Colind: Comentariul Liei Munteanu
Sursa imagine:
Fragmentele poetice "Leru-i ler şi leolam" dezvăluie o experiență intensă, marcată de paradoxuri: găsirea în pierdere și pierderea în iubire. Imaginea ochiului care arde în ger, ca un foc rece din cer, sugerează o frumusețe dureroasă și inaccesibilă. Versurile evocă o precaritate existențială ("pe tăişul lumii stăm, când n-am ştiut că eram"), urmată de o senzație de posesie absolută ("toată lumea strânsă-n ham"). Finalul amplifică misterul, contrastând vocalele "năuce" cu consoanele "de fier", într-o imagine puternică și ambiguă. Poemul explorează teme precum iubirea, pierderea, și condiția umană într-un limbaj poetic dens și sugestiv.
VREMEA
CURS VALUTAR
Alte Stiri
În haosul fonetic al cuvintelor „Lerui ler şi leolam”, o imagine apocaliptică se conturează, sugerând o forță copleșitoare care subjugă lumea întreagă. „Râm şi ram şi râu”, repetările insistente ale acestor cuvinte, creează un efect de amplificare, întărindu-se reciproc și culminând cu imaginea unei lumi subjugate, „strânsă-n ham”.
Nu este doar o constrângere fizică, ci o dominație totală, un control absolut asupra existenței. Aparenta simplitate a versurilor se transformă într-o forță expresivă devastatoare.
A doua parte, „Leolam şi lerui ler”, repetă și amplifică această senzație de apocalipsă, accentuând misterul înspăimântător, „ce înfricoșat mister”. Această frică nu este generată de ceva concret, ci de o forță misterioasă, de un mecanism ascuns care funcționează printr-o interacțiune contradictorie, dar extrem de puternică, între sunete.
„Prin vocalele năuce trec consoanele de fier” – imaginea este vibrantă și sugestivă, vocalele, de obicei considerate moi și fluide, sunt aici „năuce”, dezordonate, în timp ce consoanele, asociate cu rigiditate și forță, le străbat, creând o tensiune dramatică, un conflict intern care generează senzația de neliniște și groază. Poezia ilustrează o imagine cosmică de dominație, în care sunetele se transformă în instrumente ale puterii, un univers sonor care comprimă și subjugă existența în întregul ei. .
