600 de ani de închisoare pentru 50 de violatori ai lui Gisèle Pelicot; soțul, posibil condamnat la pedeapsa maximă

Un proces șocant, început în septembrie, a dezvăluit amploarea inimaginabilă a unei campanii orchestrate de Dominique Pelicot, un electrician pensionar de 50 de ani, supranumit ulterior "Monstrul din Avignon", pentru a-și vedea soția, Giselea Pelicot, abuzată sexual. Dailymail.co.uk relatează despre acest caz care a cutremurat lumea.

Detaliile apărute în timpul audierilor au dezvăluit o conspirație complexă, implicând cel puțin 50 de complici ai lui Pelicot, care au abuzat-o sexual pe Giselea în peste 90 de ocazii, în propria lor casă. Aceste acte oribile au fost meticulos filmate în secret de către Pelicot însuși, oferind procurorilor dovezi incontestabile. Procesul, așteptat să se încheie cu condamnarea inculpaților, prezintă o gamă largă de pedepse potențiale.

În timp ce majoritatea complici riscă între 4 și 18 ani de închisoare, Pelicot, principalul instigator, se confruntă cu pedeapsa maximă de 20 de ani. Sentința va fi stabilită de judecător în funcție de gravitatea faptelor și a factorilor agravanți, inclusiv frecvența abuzurilor și natura contactelor sexuale.

Procurorii au subliniat, de exemplu, cazul lui Romain V., un bărbat de 63 de ani, seropozitiv, acuzat de șase violuri fără protecție împotriva Giselelei, fapt pentru care solicită o pedeapsă de 18 ani de închisoare. Însă, deși dovezile video sunt copleșitoare, majoritatea inculpaților au pledat nevinovați, susținând că nu erau conștienți de contextul abuziv creat de Pelicot. Această afirmație se ciocnește cu definiția violului din dreptul penal francez, care include "violența, constrângerea, amenințarea sau surprinderea", fără a specifica în mod explicit necesitatea consimțământului.

Acest aspect a fost criticat de activiștii pentru drepturile femeilor, considerându-l depășit și inadecvat. Pe parcursul procesului, Giselea Pelicot și-a păstrat demnitatea, asistând la dezvăluirea unor scene extrem de tulburătoare. Curajul său a fost răsplătit cu un val de susținere publică.

La fiecare apariție la tribunal, Giselea a fost întâmpinată cu aplauze și ovații. Graffiti în cinstea ei au apărut pe zidurile istorice ale Avignonului, iar proteste în semn de solidaritate s-au desfășurat în toată Franța.

Acest caz a devenit o emblemă a luptei împotriva violenței sexuale, atrăgând atenția asupra necesității unor legi mai clare și mai eficiente pentru protecția victimelor. Între timp, cei 50 de complici ai lui Pelicot au manifestat o agitație constantă, încercând să își demonstreze nevinovăția în fața dovezilor copleșitoare care le-au dezvăluit implicarea într-o dintre cele mai mari trădări conjugale și acte de violență sexuală din istorie. .

Drama din Mazan, un sat pitoresc din Provence, a șocat Franța și a stârnit o dezbatere aprinsă despre consimțământ și justiția pentru femei. În centrul scandalului se află Gisele Pelicot, victima unui viol în masă orchestrat timp de zece ani de propriul ei soț, Dominique Pelicot, un electrician pensionar cu o înclinație perversă pentru voyeurism.

Declarația avocatului apărării, maestrul Guillaume de Palma, șeful baroului penal din Avignon, conform căreia violul "nu poate avea loc" dacă agresorul "nu a vrut", a provocat indignare națională, alimentând cererile crescânde pentru o mai mare protecție a drepturilor femeilor. Însă, mărturia emoționantă a lui Gisele Pelicot, susținută de zeci de înregistrări video prezentate în instanță, a lăsat puțină loc pentru îndoieli. În timpul unei mărturii electrizante de 90 de minute, Gisele, descrisă ca o "păpușă de cârpă", a relatat cu o tărie impresionantă experiența sa traumatizantă: „Am fost sacrificată pe altarul viciului.

Corpul meu ar fi putut fi cald, dar eram ca o persoană moartă. Eram o femeie moartă, iar acești bărbați au profitat de mine, m-au profanat, m-au tratat ca pe un sac de gunoi.

