Transnistria fără gaz: Directori de școli românești descriu o populație „zombificată” de propaganda TV

Criza energetică din Transnistria, declanșată la 1 ianuarie prin încetarea furnizării de gaze de către Gazprom către regiunea separatistă, are dimensiuni mult mai ample decât o simplă penurie de combustibil. Expertul în energie, Eugen Muravschi, caracterizează situația ca fiind o „bâtă politică în mâna lui Putin”, instrumentată cu scopul influențării alegerilor parlamentare din Republica Moldova, programate pentru acest an.

Impactul acestei crize se resimte profund în viața cotidiană a celor aproape 400.000 de locuitori ai Transnistriei, obisnuiți cu un preț extrem de scăzut al gazului – 0,87 ruble transnistrene pe metru cub (echivalentul a 25 de bani românești), comparativ cu prețul plafonat de 3,2 lei/mc în România. Lipsa gazului i-a forțat pe locuitori să adopte soluții de încălzire alternative, achiziționând în grabă radiatoare electrice sau aparate de aer condiționat, măsuri costisitoare pentru majoritatea populației. Consecințele sunt vizibile în infrastructura regiunii.

Presa rusofonă din Transnistria relatează întreruperi ale alimentării cu energie electrică în diverse zone ale capitalei, Tiraspol, suprasolicitarea rețelei electrice determinând arderea siguranțelor la transformatoare. Solicitările pentru lemne de foc au crescut exponențial, telefonul de urgență al autorităților fiind asaltat de cetățeni disperați.

Presa locală informează populația că, în contextul actualei crize, lemnele uscate din pădurile administrate de ocoalele silvice pot fi colectate gratuit. Multe gospodării rurale, care în ultimii ani s-au bazat pe gazul rusesc pentru încălzire, au fost nevoite să revină la utilizarea sobelor tradiționale pe lemne. Această criză energetică nu afectează doar Transnistria.

Republica Moldova, după sistarea furnizării de gaze de către Gazprom, se confruntă cu o diminuare de 30% a energiei electrice produse la centrala de la Cuciurgan, situată în stânga Nistrului. Autoritățile de la Chișinău au implementat deja măsuri de austeritate energetică pentru a atenua impactul acestei penurii.

Situația complexă din Transnistria, marcată de dependența energetică de Rusia și de implicațiile geopolitice ale conflictului, subliniază vulnerabilitatea regiunii și necesitatea unor soluții pe termen lung pentru asigurarea securității energetice a populației. .

Criza energetică din Transnistria: perspective din interiorul școlilor și comunităților afectate. Iarna anului 2024 a adus cu sine o situație dramatică în regiunea transnistreană, afectând grav sistemul de învățământ și viața cotidiană a locuitorilor. Lipsa încălzirii, cauzată de întreruperea furnizării gazului, a forțat școlile să treacă la învățământul online, creând provocări majore pentru elevi și profesori. Ion Bucioc, directorul Liceului „Evrica” din Râbnița, a descris situația dramatică cu care se confruntă instituția sa.

Cu peste 200 de elevi, școala a fost nevoită să se adapteze la noile condiții, asigurându-se că toți elevii au acces la resursele necesare pentru a continua studiile în format online. "Copii vor fi acasă.

Sperăm că unii dintre ei au mers la bunici sau undeva în sate, pentru că acolo mai este o sobă și se pot încălzi mai binișor decât în oraș. Noi am informat copiii, au adrese de mail, dispun de calculatoare.

Un număr mic de copii au nevoie de ajutor, instituția dispune de laptopuri, pe care le oferim elevilor pentru ca toată lume să fie inclusă în procesul educațional”, a explicat directorul pentru HotNews. Chiar dacă școala beneficiază încă de energie electrică, încălzirea a fost întreruptă începând cu 29 sau 30 decembrie, obligând profesorii să treacă la munca de acasă, pregătindu-se pentru semestrul al doilea.

"În perioada vacanței (n.r.- de iarnă), am lucrat doar două zile cu prezență fizică, când la școală era cumva călduț. După care, printr-un ordin, am convenit ca activitatea în următoarele trei zile de serviciu de după Anul Nou, să decurgă într-un format online.

Profesorii au o fișă estimată a orelor de muncă, conform regulamentului, și sunt în drept să lucreze inclusiv și la domiciliu”, a adăugat el. Referitor la modul în care se încălzesc locuitorii Râbniței, directorul Bucioc a menționat utilizarea pe scară largă a radiatoarelor electrice și a aparatelor de aer condiționat. La Doroțcaia, un sat de pe malul drept al Nistrului, situația este similară, dar cu o istorie aparte.

Liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt”, mutat în Doroțcaia în 2002 după ce a fost expulzat din Grigoriopol, găzduiește peste 300 de elevi, inclusiv din orașele controlate de autoritățile separatiste. Eleonora Cercavschi, directoarea liceului, a declarat pentru HotNews că, deși încăldirea este asigurată deocamdată, se așteaptă la întreruperi în zilele următoare.

Directoarea a oferit o perspectivă asupra percepției locale a crizei: „Ei spun că vinovați sunt Guvernul de la Chișinău și Maia Sandu care nu le dă gaze. Lumea stă în fața televizorului (n.r.- posturile tv rusești).

Cu oricine stai de vorbă, spune că „iată, au spus la televizor”. Gata, nu mai poți să discuți cu persoana dată.

Ei sunt transformați în zombi. Cred televizorul”, a explicat profesoara.

Ea subliniază responsabilitatea autorităților de la Tiraspol: „Noi totuși am plătit o sumă oarecare de bani pentru aceste gaze. Lumea trebuie să știe unde s-au dus banii aceștia și de ce nu au fost achitate gazele.

De ce atâția ani, teritoriul acesta a rămas nedezvoltat? Vinovații trebuie să răspundă, nu să se ascundă”. Referindu-se la Vadim Krasnoselski, a adăugat: „V-ați asumat responsabilitatea? Sunteți „președinți” ai unui teritoriu – toate întrebările locuitorilor de acolo trebuie să se îndrepte față de această persoană care s-a declarat „președinte””. Opinia locuitorilor din Transnistria, obținută prin rețelele sociale, reflectă o gamă largă de reacții, de la indiferență la îngrijorare și neîncredere față de ajutorul extern, în special din partea României.

Un locuitor din Râbnița a declarat: „Nu am nicio teamă să fim fără căldură sau lumină. (…) Ce legătură avem noi cu România? Dacă vă referiți la faptul că ni se va revinde gaz din România, nu cred că avem nevoie de un astfel de gaz la preț triplu”.

O altă persoană, anonimă, a menționat: „Nu mai sunt îngrijorată. Soțul a cumpărat butelii de gaz.

Ne gândim dacă este nevoie de un generator. Deocamdată am amânat această idee.

(…) Am auzit că vor oferi ajutor Moldovei (România – n.r.). Și mă îndoiesc foarte mult că „guvernul” nostru va accepta asta.

În plus, eu personal nu sunt de acord să plătesc 16 sau 18 lei (lei moldovenești – n.r.) pentru un metru cub. Este de neconceput pentru noi, având în vedere veniturile noastre”.

O pensionară, Ludmila, a reflectat o rezistență stoică: „Vin vremuri grele, dar noi suntem căliți. Am trecut prin anii ’90, am supraviețuit înghețului, și vom face față și acum.

Ne încălzim casele, ne vom îmbrăca ca niște „verze” și vom mânca ce putem. Avem experiență în supraviețuire.

Îmi pare rău doar pentru cei care au copii mici sau bolnavi, pentru că lor le va fi cel mai greu. (…) Am auzit că se plănuiește să ni se revândă gazul (este vorba despre România – n.r.).

Dar este asta o soluție? Mai bine s-ar face un barter – noi oferim energie electrică, iar ei ne dau gaz. Când se va termina totul și vor ajunge la un acord și la pace? Suferă oamenii simpli, în timp ce alții își umplu buzunarele.

Nu în zadar se spune: pentru unii războiul e o tragedie, iar pentru alții un profit”. Eugen Muravschi, expert în energie și membru al comunității Watchdog, consideră criza ca fiind o „bâtă politică în mâna regimului de la Kremlin”, utilizată pentru a influența alegerile parlamentare din Republica Moldova din 2025. El explică faptul că, tehnic, Gazprom ar putea livra gaz printr-o rută alternativă, dar condiționează livrarea de achitarea unei datorii contestate.

„Tehnic vorbind, nu există niciun impediment ca Gazprom să livreze gaz prin ruta alternativă, adică în loc de Ucraina, să livreze prin Turcia și apoi prin gazoductul trans-balcanic. Gazprom chiar a confirmat acest lucru atunci când a cerut și a condiționat livrările de gaz prin ruta alternativă cu achitarea datoriei istorice, artificiale, de circa 700 de milioane de dolari.

