Bashar al-Assad: Exodul sirian și abandonul rudelor apropiate

Lipsa oricărei demonstrații finale de forță din partea lui Assad, precum și abandonarea propriilor trupe în fața evoluției conflictului, relevă o strategie surprinzătoare de retragere pasivă. Nadim Houri, director executiv al Arab Reform Initiative, un think-tank regional, explică această situație printr-o lipsă de implicare directă a președintelui sirian.

Nu a existat o mobilizare finală a forțelor armate loiale, nici o încercare de a coordona o contraofensivă sau chiar o demonstrație de putere simbolică. În schimb, Assad a optat pentru o tactică de „laissez-faire”, lăsându-și susținătorii să se descurce singuri, asumându-și riscurile implicate.

Această abordare, conform lui Houri, care declară: „Assad nici măcar nu a făcut o ultimă demonstrație. Nici măcar nu și-a adunat propriile trupe.

Și-a lăsat susținătorii să își ia soarta în mâini”, sugerează o estimare greșită a situației sau, poate, o strategie de retragere calculată, menită să minimizeze pierderile și să protejeze interesele de lungă durată ale regimului. Această analiză a lui Houri subliniază fragilitatea susținerii lui Assad și incapacitatea acestuia de a controla pe deplin situația pe teren.

Absenta unei intervenții decisive din partea sa lasă loc unor interpretări diverse, de la o lipsă de resurse și de voință, la o strategie de retragere strategică, cu scopul de a-și păstra puterea într-un context mult schimbat. .

Căderea fulgerătoare a regimului Assad a fost marcată de o serie de evenimente dramatice, dezvăluind o lipsă de coordonare şi o planificare defectuoasă în ultimul moment. Potrivit declaraţiilor a trei consilieri, preşedintele Assad nu a informat nici măcar pe fratele său, Maher, comandantul Diviziei a 4-a blindate, despre planul său de evadare.

Maher, în această situaţie de criză, a optat pentru o evacuare personală, zburând cu elicopterul, întâi în Irak, apoi în Rusia, aşa cum a declarat una dintre surse. Această lipsă de comunicare s-a extins şi asupra verilor săi materni, Ehab şi Eyad Makhlouf, abandonaţi în mijlocul haosului din Damasc.

Încercând o evadare disperată cu maşina către Liban, au căzut într-o ambuscadă rebelă, Ehab fiind ucis, iar Eyad rănit grav. Deşi nu există o confirmare oficială a decesului lui Ehab, şi Reuters nu a putut verifica independent incidentul, evenimentul subliniază gravitatea situației şi dezorganizarea regimului Assad în faţa avansului rapid al rebelilor. Fuga lui Assad însuşi, duminică, 8 decembrie, a fost la fel de spectaculoasă.

Zburând cu transponderul oprit, a evitat detectarea, scăpând de rebelii care năvăleau în Damasc. Doi diplomaţi regionali au confirmat această evadare aeriană, punând capăt unei domnii de 24 de ani şi unei puteri familiale neîntrerupte de jumătate de secol, marcate de 13 ani de război civil.

Destinatia sa a fost baza aeriană rusă Hmeimim din Latakia, de unde a continuat spre Moscova, unde familia sa – soţia Asma şi cei trei copii – îl aşteptau deja. Această informaţie provine de la trei foşti colaboratori apropiaţi şi un oficial regional de rang înalt.

Imaginile video de pe reţelele sociale, filmate în casa lui Assad de rebeli şi cetăţeni, arată o plecare grăbită; mâncarea rămasă pe aragaz şi lipsa unor obiecte personale, precum albumele foto de familie, ilustrează urgenţa situaţiei. Înainte de fuga finală, Assad a încercat să obţină sprijin extern. Pe 28 noiembrie, o zi după atacul rebelilor asupra provinciei Alep, acesta a solicitat intervenţia militară a Rusiei.

Potrivit a trei diplomaţi regionali, rugăminţile sale la Kremlin au fost respinse de Putin. Hadi al-Bahra, şeful principalei forţe de opoziţie siriană din străinătate, citând o sursă din cercul apropiat al lui Assad şi un oficial regional, a dezvăluit că Assad i-a minţit pe comandanţii şi asociaţii săi, afirmând că va primi sprijin militar de la Moscova, deşi mesajul primit de la Kremlin fusese negativ: „El le-a spus comandanţilor şi asociaţilor săi, după călătoria sa la Moscova, că va veni sprijin militar.