Nu m-au violat cu un pistol sau un cuțit la cap - m-au violat în deplină cunoștință de cauză. M-au tratat ca pe o păpușă de cârpă.

Este insuportabil și nu știu dacă mă voi mai putea ridica vreodată ”. Ea a fost drogată sistematic de soțul ei, care le-a administrat sedative puternice în mâncare și băutură, lăsând-o inconștientă și incapabilă să își dea consimțământul. Agresorii, bărbați aparent obișnuiți din toate categoriile sociale, provenind dintr-o rază de 80 de kilometri în jurul casei Pelicot, au fost descriși ca "Monsieur-Tout-Le-Monde" – domnul Oricine.

Printre aceștia se numără Christian Lescole, un pompier veteran de 57 de ani, a cărui arestare a dus la descoperirea de fotografii cu copii dezbrăcați pe calculatorul său; Redouan El Farihi, infirmier de spital de origine marocană, a cărui nevinovăție a fost infirmată de înregistrările video; Jerome Vilela, un lucrător într-un supermarket, descris ca un "dependent de sex"; Thierry Parisis, un constructor de succes, afectat de o depresie profundă; Jacques Cubeau, pompier maritim pensionar, care a invocat singurătatea; Lionel Rodriguez, lucrător în IT; Husamettin Dogan, pictor și decorator; Mathieu Dartus, muncitor necalificat; Hugues Malago, mecanic și pilot de motociclete; Andy Rodriguez, lucrător agricol; și Romain Vandevelde, un bărbat de 63 de ani cu HIV, care a violat-o pe Gisele de șase ori, refuzând să utilizeze prezervativ. Dominique Pelicot și-a recrutat complicii prin intermediul unui site web pentru voyeuri, "a son insu" (fără ca ei să știe), invitând străini, de până la trei ori pe săptămână, să-și violeze soția inconștientă. El a orchestrat violurile cu o meticulozitate care l-a determinat pe un avocat să-l numească "un Steven Spielberg pervers".

Pelicot a luat măsuri extreme pentru a evita descoperirea, cerându-le agresorilor să parcheze departe, să nu folosească after-shave sau să nu miroasă a fum de țigară și să nu lase nimic în dormitor. Dozele masive de sedative administrate lui Gisele i-au afectat grav sănătatea, provocând pierderi de greutate, căderea părului, pierderi de memorie și infecții cu transmiterea sexuală.

Abuzurile s-au oprit abia după arestarea lui Pelicot în octombrie 2020, pentru "upskirting" (fotografierea sub fuste). Percheziția la domiciliul său a dezvăluit aproximativ 20.000 de imagini scabroase, inclusiv fotografii cu Gisele violată. Gisele Pelicot, a cărei divorț de Dominique a fost finalizat înainte de proces, și-a păstrat numele de familie pentru a-și proteja copiii și nepoții.

Însă, ancheta a dezvăluit și o altă victimă: fiica sa, Caroline Darian, care a fost fotografiată semi-goală în copilărie. Caroline a scris o carte, "Nu te mai numesc tată", descriind trauma suferită.

În timpul procesului, confruntările dintre Caroline și tatăl său au fost intense, ea acuzându-l de minciună și declarând: „Minți! Nu spui jumătate de adevăr, nici măcar despre fosta ta soție! Vei muri singur ca un câine și prins în minciuni!”. Dominique Pelicot, deși a recunoscut dependența de sex și a acceptat perspectiva de a "muri ca un câine" în închisoare, a negat acuzațiile fiicei sale.

Cazul său este departe de a se încheia, Pelicot fiind suspectat și în alte cazuri de viol și crimă, fiind legat de cel puțin șase crime nerezolvate. Deși numărul de inculpați nu îl plasează pe primul loc în istoria Franței, cazul Pelicot ilustrează o tragedie profundă și necesitatea unei lupte continue împotriva violenței sexuale. .

Tragedia familiei Pelicot se desfășoară pe o perioadă de aproape un deceniu, începând cu o întâlnire întâmplătoare, dar extrem de periculoasă, pe site-ul pentru voyeuri „a son insu” („fără ca ei să știe”), platformă pe care pensionarul electrician Dominique Pelicot și-a găsit complicii la violurile repetate ale soției sale. Aceste întâlniri, care au avut loc de până la trei ori pe săptămână, au transformat cabana retrasă a cuplului într-un loc de groază.