Însă aceea datorie a fost infirmată de un audit internațional, făcut la cererea autorităților de la Chișinău. Firește că Gazprom nu recunoaște rezultatele auditului, pentru că este convenabil să aibă aceea datorie de 700 de milioane de dolari, cu care să poată șantaja Chișinăul”, a declarat Eugen Muravschi.

Expertul evidențiază conotația electorală a crizei: „Cu siguranță, ei folosesc situația în energie pentru a facilita o eventuală victorie electorală a forțelor pro-ruse. Există aceasta conotație electorală: ei vor să creeze probleme Guvernului, vor să creeze probleme forțelor proeuropene.

Noi deja vedem că fostul președinte Dodon iese cu mesajul: „Dacă am fi fost noi la putere, nu era așa”, a explicat expertul, referindu-se la alegerile prezidențiale câștigate la limită de Maia Sandu în fața lui Alexander Stoianoglo. În concluzie, criza energetică din Transnistria are consecințe profunde asupra sistemului de învățământ și vieții cotidiene, reflectând atât vulnerabilitățile regiunii, cât și complexitatea contextului geopolitic. .

Criza energetică din Transnistria, resimțită puternic în sistemul educațional și în viața de zi cu zi a locuitorilor, a generat o serie de provocări majore, ilustrate prin situația a două licee cu predare în limba română: „Evrica” din Râbnița și „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Doroțcaia. La Liceul „Evrica” din Râbnița, unde directorul Ion Bucioc conduce destinele a peste 200 de elevi, lipsa încălzirii, începând cu 29 sau 30 decembrie, a impus trecerea la învățământul online după vacanța de iarnă. Directorul Bucioc a declarat pentru HotNews că, deși școala beneficiază momentan de energie electrică, similar cu restul locuințelor din oraș, lipsa sistemului de încălzire face imposibilă revenirea elevilor la cursuri în format fizic.

Pentru a asigura continuitatea procesului educațional, instituția a informat elevii, majoritatea având acces la e-mail și calculatoare, oferind sprijin suplimentar celor care necesită laptopuri puse la dispoziție de școală. Înainte de începerea crizei, activitatea didactică a funcționat cu prezență fizică doar două zile, în perioada vacanței de iarnă, perioadă în care temperatura a permis acest lucru.

Ulterior, activitatea profesorilor s-a mutat online, conform unui ordin intern, și se desfășoară de acasă, respectându-se programul de lucru stabilit. Referitor la modul în care se încălzesc locuitorii Râbniței, directorul Bucioc a explicat că majoritatea utilizează radiatoare electrice sau aparate de aer condiționat, bazându-se exclusiv pe energia electrică. Situația este diferită, dar la fel de preocupantă, la Liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Doroțcaia, un sat de pe malul drept al Nistrului, unde peste 300 de elevi învață, inclusiv copii din Grigoriopol, după ce instituția a fost mutată în 2002 din cauza expulzării de către administrația transnistreană.

Directoarea Eleonora Cercavschi a declarat pentru HotNews că, deocamdată, școala beneficiază de încălzire pe bază de gaz, dar se așteaptă la întreruperea furnizării în zilele următoare. Însă, declarația directoarei evidențiază și o altă problemă gravă: manipularea informației și percepția distorsionată a crizei de către locuitori.

Eleonora Cercavschi subliniază modul în care cetățenii, influențați de posturile de televiziune rusești, atribuie vina Guvernului de la Chișinău și președintei Maia Sandu pentru lipsa gazului, transformându-se, în viziunea sa, în „zombi” care acceptă fără critică informațiile televizuale. Totodată, directoarea evidențiază faptul că plata pentru gaz a fost efectuată, punând sub semnul întrebării destinația banilor și responsabilitatea autorităților de la Tiraspol, inclusiv a lui Vadim Krasnoselski, liderul regiunii separatiste, cerându-le să își asume responsabilitatea.

Ea afirmă: „Noi, totuși, am plătit o sumă oricare de bani pentru aceste gaze. Lumea trebuie să știe unde s-au dus banii aceștia și de ce nu au fost achitate gazele.

De ce atâția ani, teritoriul acesta a rămas nedezvoltat? Vinovații trebuie să răspundă, nu să se ascundă”. Și „V-ați asumat responsabilitatea? Sunteți „președinți” ai unui teritoriu – toate întrebările locuitorilor de acolo trebuie să se îndrepte față de această persoană care s-a declarat „președinte””, a declarat Eleonora Cercavschi, referindu-se la Vadim Krasnoselski. Perspectivele locuitorilor din Transnistria asupra crizei energetice și a posibilității de a primi ajutor din partea Chișinăului și a României sunt diverse.