I-a minţit. Mesajul pe care l-a primit de la Moscova a fost negativ”.

Miercuri, Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat că Rusia a depus eforturi pentru stabilizarea Siriei în trecut, dar prioritatea sa este acum conflictul din Ucraina. În paralel, pe 2 decembrie, ministrul iranian de externe, Abbas Araqchi, s-a întâlnit cu Assad la Damasc. Rebelii de la Hayat Tahrir al-Sham (HTS) preluaseră deja Alep şi se îndreptau spre sud, iar armata siriană era în colaps.

Un diplomat iranian de rang înalt a relatat că Assad era vizibil afectat, recunoscând slăbiciunea armatei sale. Totuşi, potrivit a doi oficiali iranieni de rang înalt, Assad nu a solicitat intervenţia militară a Teheranului, temându-se de o reacţie a Israelului. Deşi iniţial a dorit să se refugieze în Emiratele Arabe Unite, Assad a fost refuzat, din cauza temerilor legate de reacţiile internaţionale faţă de adăpostirea unui personaj sancţionat pentru presupuse crime de război.

Moscova, deşi a refuzat intervenţia militară directă, a jucat un rol crucial în salvarea lui Assad. Un diplomat rus anonim a dezvăluit că Serghei Lavrov, ministrul de externe rus, a negociat cu Turcia şi Qatarul, folosindu-le legăturile cu HTS pentru a facilita evacuarea sigură a lui Assad către Rusia.

Trei surse au confirmat implicarea Turciei şi Qatarului, în ciuda declaraţiilor oficiale contrare. Moscova s-a coordonat, de asemenea, cu statele vecine pentru a asigura o trecere sigură a avionului rus care îl transporta pe Assad. Ultimul contact al lui Assad cu premierul Mohammed Jalali a avut loc sâmbătă seara, la ora 22.30.

Jalali a relatat pentru Al-Arabiya: „În ultima noastră convorbire, i-am spus cât de dificilă era situaţia şi că exista o deplasare uriaşă (de oameni) din Homs spre Latakia, că era panică şi groază pe străzi”. Assad a răspuns: „Mâine, vom vedea”, fiind ultimele cuvinte pe care Jalali le-a auzit de la preşedinte.

În final, Assad, epuizându-şi toate opţiunile, a acceptat inevitabilul şi a părăsit Siria, încheind astfel domnia dinastică a familiei sale. .

În noiembrie 2023, contextul geopolitic se încinge dramatic în Siria. Rebelii sirieni, într-un atac fulgerător asupra provinciei Alep, declanşează o ofensivă rapidă care se extinde pe întreg teritoriul național.

În mijlocul acestei crize acute, președintele sirian Bashar al-Assad călătorește la Moscova pe 28 noiembrie, o zi după declanșarea atacului rebelilor. Scopul vizitei sale este evident: a obține sprijin militar de la Kremlin pentru a contracara avansul rapid al rebelilor.

Însă, spre dezamăgirea lui Assad, rugămințile sale pentru intervenție militară rusă rămân fără ecou. Potrivit declarațiilor a trei diplomați regionali, Vladimir Putin refuză să se implice militar în conflictul sirian, prioritatea sa fiind, în acel moment, conflictul din Ucraina.

Această respingere a sprijinului rusesc este confirmată indirect și de declarația purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, care, miercuri, afirmă că Rusia a investit anterior eforturi considerabile în stabilizarea Siriei, însă concentrarea actuală este pe conflictul din Ucraina. Această veste dezastruoasă este ținută ascunsă de Assad față de apropiații săi. Hadi al-Bahra, liderul principalei forțe de opoziție siriană din străinătate, citând o sursă din anturajul lui Assad și un oficial regional, dezvăluie că președintele sirian, după întoarcerea de la Moscova, a transmis comandanților și aliaților săi un mesaj fals: promisiunea unui sprijin militar iminent.

