Anexă a Budapestei? Târziu acuză negocieri de coaliție care au trădat interesele României

Un pericol major la adresa ordinii constituționale a fost semnalat de Târziu, care a adăugat la declarațiile sale și speculațiile insistente referitoare la o posibilă numire a lui Kelemen Hunor, președintele UDMR, în fruntea Serviciului Român de Informații (SRI). Această perspectivă, consideră Târziu, este extrem de îngrijorătoare.

Nu este vorba doar de o simplă zvonistică, ci de o ipoteză care, dacă s-ar concretiza, ar putea destabiliza grav echilibrul instituțional al țării. Impactul unei asemenea numiri ar fi profund și de lungă durată, afectând în mod direct independența SRI și, implicit, securitatea națională.

Prezența unui lider de partid la conducerea unui serviciu de informații atât de important ar putea crea suspiciuni de utilizare a acestuia în scopuri politice, punând sub semnul întrebării imparțialitatea și obiectivitatea acțiunilor SRI. Târziu nu a explicat în detaliu bazele îngrijorărilor sale, dar gravitatea declarației sale sugerează o preocupare serioasă privind posibilele consecințe ale unei astfel de decizii.

În opinia sa, o astfel de numire ar fi o eroare strategică cu implicații greu de estimat pentru viitorul României. .

Situația politică actuală din România, marcată de influența excesivă a UDMR și a Ungariei, generează o profundă îngrijorare în rândul opoziției. Europarlamentarul Claudiu Târziu, lider AUR, a tras un semnal de alarmă puternic, acuzând Guvernul Ciolacu de trădare a intereselor naționale și subordonare față de Viktor Orban.

Formarea coaliției de guvernare, însoțită de cedarea unor ministere cheie precum Dezvoltarea și Finanțele către UDMR – o formațiune cu doar 7% din totalul scaunelor parlamentare – este considerată de Târziu un act inacceptabil, cu implicații de anvergură asupra suveranității naționale. Această situație, agravată de tăcerea suspectă care a învăluit învestirea guvernului, lasă impresia unei manevre oculte menită să mascheze un act de trădare.

Târziu subliniază riscurile majore: influența decisivă a Ministerului Finanțelor asupra oricărui proiect guvernamental, militanța UDMR pentru autonomia teritorială a Transilvaniei, și zvonurile alarmant de preluare a conducerii SRI de către Kelemen Hunor. Critica vizează lipsa de experiență, caracter și susținere a premierului Ciolacu în fața acestui șantaj politic, accentuând dependența acestuia de ajutorul lui Orban în campania electorală pentru Schengen. Târziu consideră că Marcel Ciolacu a creat o majoritate fragilă, iar situația actuală riscă să plaseze România sub controlul Budapestei pe termen nedefinit.

Soluția propusă de Târziu este un pact politic între partidele de opoziție, un pact care să ofere guvernului un sprijin parlamentar echivalent cu cel al UDMR, fără ca opoziția să participe la guvernare. Este o abordare strategică, descrisă de Târziu astfel: „Rămânem în opoziție, dar sacrificăm 7% din voturi pentru a evita o catastrofă politică națională.

Șantajul sistematic practicat de UDMR trebuie să înceteze.” Această propunere urmărește să stopeze influența Ungariei și să restabilească independența deciziilor politice românești, combatând ceea ce Târziu numește o situație în care „ROMÂNIA ESTE CONDUSĂ DE VIKTOR ORBAN PRIN INTERPUȘI”. Este un apel urgent către toate forțele politice din opoziție pentru a acționa rapid și decisiv, negociind un acord tehnic, transparent și precis, pentru a pune capăt unui șir nesfârșit de compromisuri care pun în pericol viitorul României.

Târziu subliniază că un adversar declarat al ordinii constituționale nu poate deveni membru în CSAT printr-un simplu aranjament politic, făcând referire implicită la implicațiile potențiale ale influenței UDMR. El insistă pe necesitatea urgentă de a elibera Guvernul Ciolacu de sub influența UDMR, fie prin demisie, fie prin retragerea sprijinului politic al acestei formațiuni. .

Formarea Guvernului Ciolacu 2 reprezintă o gravă eroziune a suveranității naționale românești, generată de o serie de decizii politice profund controversate. Inițial, campania electorală a fost marcată de o dependență umilitoare față de premierul Viktor Orban, în contextul accesului României în Spațiul Schengen.

Această concesie a deschis calea unor negocieri post-electorale care au transformat guvernul român într-un instrument politic supus influenței Budapestei, într-un mod inacceptabil pentru o națiune suverană. Un aspect deosebit de îngrijorător îl constituie cedarea unor ministere cheie, precum Dezvoltarea și Finanțele, Uniunii Democratice Maghiare din România (UDMR), o formațiune politică care deține doar 7% din mandatele parlamentare. Această decizie, inexplicabilă din perspectiva unei distribuții echitabile a puterii, generează temeri profunde legate de viitorul strategic al României.

Controlul asupra Ministerului Finanțelor, cu rolul său avizator crucial în orice proiect guvernamental, conferă UDMR o influență disproporționată și potențial periculoasă asupra deciziilor economice și politice ale țării. Mai ales având în vedere faptul că politicienii maghiari promovează deschis ideea autonomiei teritoriului Transilvaniei, această situație capătă o gravitate deosebită, amenințând integritatea teritorială a României. Tensiunea socială generată de anularea alegerilor prezidențiale, refuzul fostului președinte Iohannis de a părăsi funcția și perioada sărbătorilor de iarnă au, deocamdată, mascat gravitatea compromisurilor făcute de Marcel Ciolacu și aliații săi.

Tăcerea complice înconjurătoare în timpul învestirii guvernului creează o atmosferă falsă de normalitate, amplificând sentimentul de îngrijorare în rândul populației. Însă această situație nu poate continua. Compromisurile succesive ale lui Ciolacu în favoarea intereselor Ungariei amenință să aducă efecte ireversibile asupra suveranității și securității naționale.

România nu poate fi condusă de Viktor Orban prin reprezentanți interpuși, iar includerea unui adversar declarat al ordinii constituționale în Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) printr-un aranjament politic este inacceptabil. Zvonurile privind preluarea conducerii Serviciului Român de Informații (SRI) de către Kelemen Hunor intensifică îngrijorarea, subminând încrederea în instituțiile statului. Marcel Ciolacu, lipsit de experiența, caracterul și susținerea necesare pentru a gestiona această criză, este prins într-o menghină politică proprie.

El a acceptat ajutorul lui Orban pentru a-și asigura succesul în dosarul Schengen, construind ulterior o majoritate fragilă, dependentă de UDMR. Este esențial ca acesta să fie oprit înainte de a compromite iremediabil viitorul României.

Dacă nu poate sau nu este lăsat să renunțe la putere, Marcel Ciolacu trebuie să se detașeze de influența UDMR. Soluția constă într-un pact politic între partidele din opoziție, prin care să se ofere susținere parlamentară guvernului, echivalentă cu ponderea UDMR, cu condiția retragerii acestei formațiuni din guvern. Această abordare, deși necesită un sacrificiu politic prin rămânerea în opoziție, reprezintă un compromis inevitabil pentru a preveni o catastrofă națională.

Printr-un acord tehnic, transparent și precis, se poate pune capăt șantajului sistematic practicat de UDMR, care a depășit cu mult limitele normalității politice. .