Coldea, găsit în genunchi în biroul lui Oprea, căutând o teză de doctorat: un episod necunoscut
Sursa imagine:
Generalul (r) Gabriel Oprea susține că l-a prins pe Florian Coldea, fostul șef al SRI și fostul său doctorand, încercând să fure teza de doctorat a acestuia din biblioteca sa. Incidentul s-a petrecut după ce Coldea fusese trecut în rezervă, în 2017. Oprea a observat o geantă mai mare decât de obicei la Coldea și, după ce l-a lăsat pe acesta singur pentru scurt timp, l-a găsit în genunchi, căutând teza. Oprea deține una dintre cele două copii ale tezei, cealaltă fiind, potrivit acestuia, luată de Mihnea Costoiu. Fostul ministru sugerează că a fost o greșeală din partea lui Coldea, dar incidentul este prezentat ca un „flagrant”.
VREMEA
CURS VALUTAR
Alte Stiri
Într-un birou modest, biblioteca mea adăpostea, pe raftul de jos, teza mea de doctorat, alături de alte 21 de lucrări similare. Îmi amintesc cu claritate vizita lui Coldea.
Obişnuia să vină cu o geantă mică, discretă. De această dată însă, apariția sa a fost marcată de o schimbare vizibilă: o geantă mult mai voluminoasă, suficient de mare, după cum am observat imediat, pentru a conține o teză de doctorat.
A fost o singură vizită, prima și ultima, în care m-a solicitat pentru o scurtă misiune: să îi fac soției sale o cafea. Am revenit rapid, dar scena care s-a dezvăluit în fața ochilor mi-a atras atenția imediat.
L-am găsit pe Coldea în genunchi, printre cărțile mele, căutând ceva cu insistență. Intervenția mea a fost directă: „Ce faci, mă?”, l-am întrebat.
Răspunsul său a fost evaziv: „Mă uit și eu pe aici”. Însă observația mea a fost mai ascuțită: „Bă, tu ai venit să iei teza?”.
Legătura dintre geanta neobișnuit de mare și căutarea lui febrilă a fost imediată și evidentă. De ce își dorea atât de mult teza mea? Nu pot spune cu certitudine, dar acum cred că a fost o simplă eroare, o greșeală din partea sa.
Acest episod a rămas marcat în memoria mea ca o anomalie, o întâmplare neobișnuită și inexplicabilă, dar de la care nu am tras nicio concluzie definitivă. "Mă uit și eu pe aici", a spus el, dar gestul său, căutarea insistentă, m-a făcut să cred altceva.
"Bă, tu ai venit să iei teza?", am insistat eu, conștient de discrepanța dintre mărimea genții sale și obiceiul său de până atunci. Incidentul rămâne pentru mine un mister parțial elucidat, dominat de incertitudine legată de intențiile lui Coldea. .