Dominique Pelicot, cu o premeditare rece și calculată, atrăgea străini, oferindu-le instrucțiuni precise pentru a-și ascunde prezența: parcare la distanță, interdicție de after-shave și țigări, curățenie meticuloasă a dormitorului după fiecare act abominabil. Înainte de fiecare întâlnire, el îi adormea pe Gisele, soția sa, administrându-i doze de sedative puternice, adăugate în mâncare și vin.

Acuratețea cu care a orchestrat aceste violuri multiple, a fost atât de impresionantă, încât un avocat l-a descris drept un „Steven Spielberg pervers”, subliniind complexitatea și precizia planului său criminal. Consecințele asupra sănătății lui Gisele au fost devastatoare. Dozele masive, potențial fatale, de sedative i-au provocat o pierdere semnificativă în greutate, căderea părului și pierderi de memorie prelungite, medicul ei temându-se de o posibilă boală Alzheimer în stadiu incipient.

În plus, a fost infectată cu patru boli cu transmitere sexuală, fără să aibă nicio idee despre cum s-a întâmplat acest lucru. Acest calvar s-a sfârșit abia în octombrie 2020, atunci când Dominique Pelicot a fost arestat pentru „upskirting” - filmarea sub fuste a femeilor la supermarketul din apropiere.

Percheziția efectuată la domiciliul său a dezvăluit o colecție șocantă de aproximativ 20.000 de imagini și înregistrări video cu caracter sexual explicit, inclusiv imagini ale soției sale violată în timpul somnului. În noiembrie 2020, Gisele Pelicot a fost chemată la secția de poliție. Inițial, ea nu a recunoscut în fotografie femeia abuzată, inconștientă, din pat.

Șocul de a-și recunoaște propria imagine în acele scene depravate, filmate de soțul ei de 50 de ani, a fost copleșitor. Toți copiii cuplului l-au renegat pe tatăl lor.

Gisele, o femeie curajoasă al cărei divorț de Dominique a fost finalizat înainte de procesul din septembrie, a decis să-și păstreze numele de familie pentru a-și proteja copiii și nepoții. Însă durerea nu s-a oprit aici.

Ancheta a dezvăluit un dosar intitulat „Fiica mea goală”, conținând fotografii ale fiicei lor, Caroline Darian, făcute la domiciliul familiei din Villiers-sur-Marne înainte de 2013, când Pelicot s-a mutat în sudul Franței. Trauma suferită de Caroline a fost atât de intensă, încât aceasta a scris o carte intitulată „Nu te mai numesc tată”, dedicată experienței ei dureroase. De-a lungul procesului, Caroline Darian s-a confruntat cu tatăl ei, adresându-i acuzații directe de abuz sexual asupra ei și a mamei sale, moment în care s-a confruntat cu amenințări repetate.

În declarația finală, Dominique Pelicot, a recunoscut dependența de sex, dar a negat că și-a drogat fiica și i-a făcut fotografii semi-goale. Într-un schimb dureros, el i-a spus: „Caroline, nu ți-am făcut niciodată nimic”, afirmație vehement contrazisă de fiica lui: „Minți! Nu spui jumătate de adevăr, nici măcar despre fosta ta soție! Vei muri singur ca un câine și prins în minciuni!”.

Deși Pelicot a acceptat să „moară ca un câine” în închisoare, a refuzat să-i ofere fiicei sale adevărul. El riscă noi acuzații de viol și crimă, biroul francez de cazuri nerezolvate legându-l de cel puțin șase crime.

Deși cazul său nu este cel mai amplu din istoria Franței în ceea ce privește numărul victimelor, el este un exemplu cutremurător de cruzime și trădare, fiind depășit doar de rețelele pedofile din Angers din anii 2000. .

Drama familiei Pelicot, marcată de un divorț dificil și de dezvăluiri șocante, a zguduit Franța. Gisele Pelicot, o femeie curajoasă, a confirmat divorțul de soțul ei, înaintea procesului din septembrie, optând să-și păstreze numele de familie pentru a-și proteja copiii și nepoții, care poartă același nume.

