența sau chiar la agravarea deficitului bugetar.

Premierul Marcel Ciolacu ar trebui să înțeleagă această implicație imediat, pentru a evita repetarea unor greșeli costisitoare. „Reducerea agenţiilor cu 25% nu înseamnă reorganizare şi mutarea salariaţilor în alte instituţii”, este o afirmație care necesită o clarificare urgentă și demonstrarea unor mecanisme concrete de reducere a costurilor. O altă problemă majoră apare în legătură cu comasarea serviciilor deconcentrate ale ministerelor.

Prevederea care limitează numărul de servicii deconcentrate pe minister la maximum două la nivel teritorial lasă loc de interpretări neclare. Această comasare presupune menținerea numărului total de funcționari publici, adică suma funcționarilor din serviciile comasate? Dacă da, nu se realizează nici o reducere a cheltuielilor cu personalul.

Mai mult, specificarea „la nivel teritorial” este ambiguă: se referă la fiecare județ în parte? În acest caz, fiecare minister ar putea deține maximum 82 de servicii deconcentrate (două în fiecare dintre cele 41 de județe), fără a se traduce într-o reducere semnificativă a numărului de angajați. În domeniul educației, planul prevede „implementarea unor mecanisme de motivare financiară sau non-financiară pentru cadrele didactice, bazate pe performanță, la nivel școlar, județean și național.” Premierul Ciolacu a solicitat anterior ministrului Ligia Deca stabilirea unor criterii clare de performanță în educație, ca bază pentru salarizarea diferențiată. Însă, până acum, nu s-au luat măsuri concrete în acest sens.

Lipsa de acțiune a premierului împotriva miniștrilor care nu au implementat programul de guvernare ridică îndoieli serioase cu privire la eficacitatea acestor noi propuneri. Nu există nicio garanție că situația se va schimba în viitor. Viabilitatea întregului plan bugetar pentru 2025 depinde fundamental de realismul previziunilor privind veniturile statului.

O estimare optimistă, nerealistă a veniturilor, așa cum s-a întâmplat în trecut, ar conduce inevitabil la o criză financiară acută. Dependența de venituri fantasmagorice riscă să lase statul fără resurse pentru plata pensiilor și salariilor, obligându-l să apeleze din nou la FMI.

Această perspectivă reprezintă o „sabie a lui Damocles” care planează constant asupra guvernului Ciolacu. Este crucial ca premierul să înțeleagă gravitatea acestei situații și să ia decizii bazate pe previziuni realiste, nu pe iluzii financiare. .

Lipsa unor criterii clare de performanță în educație, necesare pentru o salarizare diferențiată a profesorilor, reprezintă o problemă persistentă, semnalată anterior de Marcel Ciolacu și Ligia Deca. Solicitarea lor a rămas fără ecou, generând îndoieli serioase cu privire la intenția reală de a implementa o astfel de reformă.

Faptul că premierul Ciolacu nu a luat nicio măsură împotriva miniștrilor care au eşuat în implementarea programului de guvernare, indică o lipsă de voință politică, sugerând că nici de această dată nu se vor lua măsuri concrete. Această inerție este extrem de îngrijorătoare, întrucât pune sub semnul întrebării viabilitatea sistemului educațional românesc și perpetuează inegalitățile existente.

Viitorul buget de stat pe 2025 este, însă, punctul crucial. Baza sa financiară, adică veniturile preconizate, este determinantă pentru stabilirea cheltuielilor.

O estimare optimistă, nefondată, a veniturilor – un scenariu de "furaciune a căciulii", cum se spune popular – ar duce inevitabil la un deficit bugetar major. Consecințele ar fi dramatice: insuficiență de fonduri pentru pensii și salarii, obligând guvernul să apeleze la Fondul Monetar Internațional (FMI) pentru a acoperi gaura bugetară.

Această dependență de FMI reprezintă o "sabie a lui Damocles" care planează constant asupra mandatului lui Marcel Ciolacu. Întrebarea esențială rămâne: este premierul Ciolacu conștient de gravitatea situației și de riscurile implicate de o astfel de abordare iresponsabilă a gestionării finanțelor publice? Capacitatea sa de a lua decizii curajoase și eficiente în acest sens va defini, în mare măsură, succesul sau eșecul guvernului său. .