Călin Georgescu, candidat: Un camarad creștin

Admirația necondiționată a lui Kamaradul Kălin Georgescu pentru Căpitan și Mareșal, extinzându-se până la includerea lor în pantheonul eroilor naționali români, alături de figuri emblematice precum Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, pare, la prima vedere, să șteargă orice urmă de ambiguitate. Însă această venerație, această înălțare a unor personaje controversate la statutul de eroi naționali, de fapt, dezvăluie mult mai mult despre Kălin Georgescu decât despre persoanele admirate.

Prin asocierea lor cu legendele istoriei românești, Kamaradul Kălin, implicit, își legitimează propriile convingeri și acțiuni, încercând să le îmbrace într-o mantie de patriotism și eroism. Această încercare de „albinare” a propriei ideologii este însă dezmințită categoric de o altă afirmație a sa, aceea în care îl prezintă pe Zelea Codreanu drept un luptător pentru moralitatea ființei umane.

Această afirmație, la fel de neașteptată ca și admirația pentru Căpitan și Mareșal, aruncă o lumină crudă asupra sistemului său de valori, evidențiind o profundă distorsionare a noțiunii de moralitate. În lumina acestei afirmații, "moralitatea ființei umane Georgescu", așa cum o putem numi, se revelează în toată hidoșenia sa.

Nu este vorba doar de o simplă admirație, ci de o identificare profundă cu ideologia lui Codreanu, o ideologie care glorifică ura, dușmănia, violența și, mai grav, exterminarea etnică și rasială. Așadar, "lesko ilo", sufletul lui Kălin Georgescu, așa cum se dezvăluie prin propriile sale declarații, este un suflet dominat de o ideologie extrem de periculoasă, un suflet care se hrănește din ură și promovează violența ca instrument politic.

Încercarea de a ascunde acest adevăr prin asocierea cu eroi naționali nu face decât să amplifice grozăvia convingerilor sale și să evidențieze pericolul reprezentat de această ideologie pentru societate. .

Kălin Georgescu, candidatul prezidențial, se autodefinește drept creștin. Însă această afirmație intră în contradicție flagrantă cu acțiunile sale, sugerând o posibilă disonanță între credința declarată și comportamentul real.

Cum poate cineva, în spiritul iubirii creștine față de aproapele, să justifice deportarea și exterminarea semenilor săi? Această ipocrizie pare evidentă, sugerând o utilizare instrumentală a religiei, pentru a-și câștiga sprijinul unor segmente electorale, mai degrabă decât o reflectare a unor convingeri autentice. Creștinismul, așa cum îl înțelegem noi, se manifestă prin acțiuni de compasiune și milă, valori care par complet absente din profilul public al candidatului.

Potrivit spuselor sale, ar fi întâlnit o "ființă non-umană" la ONU, o entitate non-umana, neprecizând natura acesteia. Lipsa de detalii alimentează speculații: un animal rătăcit, o pasăre, sau, mai extravagant, o ființă extraterestră, un reptilian, un "omuleț verde de pe Marte", analogii folosite cu o tentă ironică, dar fără a exclude posibilitatea unor idei cu totul stranii.

Această întâlnire cu o presupusă "ființă non-umană" ridică o problemă fundamentală: în teologia creștină, nu există loc pentru ființe extraterestre. Există umanitatea, creată după chipul lui Dumnezeu, și Divinitatea însăși.

Declarația candidatului ne lasă cu două posibilități extrem de contradictorii. Prima variantă, extrem de puțin probabilă, ar fi o întâlnire cu Dumnezeu în persoană, o revelație divină a cărei semnificație rămâne neclară, cunoscută doar de Kălin Georgescu și Divinitate.

A doua posibilitate, mult mai plauzibilă, este o simplă invenție. Întâlnirea cu o ființă extraterestră ar invalida, din punct de vedere teologic, întregul sistem de credințe creștine.

Existența extratereștrilor ar pune sub semnul întrebării narativa biblică despre creație, unicitatea lui Dumnezeu, și, implicit, autenticitatea creștinismului. Aceste două concepte – creștinismul și existența extratereștrilor – sunt, în opinia noastră, incompatibile.

Dar controversele nu se opresc aici. Kălin Georgescu atribuie apei proprietăți supranaturale, afirmând că aceasta transmite informații vitale, idee infirmată de știință.

Susține că apa îmbuteliată în plastic blochează aceste presupuse informații, o afirmație lipsită de orice temei științific. Această credință în proprietăți supranaturale ale apei, este profund anticreștină, considerată păgână în tradiția creștină.

În creștinism, doar Dumnezeu posedă puteri miraculoase, singura entitate capabilă să facă minuni, cum ar fi transformarea apei în vin, așa cum o face Isus în Biblie. Afirmația lui Kălin Georgescu despre vibrațiile apei transformate în vin este o interpretare aberantă a unui miracol creștin. Programul politic al candidatului, axat pe apă, hrană și energie, este prezentat ca o bază pentru o "ideologie" suveranist-distributistă, ce promovează producția locală și democrația participativă.

