Atenționare: Foști militari nord-coreeni dezertați avertizează asupra subestimarea trupelor nord-coreene în Rusia

Aproximativ 11.000 de soldați nord-coreeni, potrivit unor informații neconfirmate oficial, dar totuși persistente, au fost desfășurați pe frontul din Ucraina, în sprijinul forțelor rusești. Această implicare secretă, încă învăluită în mister, aruncă o lumină tulburătoare asupra realităților de pe câmpul de luptă și asupra strategiei militare a Kremlinului.

Mărturiile, adesea fragmentate și contradictorii, ale dezertorilor militari nord-coreeni, oferă un tablou incomplet, dar sugestiv, al situației. Aceste relatări, deși trebuie verificate cu precauție, pot dezvălui aspecte necunoscute publicului larg despre condițiile de viață ale soldaților, despre echipamentul militar utilizat, despre instructajul primit și, mai ales, despre realitatea luptelor din regiunea Kursk, unde se pare că sunt implicați în încercările forțelor ruse de a recuceri teritorii pierdute.

Lipsa de informații oficiale din partea guvernului nord-corean întărește suspiciunile legate de această implicare militară, transformând poveștile dezertorilor în singura sursă, deocamdată, prin care putem încerca să înțelegem complexitatea acestei situații geopolitice delicate. Analiza acestor mărturii, coroborată cu datele de informații disponibile din alte surse, ar putea contribui la o imagine mai clară a rolului jucat de Phenian în conflictul din Ucraina, rol care, în mod evident, depășește granițele unei simple asistențe militare.

Este important de menționat că aceste relatări ale dezertorilor, deși oferă o perspectivă directă, sunt filtrate prin prisma experienței individuale a fiecăruia și pot fi afectate de factori subiectivi. Cu toate acestea, ele rămân, pentru moment, o piesă esențială în puzzle-ul conflictului ucrainean. .

Departe de a fi o simplă "carne de tun", implicarea trupelor de elită nord-coreene din Storm Corps în conflictul ucrainean prezintă o complexitate ce merită analizată în detaliu. Informațiile provenite de la mai mulți dezerători, confirmate parțial de serviciile de informații sud-coreene, dezvăluie o imagine nuanțată a acestor soldați, despre care experți militari avertizează că "nu ar trebui subestimați". Majoritatea acestor soldați, conform surselor BBC, provin din unitatea de elită Storm Corps, o forță selectă compusă, după spusele dezertorului Lee Hyun Seung (care a antrenat forțele speciale nord-coreene la începutul anilor 2000 înainte de a fugi în 2014), doar din bărbați înalți și atletici.

Deși antrenamentul lor este superior celui din unitățile convenționale nord-coreene, acești soldați suferă de subnutriție, ba chiar malnutriție, după cum mărturisește același Lee Seung. Ryu Seonghyun, un alt dezertor (2019), fost șofer în forțele aeriene timp de șapte ani, descrie primii trei ani de serviciu militar ca fiind "extrem de dificili", chiar și pentru forțele speciale, implicând antrenamente extenuante în munți, cu rații minimale de orez, prezentate drept exerciții de supraviețuire.

Experiența sa subliniază condițiile dure de antrenament, contrastând cu nivelul de pregătire tactică. Adaptabilitatea lor la condițiile de luptă din Ucraina rămâne o întrebare crucială. Antrenați pentru lupta în terenul muntos al Peninsulei Coreene, acești soldați, specializați în infiltrare și crearea de haos în spatele liniilor inamice (conform declarației lui Ryu Seonghyun), ar putea întâmpina dificultăți în adaptarea la câmpiile și tranșeele din Kursk.

Utilizarea lor de către Kim Jong Un este explicată de lipsa de alternative: soldații obișnuiți sunt ocupați cu agricultura, construcții sau tăierea lemnelor, conform spuselor lui Ryu Seonghyun, iar Kim Jong Un a fost nevoit să trimită trupe cu un anumit nivel de pregătire militară pentru a evita deteriorarea reputației Coreei de Nord în Rusia. "Kim Jong Un a trebuit să trimită oameni care să demonstreze cel puţin un anumit nivel de abilitate de luptă, pentru a evita deteriorarea reputaţiei Coreei de Nord în Rusia”, explică Ryu Seonghyun. Provocarea barierei lingvistice este evidentă, culminând, după declarațiile serviciilor de informații ucrainene, cu un incident tragic: focuri accidentale asupra unui batalion rusesc, soldându-se cu opt morți, din cauza problemelor de comunicare. Cu toate acestea, etichetarea lor ca simplă "carne de tun" ar fi o simplificare excesivă.

Loialitatea lor față de regim și spiritul de luptă sunt factori esențiali. După cum subliniază Haneul (al cărui tată și văr au fost în forțele speciale), majoritatea provin din familii de muncitori sau fermieri, extrem de obedienți și dispuși să execute ordinele fără întrebări.