"El le-a spus comandanților şi asociaților săi, după călătoria sa la Moscova, că va veni sprijin militar. I-a mințit.

Mesajul pe care l-a primit de la Moscova a fost negativ", a declarat Bahra. Situația se agravează rapid. La patru zile după vizita la Moscova, pe 2 decembrie, ministrul iranian de externe, Abbas Araqchi, se întâlnește cu Assad la Damasc.

Rebelii din gruparea Hayat Tahrir al-Sham (HTS) au preluat deja controlul asupra celui de-al doilea oraș ca mărime din Siria, Alep, și avansează spre sud, în timp ce armata siriană se prăbușește. Un diplomat iranian de rang înalt, relatând întâlnirea dintre Araqchi și Assad, descrie un Assad vizibil afectat, recunoscând slăbiciunea evidentă a armatei sale și incapacitatea sa de a opune o rezistență eficientă.

Cu toate acestea, potrivit a doi oficiali iranieni de rang înalt, Assad nu a solicitat intervenția militară a Iranului, conștient de riscul unei reacții israeliene, care ar putea utiliza o astfel de intervenție ca pretext pentru a viza forțele iraniene din Siria sau chiar Iranul însuși. Eșecul în obținerea sprijinului militar rus și iranian îl conduce pe Assad spre o situație disperată. Confruntat cu o înfrângere inevitabilă și pierderea controlului asupra țării, Assad ia în considerare o decizie extremă: exilul.

Inițial, el consideră Emiratele Arabe Unite ca o posibilă destinație, potrivit declarațiilor a trei membri din cercul său apropiat. Însă, această opțiune este respinsă de Emiratele Arabe Unite, temătoare de o reacție internațională negativă legată de adăpostirea unui lider acuzat de utilizarea armelor chimice împotriva propriului popor – acuzații pe care Assad le-a negat constant. În această situație critică, Moscova, deși nu dorește intervenția militară directă, nu-l abandonează pe Assad.

O sursă diplomatică rusă anonimă confirmă această poziție. Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, participând la forumul de la Doha, Qatar, orchestrează o operațiune secretă pentru evacuarea lui Assad.

Cu ajutorul Turciei și Qatarului, se negociază o evacuare sigură prin intermediul grupării HTS, în ciuda afirmațiilor oficiale ale Turciei și Qatarului care neagă orice contact cu HTS, organizație considerată teroristă de SUA și ONU. Moscova coordonează, de asemenea, cu statele vecine pentru a asigura trecerea sigură a unui avion rus care îl evacuează pe Assad din Siria. Ultima convorbire telefonică a lui Assad cu prim-ministrul său, Mohammed Jalali, din seara de sâmbătă, la ora 22:30, surprinde o imagine a disperării.

Jalali relatează pentru Al-Arabiya: "În ultima noastră convorbire, i-am spus cât de dificilă era situaţia şi că exista o deplasare uriașă (de oameni) din Homs spre Latakia, că era panică şi groază pe străzi”. Răspunsul lui Assad: „Mâine, vom vedea”.

Ulterior, Jalali nu a mai putut lua legătura cu președintele. Aceste evenimente tragice și dramatice marchează sfârșitul unei epoci în Siria, sfârșit marcat de o fugă disperată și de eșecul unui regim în fața unei revolte populare violente și a unui război civil devastator. .

Căderea iminentă a regimului Assad, marcată de avansul rapid al rebelilor asupra Alepului şi Homsului, a forţat preşedintele sirian să ia o decizie extrem de dificilă: să renunţe la putere şi să fugă din ţară, punând astfel capăt unei domnii familiale de peste cinci decenii, începute în 1971. Iniţial, planul lui Assad, conform declaraţiilor a trei membri apropiaţi ai cercului său, prevedea o refugiere în Emiratele Arabe Unite.

Însă această opţiune s-a dovedit imposibilă. Emiratele Arabe Unite, temându-se de reacţiile internaţionale negative şi de consecinţele asociate adăpostirii unui lider sancţionat de SUA şi Uniunea Europeană pentru presupusa utilizare a armelor chimice împotriva propriului popor – acuzaţii vehement respinse de Assad – au refuzat cererea de azil. Această situație critică a deschis calea pentru intervenţia Moscovei, care, deşi a evitat o implicare militară directă, nu a abandonat aliatul său sirian.