Interacțiunea cu locuitori ai regiunii, prin rețelele de socializare, a dezvăluit o gamă largă de reacții, de la indiferență la îngrijorare și resemnare. Un locuitor din Râbnița, Nicolai, a exprimat lipsa de teamă față de lipsa de căldură și lumină, respingând ideea de a primi gaz din România la un preț considerat triplu.

O altă persoană, care a dorit să rămână anonimă, a menționat că a luat măsuri preventive, cumparând butelii de gaz și luând în considerare achiziționarea unui generator. Ea a exprimat însă îndoieli cu privire la acceptarea ajutorului din partea Moldovei, inclusiv a României, refuzând să plătească un preț mai mare de 16-18 lei moldovenești pentru un metru cub de gaz.

O pensionară, Ludmila, a exprimat o atitudine de resemnare, subliniind reziliența locuitorilor față de greutăți, evocând experiența anilor ’90. Ea a criticat situația actuală, propunând un sistem de barter între energia electrică produsă de Transnistria și gazul primit din exterior, subliniind suferința populației pe fundalul beneficiilor financiare ale unor persoane implicate. Expertul în energie Eugen Muravschi, din comunitatea Watchdog, a analizat situația din punct de vedere tehnic, arătând că nu există impedimente tehnice pentru ca Gazprom să livreze gaz printr-o rută alternativă, prin Turcia și gazoductul trans-balcanic.

Însă, el consideră că această criză este o „bâtă politică în mâna regimului de la Kremlin”, folosită pentru a crea probleme Guvernului de la Chișinău și forțelor pro-europene, în contextul apropiatelor alegeri parlamentare din 2025. Expertul amintește victoria la limită a Maiei Sandu în alegerile prezidențiale din 2020 față de candidatul pro-rus, Alexandr Stoianoglo. În concluzie, criza energetică din Transnistria are implicații complexe, afectând nu doar sistemul de încălzire și viața de zi cu zi a locuitorilor, ci și sistemul educațional, generând de asemenea o polarizare a opiniei publice și o utilizare politică a situației de către autoritățile de la Tiraspol și Kremlin. .

Criza energetică din Transnistria, cu impact direct asupra a 11 localități de pe malul drept al Nistrului, inclusiv Doroțcaia, a generat o situație complexă, reflectată în mod deosebit în activitatea Liceului românesc „Ștefan cel Mare și Sfânt” din acest sat. Instituția, mutată în Doroțcaia în 2002 după ce a fost expulzată din Grigoriopol de către administrația transnistreană, găzduiește peste 300 de elevi, mulți dintre ei provenind din orașul controlat de autoritățile separatiste.

Eleonora Cercavschi, directoarea liceului, își exprimă îngrijorarea față de viitorul apropiat, având în vedere posibilitatea întreruperii furnizării gazului în Doroțcaia, deși deocamdată încă beneficiază de încălzire. Situația este, însă, exacerbată de percepția distorsionată a realității de către locuitorii din zonă, influențați masiv de propaganda rusească difuzată prin intermediul televiziunii.

Directoarea descrie o populație "transformată în zombi", care acceptă necritic informațiile transmise de posturile TV rusești, atribuind vina pentru criza gazului Guvernului de la Chișinău și președintei Maia Sandu: „Ei spun că vinovați sunt Guvernul de la Chișinău și Maia Sandu care nu le dă gaze. Lumea stă în fața televizorului (n.r.- posturile tv rusești).

Cu oricine stai de vorbă, spune că „iată, au spus la televizor”. Gata, nu mai poți să discuți cu persoana dată.

Ei sunt transformați în zombi. Cred televizorul”.

Această percepție, susține directoarea, este alimentată de ani de dezinformare și manipulare, ignorând faptul că „noi, totuși, am plătit o sumă oarecare de bani pentru aceste gaze”. Întrebarea crucială, în opinia Eleonorei Cercavschi, este unde s-au dus acești bani și de ce nu au fost achitate gazele, subliniind responsabilitatea autorităților de la Tiraspol: „V-ați asumat responsabilitatea? Sunteți „președinți” ai unui teritoriu – toate întrebările locuitorilor de acolo trebuie să se îndrepte față de această persoană care s-a declarat „președinte””, adresându-se implicit lui Vadim Krasnoselski. Perspectivele locuitorilor din Transnistria față de criză și ajutorul extern sunt diverse.