Sesiunile zilnice de "spălare a creierului" ideologic contribuie la această loialitate absolută, conform lui Lee Hyun Seung, creând o pregătire mentală solidă. Lee Hyun Seung crede cu tărie că trupele nord-coreene "se vor obişnui cu câmpul de luptă, vor învăţa cum să lupte cu inamicul şi vor găsi modalităţi de a supravieţui”. Deși trimiterea lor în Ucraina a fost probabil impusă, Ryu Seonghyun crede că mulți soldați au văzut în aceasta o oportunitate: avansarea în carieră sau chiar experiența vieții în străinătate, o perspectivă neobișnuită pentru un militar nord-coreean.

El adaugă o observație relevantă: "Cred că vor fi mai dornici să lupte decât trupele ruse,” reflectând probabil și propria sa perspectivă în acest sens. Chun In-bum, un fost comandant al forțelor speciale sud-coreene, confirmă această perspectivă, subliniind că lipsa de hrană și un antrenament complet nu echivalează cu incapacitate. "Doar pentru că le lipsesc hrana şi antrenamentul, nu înseamnă că sunt incapabili.

Se vor adapta rapid. Nu ar trebui să-i subestimăm.” Concluzia este clară: subestimarea acestor trupe, chiar cu toate deficiențele lor, ar fi o eroare strategică gravă. .

Departe de a fi doar „carne de tun”, implicarea trupelor nord-coreene în conflictul din Ucraina, conform unor mărturii exclusive obținute de BBC de la dezertori și experți militari, prezintă o complexitate neașteptată. Acești soldați, provenind în majoritate din elita Storm Corps, așa cum susțin serviciile de informații sud-coreene, nu ar trebui subestimați, deși „nu înţeleg războiul modern”, după cum au subliniat sursele.

Dezertorul Lee Hyun Seung, care a antrenat forțele speciale nord-coreene la începutul anilor 2000 înainte de a fugi în 2014, a descris Storm Corps ca o unitate alcătuită exclusiv din bărbați înalți și atletici, selectați riguros. Antrenamentul lor, deși superior celui din unitățile obișnuite, este umbrit de condiții de viață extrem de precare.

Subnutriția, ba chiar malnutriția, este o realitate crudă pentru acești soldați, conform mărturiei lui Seung. Experiența lui Ryu Seonghyun, un alt dezertor (2019), fost șofer în forțele aeriene timp de șapte ani, ilustrează dificultățile inițiale: „primii trei ani în armată sunt extrem de dificili”, chiar și pentru forțele speciale, perioadă marcată de marșuri extenuante în munți cu rații minimale de orez, prezentate ca parte a antrenamentului de supraviețuire.

Adaptarea la condițiile de luptă din câmpiile și tranșeele ucrainene, total diferite de terenul muntos al Peninsulei Coreene, reprezintă o provocare majoră. Storm Corps, conform lui Ryu, nu este o unitate de primă linie. „Misiunea lor este să se infiltreze în liniile inamice şi să creeze haos în adâncul teritoriului inamic,” explică acesta.

Trimiterea lor în Ucraina se explică prin lipsa de alternativă a lui Kim Jong Un, soldații obișnuiți fiind ocupați cu agricultură, construcții sau tăierea lemnelor. „Kim Jong Un a trebuit să trimită oameni care să demonstreze cel puţin un anumit nivel de abilitate de luptă, pentru a evita deteriorarea reputaţiei Coreei de Nord în Rusia”, argumentează Ryu.

Această decizie este evidențiată și de un incident relatat de unitatea de intelligence pentru domeniul apărării a Ucrainei: probleme de comunicare au dus la focuri prietenești nord-coreene asupra unui batalion rusesc, cu opt morți. În ciuda lipsei de experiență în războiul modern și a condițiilor de viață dificile, dezertorii subliniază un aspect crucial: loialitatea și spiritul de luptă. „Majoritatea soldaților din Storm Corps provin din familii de muncitori sau fermieri, care sunt extrem de obedienţi faţă de partid şi urmează ordinele fără să le pună la îndoială,” declară Haneul, al cărui tată și văr au făcut parte din forțele speciale.

Antrenamentul ideologic intensiv, „spălarea creierului” zilnică, le asigură o pregătire mentală solidă, convinge Lee. El crede cu tărie că aceștia „se vor obişnui cu câmpul de luptă, vor învăţa cum să lupte cu inamicul şi vor găsi modalităţi de a supravieţui”. Deși mobilizarea este impusă, Ryu crede că mulți soldați din Storm Corps au privit această misiune ca o oportunitate: avansarea în carieră pentru cei ambițioși și o șansă de a experimenta viața în străinătate pentru alții, o perspectivă neobișnuită în condițiile regimului nord-coreean.

„Cred că vor fi mai dornici să lupte decât trupele ruse,” adaugă Ryu, recunoscând că în situația lor, el însuși ar fi acceptat o astfel de misiune. Această perspectivă este împărtășită de Chun In-bum, un fost comandant al forțelor speciale din Coreea de Sud: „Doar pentru că le lipsesc hrana şi antrenamentul, nu înseamnă că sunt incapabili.