O sursă diplomatică rusă, sub protecţia anonimatului, a confirmat acest sprijin neostentativ. Efortul diplomatic rus, condus de ministrul de externe Serghei Lavrov în timpul participării sale la forumul de la Doha din Qatar, în perioada 16-17 septembrie, s-a concentrat pe găsirea unei soluţii pentru evacuarea în siguranţă a lui Assad.

Strategia a implicat contacte subtile cu Turcia şi Qatarul, profitând de legăturile acestora cu Hayat Tahrir al-Sham (HTS), organizaţie considerată teroristă de SUA şi ONU. Doi oficiali regionali au dezvăluit implicarea Turciei şi Qatarului în aranjamentele cu HTS pentru a facilita plecarea lui Assad, în ciuda declaraţiilor publice ale ambelor ţări care neagă orice contact cu HTS. Pentru a asigura succesul operaţiunii, Moscova a coordonat acţiunile cu statele vecine pentru a preveni interceptarea sau atacarea avionului rus care avea să transporte pe Assad, conform informaţiilor obţinute de la trei surse independente. Ultima conversație a lui Assad cu premierul său, Mohammed Jalali, a avut loc sâmbătă seara, la ora 22.30, aşa cum a confirmat Jalali pentru Al-Arabiya.

„În ultima noastră convorbire, i-am spus cât de dificilă era situaţia şi că exista o deplasare uriaşă (de oameni) din Homs spre Latakia, că era panică şi groază pe străzi”, a declarat Jalali. Răspunsul lui Assad a fost scurt şi vag: „Mâine, vom vedea”.

„'Mâine, mâine', a fost ultimul lucru pe care mi l-a spus”, a adăugat fostul prim-ministru, menţionând încercările nereuşite de a-l contacta din nou duminică dimineaţă. Această scurtă şi ambiguă replică subliniază incertitudinea şi presiunea extremă sub care se afla Assad în ultimele sale momente la putere în Siria. .

În ciuda declarațiilor publice privind neimplicarea militară, Rusia, conform unei surse diplomatice anonime, refuză să-l abandoneze pe Bashar al-Assad. Eforturile diplomatice intense, conduse de ministrul rus de externe Serghei Lavrov în timpul participării sale la forumul de la Doha din Qatar (sâmbătă și duminică), s-au concentrat pe asigurarea unei evacuări în siguranță a președintelui sirian către Rusia.

Această operațiune a implicat negocieri delicate cu Turcia și Qatar, în care Lavrov a solicitat celor două țări să își folosească influența asupra Hayat Tahrir al-Sham (HTS), organizație desemnată ca teroristă de SUA și ONU, pentru a facilita plecarea lui Assad. Informații obținute de la trei surse independente confirmă că Turcia și Qatar, în ciuda negațiilor oficiale privind contactele cu HTS, au convenit să faciliteze evacuarea. Această cooperare secretă a inclus coordonarea cu Moscova pentru a asigura tranzitul unui avion rus care-l transporta pe Assad, prevenind orice eventuală interceptare sau atac din partea forțelor ostile.

Pentru a garanta siguranța operațiunii, Rusia s-a coordonat, de asemenea, cu statele vecine, asigurându-se că avionul nu va fi vizat în timpul traversării spațiului aerian sirian. Gravitatea situației din Siria este subliniată de declarațiile ultimului prim-ministru al lui Assad, Mohammed Jalali, care a relatat o convorbire telefonică crucială cu președintele sâmbătă seara, la ora 22:30. Jalali a descris situația ca fiind extrem de dificilă, menționând o migrație masivă a populației din Homs spre Latakia, însoțită de panică și groază generalizată.

Potrivit declarației sale pentru postul de televiziune Al-Arabiya, Assad i-a răspuns vag: „Mâine, vom vedea”. Această replică, repetată ulterior ca un simplu „Mâine, mâine”, a fost ultima comunicare dintre cei doi, în ciuda încercărilor repetate ale lui Jalali de a-l contacta în dimineața zilei de duminică.

Aceste declarații picturăază un tablou îngrijorător al ultimelor momente înainte de presupusa evacuare a lui Assad. .