Interacțiuni pe rețelele sociale cu persoane din regiune au evidențiat o gamă largă de reacții, de la indiferență și respingere a ajutorului extern („Ce legătură avem noi cu România? Dacă vă referiți la faptul că ni se va revinde gaz din România, nu cred că avem nevoie de un astfel de gaz la preț triplu”, a spus Nicolai din Râbnița) până la îngrijorare pragmatică și o resemnare amară față de situație, conștientizând dificultățile economice și sociale care vor urma. O pensionară, Ludmila, exprimă o resemnare stoică, bazată pe experiența anilor 90: „Vin vremuri grele, dar noi suntem căliți.

Am trecut prin anii ’90, am supraviețuit înghețului, și vom face față și acum.”, dar exprimă totodată o profundă nemulțumire față de cei care profită de pe urma suferinței populației: „Suferă oamenii simpli, în timp ce alții își umplu buzunarele. Nu în zadar se spune: pentru unii războiul e o tragedie, iar pentru alții un profit”.

O altă persoană anonimă își exprimă îngrijorarea, dar subliniază dificultatea acceptării unui preț mai mare pentru gaz: „Nu mai sunt îngrijorată. Soțul a cumpărat butelii de gaz.

Ne gândim dacă este nevoie de un generator. Deocamdată am amânat această idee.

(…) Am auzit că vor oferi ajutor Moldovei (România – n.r.). Și mă îndoiesc foarte mult că „guvernul” nostru va accepta asta.

În plus, eu personal nu sunt de acord să plătesc 16 sau 18 lei (lei moldovenești – n.r.) pentru un metru cub. Este de neconceput pentru noi, având în vedere veniturile noastre”. Eugen Muravschi, expert în energie din cadrul comunității Watchdog, oferă o perspectivă tehnică și politică asupra crizei, subliniind lipsa unor impedimente tehnice pentru furnizarea gazelor printr-o rută alternativă, prin Turcia, dar accentuând manipularea politică a situației de către Kremlin: „Tehnic vorbind, nu există niciun impediment ca Gazprom să livreze gaz prin ruta alternativă, adică în loc de Ucraina, să livreze prin Turcia și apoi prin gazoductul trans-balcanic.”, explicând că Gazprom folosește "datoria istorică" ca pretext pentru șantaj.

Expertul consideră criza o „bâtă politică a regimului de la Kremlin”, folosită pentru a crea probleme Guvernului de la Chișinău și a favoriza forțele pro-ruse în perspectiva alegerilor parlamentare din 2025. .

Criza energetică din Transnistria afectează profund viața locuitorilor, inclusiv comunitatea școlară de la Liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Doroțcaia. Inițial amplasat în Grigoriopol, liceul a fost nevoit să se mute în 2002 în satul Doroțcaia, după ce administrația regiunii transnistrene a expulzat profesorii și elevii din clădirea școlii.

Astăzi, peste 300 de copii, provenind atât din Doroțcaia, cât și din Grigoriopol, își continuă studiile în această locație, într-un context marcat de tensiuni geopolitice și lipsuri de resurse. Doroțcaia, una dintre cele 11 localități de pe malul drept al Nistrului direct afectate de criza gazelor, se confruntă acum cu amenințarea întreruperii furnizării de căldură. Directoarea liceului, Eleonora Cercavschi, a declarat pentru HotNews că, deși încă beneficiază de gaz, se așteaptă la deconectare în următoarele zile.

Ea a descris totodată percepția localnicilor asupra crizei, evidențiind influența puternică a propagandei rusești: „Ei spun că vinovați sunt Guvernul de la Chișinău și Maia Sandu care nu le dă gaze. Lumea stă în fața televizorului (n.r.- posturile tv rusești).

Cu oricine stai de vorbă, spune că „iată, au spus la televizor”. Gata, nu mai poți să discuți cu persoana dată.

Ei sunt transformați în zombi. Cred televizorul”.

Deși a confirmat plata unei sume pentru gaze, directoarea ridică întrebări cruciale: „era de așteptat, mai degrabă sau mai târziu, ca lucrul acesta să se întâmple. Nu se poate să folosești un produs oarecare și să nu-l achiți.

Pur și simplu locuitorilor din Transnistria nu vor să le să spună adevărul, au fost mințiți atâția ani. Noi, totuși, am plătit o sumă oricare de bani pentru aceste gaze.

Lumea trebuie să știe unde s-au dus banii aceștia și de ce nu au fost achitate gazele. De ce atâția ani, teritoriul acesta a rămas nedezvoltat? Vinovații trebuie să răspundă, nu să se ascundă”.