Se vor adapta rapid. Nu ar trebui să-i subestimăm.”.

În concluzie, a considera aceste trupe doar drept „carne de tun” ar fi o simplificare periculoasă. Loialitatea, spiritul de luptă și adaptabilitatea lor ar putea surprinde. .

Diferențele lingvistice au generat, se pare, o situație extrem de complicată pe câmpul de luptă ucrainean. Incidentul de duminică, în care soldați nord-coreeni au deschis focul, din greșeală, asupra unui batalion rus, soldat cu moartea a opt militari ruși, a fost atribuit de către unitatea de informații militare ucrainiană unor probleme majore de comunicare.

Această tragedie, însă, nu ar trebui să conducă la o subestimare a capacităților de luptă ale trupelor nord-coreene, așa cum susțin unii observatori. Etichetarea lor simplă drept „carne de tun”, o reflexie a disperării lui Vladimir Putin, este o simplificare periculoasă, contrazisă de mărturiile unor dezertoare din armata nord-coreeană. Dezertorii oferă o perspectivă mult mai nuanțată asupra motivației și capacității de luptă a acestor soldați.

„Majoritatea soldaților din Storm Corps provin din familii de muncitori sau fermieri, care sunt extrem de obedienți față de partid și urmează ordinele fără să le pună la îndoială,” explică Haneul, al cărui tată și văr au servit în forțele speciale nord-coreene. Această loialitate neclintită față de regim este consolidată printr-un sistem riguros de indoctrinare ideologică.

Lee, un alt dezertor, detaliază acest aspect: sesiunile intense de „spălare a creierului”, desfășurate zilnic, pregătesc mental soldații pentru orice eventualitate, asigurându-le o acceptare necondiționată a ordinelor primite. El crede, de asemenea, că adaptabilitatea trupelor nord-coreene va fi surprinzătoare: „se vor obișnui cu câmpul de luptă, vor învăța cum să lupte cu inamicul și vor găsi modalități de a supraviețui”. În ciuda lipsei de libertate în alegerea de a merge pe frontul ucrainean, Ryu, un alt dezertor, subliniază că mulți dintre soldați văd această misiune ca pe o oportunitate.

Ambiția de avansare în carieră, dar și dorința de a experimenta viața dincolo de granițele închise ale Coreei de Nord, motivează o parte însemnată a acestor militari. „Cred că vor fi mai dornici să lupte decât trupele ruse,” afirmă el, adăugând că, în situația lor, ar fi făcut același lucru. Opinia dezertorilor este susținută și de Chun In-bum, un fost comandant al forțelor speciale din Coreea de Sud.

El avertizează împotriva subestimării capacităților acestor soldați: „Doar pentru că le lipsesc hrana și antrenamentul, nu înseamnă că sunt incapabili. Se vor adapta rapid.

Nu ar trebui să-i subestimăm.”. Experiența și motivația lor, chiar și în lipsa unor condiții optime de pregătire, constituie factori semnificativi care nu trebuie ignorați în evaluarea situației de pe frontul ucrainean. .

Chiar dacă mobilizarea forțelor nord-coreene pe frontul ucrainean a fost, fără îndoială, obligatorie, analistul Ryu consideră că motivația individuală a soldaților a fost mult mai nuanțată decât o simplă supunere la ordine. El subliniază probabilitatea ca un număr semnificativ de soldați să fi privit această desfășurare ca o oportunitate, fie ea și forțată.

Pentru unii, ambițioși și dornici de avansare, frontul ucrainean reprezenta o cale neașteptată de a-și îmbunătăți poziția în ierarhia militară. Pentru alții, în contextul vieții aspre și lipsite de perspective din Coreea de Nord, experiența unui teatru de operațiuni în străinătate – oricât de brutală – putea reprezenta o escapadă, o ieșire din cotidianul gri al existenței lor, o primă experiență de viață dincolo de granițele țării.

Ryu adaugă, într-un comentariu personalizat, o perspectivă revelatoare: „Cred că vor fi mai dornici să lupte decât trupele ruse,” reflectând implicit și propria sa înțelegere a situației și sugerând că, aflat în aceeași situație, ar fi acceptat probabil trimiterea pe front. Această perspectivă este coroborată de opiniile lui Chun In-bum, un fost comandant al forțelor speciale din Coreea de Sud, care împărtășește o evaluare similară bazată pe informații provenite de la dezerți. El contrazice orice subestimare a capacităților acestor soldați, argumentând că: „Doar pentru că le lipsesc hrana şi antrenamentul, nu înseamnă că sunt incapabili.

Se vor adapta rapid. Nu ar trebui să-i subestimăm.”.

Chun In-bum evidențiază astfel reziliența umană și capacitatea de adaptare, chiar și în condiții de privațiuni și lipsă de resurse, sugerând că factorul uman, indiferent de condițiile inițiale, rămâne un element crucial în ecuația conflictului armat. .