Însă, lipsesc detaliile concrete despre mecanismele implementării acestui program. O problemă majoră pentru producătorii români nu este creșterea producției, ci accesul la piețe și condiții economice avantajoase.

Kălin Georgescu nu oferă soluții concrete pentru rezolvarea acestei probleme cruciale. Menționează binele comun, distributismul și "frățietatea", dar nu explică modul în care ar asigura distribuirea alimentelor și a resurselor într-o societate.

Există riscul unui model autoritar, similar celui aplicat de Ion Antonescu, cu rații alimentare inegale, discriminare pe criterii etnice sau religioase, inclusiv deportare și exterminare a unor grupuri considerate "indezirabile". Kălin Georgescu se prezintă drept un candidat anti-sistem, care vrea să repare "dezastrul" lăsat de predecesori. Însă, istoricul său profesional demonstrează o implicare consistentă în structurile de putere, inclusiv în armată (Colegiul Național de Apărare Carol I, 2007), Parlament, Ministerul Mediului, Ministerul de Externe, PNUD și ONU, din 1991 până în 2016.

De asemenea, a fost membru al Lojei Delata Dunării (masonerie) din 1993 și al Clubului de la Roma. Așadar, pretenția de "anti-sistem" pare o simplă strategie electorală, o mască pentru a ascunde o lungă și consistentă implicare în sistemul politic.

Concluzia este că candidatul Kălin Georgescu, în loc să fie un reformator anti-sistem, se prezintă ca un lup îmbrăcat în pielea oilor, folosindu-se de retorica naționalistă și de credințe religioase pentru a-și ascunde trecutul politic și pentru a-și câștiga voturile. Această strategie amintește de practicile manipulative ale regimului antonescian, ridicând întrebări serioase despre intențiile reale ale candidatului.

Este oare Kălin Georgescu pregătit să repete minciunile și abuzurile regimului unchiului său? .

Kălin Georgescu, candidatul prezidențial, se prezintă drept un apărător al suveranismului distributiv, construind o platformă politică vagă bazată pe accesul la apă, hrană și energie. Această “ideologie”, așa cum o numește el, promite producție locală și democrație participativă, necesitănd, în viziunea sa, o schimbare fundamentală de sistem.

Însă, lipsa de concretețe este izbitoare. Programul său se limitează la evocări generale despre “binele comun”, “distributism” și “frățietate”, fără să ofere detalii practice despre modul în care ar implementa aceste principii.

Cum va asigura, de exemplu, distribuirea echitabilă a resurselor într-o societate complexă precum cea românească? Rămâne neclar dacă modelul său se va inspira din practicile regimului antonescian, cu rații alimentare diferențiate pe criterii etnice sau religioase, generând inevitabil întrebări: ce rații ar primi romii, evreii, maghiarii, Martorii lui Iehova sau persoanele LGBTQ+? Se va recurge la deportarea sau exterminarea unor grupuri considerate “indezirabile”, ca în timpul regimului genocidar al unchiului său, Ion Antonescu? Aceste întrebări, esențiale pentru înțelegerea programului său, rămân fără răspuns, cel puțin până la un eventual al doilea tur al alegerilor prezidențiale. Mai mult decât atât, auto-intitulatul Kălin “anti-sistem” ascunde o carieră politică vastă și complexă. Absolvent al Colegiului Național de Apărare Carol I în 2007, Kălin Georgescu a fost implicat în politică încă din 1991, ocupând funcția de șef al Biroului Senatorial pentru Mediu.

Cariera sa s-a derulat prin diverse funcții cheie în Ministerul Mediului (consilier al Ministrului și Secretar General) și Ministerul de Externe (Director) în perioadele 1992, 1997-1998, și 2004-2005, sub diverse guvernări. Între 1996 și 2016, a lucrat intermitent pentru PNUD și ONU.

Aceste implicații majore în structurile de putere contrazic afirmațiile sale de a fi un outsider politic, neimplicat în “dezastrul” din ultimii 34 de ani. De asemenea, apartenența sa la masonerie, cel puțin din 1993, în Loja Delata Dunării (conform ProTV), și la Clubul de la Roma, adaugă o altă dimensiune contradictorie imaginii sale publice de “luptător anti-sistem”. În concluzie, Kălin Georgescu se prezintă ca un “lup îmbrăcat în oaie”, un candidat anti-sistem cu un trecut bogat în instituții de stat, organisme internaționale și societăți secrete.

Formarea sa la Colegiul Național de Apărare Carol I, preferat de ofițerii de informații, experiența sa în guvern și parlament, precum și apartenența la masonerie și Clubul de la Roma ridică semne de întrebare serioase asupra sincerității și transparenței campaniei sale. Întrebarea crucială rămâne: minte Kălin Georgescu electoratul în 2024, la fel cum a mințit regimul genocidar al unchiului său pe romi în 1942, trimițându-i spre moarte cu promisiuni false? Promisiunile sale vagi și trecutul său politic complex lasă loc de îndoieli serioase cu privire la autenticitatea discursului său și la intențiile sale reale. .