Însă, suferința nu s-a oprit aici. O investigație polițienească de patru ani, declanșată de acuzații de trădare extrem de grave, a scos la iveală un dosar sinistru, intitulat „Fiica mea goală”.

Acesta conținea fotografii explicite ale fiicei lor, Caroline Darian, tânără, adormită pe un pat, îmbrăcată în lenjerie intimă sau parțial dezbrăcată. Imaginile au fost realizate la reședința familiei din Villiers-sur-Marne, înainte de 2013, anul în care familia Pelicot s-a mutat la Mazan, în sudul Franței, după pensionarea lui Pelicot.

Trauma suferită de Caroline Darian a fost atât de profundă încât a culminat cu scrierea unei cărți, „Nu te mai numesc tată”, o mărturie cutremurătoare despre abuzurile la care a fost supusă de către propriul tată, pe care îl idolatrizase în copilărie. De-a lungul procesului îndelungat, Caroline Darian s-a confruntat cu tatăl ei în fața instanței, acuzându-l de abuzuri sexuale asupra ei și a mamei sale, ieșind în repetate rânduri din sală de judecată, copleșită de emoții și amenințată.

În declarația sa finală, Pelicot a recunoscut dependența sa de sex, dar a negat vehement că și-a drogat fiica și că i-a făcut fotografii în stare de semi-nuditate pe un pat îmbrăcat cu lenjeria intimă a soției sale. Îndreptându-se către fiica sa, a declarat: „Caroline, nu ți-am făcut niciodată nimic.” Răsunsul Carolinei a fost devastator: „Minți! Nu spui jumătate de adevăr, nici măcar despre fosta ta soție! Vei muri singur ca un câine și prins în minciuni!” Interogat de avocatul său, Pelicot a acceptat perspectiva de a „muri ca un câine” în închisoare pentru crimele săvârșite, refuzând însă să-i ofere fiicei sale adevărul.

Deși conștient că și-a văzut familia pentru ultima dată, Pelicot se confruntă cu alte acuzații de viol și crimă, biroul francez de cazuri nerezolvate din Nanterre legându-l de cel puțin șase crime. Cazul Pelicot, deși grav, nu reprezintă cel mai mare caz de infracțiuni sexuale din istoria Franței, fiind umbrit de rețelele de trafic sexual de copii care au operat în Angers la începutul anilor 2000.

Amploarea crimelor lui Pelicot și impactul lor asupra familiei sale constituie o tragedie umană profundă, care aruncă o lumină crudă asupra abuzurilor sexuale și a consecințelor lor devastatoare pe termen lung. .

Întrebat de apărătorul său, Pelicot a acceptat cu o resemnare apăsătoare soarta care îl așteaptă: moartea în închisoare, o moarte pe care a descris-o el însuși, cu o crudă sinceritate, ca fiind una „de câine”. Această acceptare a vinovăției, însă, nu s-a extins asupra fiicei sale.

Pelicot a refuzat să-i dezvăluie adevărul, să împărtășească acele informații cruciale de care ea are nevoie pentru a-și putea accepta, poate, dureroasa realitate. Știind că această audiere reprezintă, cel mai probabil, ultima întâlnire cu familia sa, Pelicot, considerat de presă drept „cel mai rău soț al Franței”, este totuși chemat din nou în fața justiției.

Acuzațiile de viol și crimă se acumulează, ancheta biroului francez de cazuri nerezolvate din Nanterre legându-l de cel puțin șase crime până acum neelucidate. Miza este imensă, atât pentru Pelicot, cât și pentru victimele sale.

Deși numărul de victime nu plasează cazul său pe primul loc în istoria Franței, eclipsat fiind de amploarea rețelelor de trafic sexual infantil dezvăluite în Angers la începutul anilor 2000, gravitatea faptelor comise de Pelicot și impactul lor devastator asupra familiilor afectate sunt incontestabile. Declarația sa lapidară, „voi muri ca un câine”, rezonează cu o gravitate aparte, subliniind nu doar regretul, ci și acceptarea unei pedepse pe care pare să și-o asume fără speranța unei iertări.

Întrebarea care rămâne deschisă este dacă adevărul va ieși la lumină, chiar dacă prețul este tăcerea finală a lui Pelicot față de fiica sa. .