Responsabilitatea pentru situație este atribuită, în opinia directoarei, autorităților de la Tiraspol: „V-ați asumat responsabilitatea? Sunteți „președinți” ai unui teritoriu – toate întrebările locuitorilor de acolo trebuie să se îndrepte față de această persoană care s-a declarat „președinte””, afirmând astfel responsabilitatea lui Vadim Krasnoselski. Perspectivele transnistrenilor asupra crizei și a eventualului ajutor din partea României sunt diverse și marcate de neîncredere. Interacționând cu locuitori din Transnistria prin intermediul rețelelor sociale, jurnaliștii au constatat o gamă largă de reacții, de la indiferență „Nu am nicio teamă să fim fără căldură sau lumină.

(…) Ce legătură avem noi cu România? Dacă vă referiți la faptul că ni se va revinde gaz din România, nu cred că avem nevoie de un astfel de gaz la preț triplu”, (Nicolai, Râbnița) la îngrijorare pragmatică, „Nu mai sunt îngrijorată. Soțul a cumpărat butelii de gaz.

Ne gândim dacă este nevoie de un generator. Deocamdată am amânat această idee.

(…) Am auzit că vor oferi ajutor Moldovei (România – n.r.). Și mă îndoiesc foarte mult că „guvernul” nostru va accepta asta.

În plus, eu personal nu sunt de acord să plătesc 16 sau 18 lei (lei moldovenești – n.r.) pentru un metru cub. Este de neconceput pentru noi, având în vedere veniturile noastre”, (locuitor anonim) și până la resemnare stoică „Vin vremuri grele, dar noi suntem căliți.

Am trecut prin anii ’90, am supraviețuit înghețului, și vom face față și acum. Ne încălzim casele, ne vom îmbrăca ca niște „verze” și vom mânca ce putem.

Avem experiență în supraviețuire. Îmi pare rău doar pentru cei care au copii mici sau bolnavi, pentru că lor le va fi cel mai greu.

(…) Am auzit că se plănuiește să ni se revândă gazul (este vorba despre România – n.r.). Dar este asta o soluție? Mai bine s-ar face un barter – noi oferim energie electrică, iar ei ne dau gaz.

Când se va termina totul și vor ajunge la un acord și la pace? Suferă oamenii simpli, în timp ce alții își umplu buzunarele. Nu în zadar se spune: pentru unii războiul e o tragedie, iar pentru alții un profit”, (Ludmila). Eugen Muravschi, expert în energetică și membru al comunității Watchdog, oferă o perspectivă tehnică și politică asupra crizei.

El subliniază că, din punct de vedere tehnic, livrarea gazelor printr-o rută alternativă, prin Turcia, este fezabilă, dar este condiționată de plata unei datorii istorice, contestată de un audit internațional. Expertul consideră criza drept „o bâtă politică a regimului de la Kremlin”, folosită pentru a influența alegerile parlamentare din 2025 din Republica Moldova și pentru a crea probleme Guvernului pro-european.

Referirea la implicarea lui Igor Dodon în contextul electoral este evidentă: „Noi deja vedem că fostul președinte Dodon iese cu mesajul: „Dacă am fi fost noi la putere, nu era așa”, subliniind astfel utilizarea crizei ca instrument politic în lupta pentru putere. .

Situația energetică din Transnistria, marcată de întreruperea furnizării gazelor rusești, a generat reacții diverse și a scos la iveală o profundă discrepanță între percepțiile autorităților și ale populației. Eleonora Cercavschi, într-o declarație vehementă, a subliniat caracterul previzibil al crizei, argumentând că neplata gazelor furnizate anterior era o situație inevitabilă.

Ea a acuzat autoritățile de la Tiraspol de manipulare și minciună, adresându-le o întrebare directă: „V-ați asumat responsabilitatea? Sunteți „președinți” ai unui teritoriu – toate întrebările locuitorilor de acolo trebuie să se îndrepte față de această persoană care s-a declarat „președinte”, a declarat Eleonora Cercavschi, referindu-se la Vadim Krasnoselski. Cercavschi a solicitat transparență în gestionarea fondurilor alocate pentru plata gazelor, punând sub semnul întrebării dezvoltarea economică a regiunii pe parcursul anilor și solicitând tragerea la răspundere a vinovaților.

Această lipsă de dezvoltare, conform opiniei sale, este o consecință directă a acțiunilor autorităților transnistrene, care preferă să se ascundă în loc să își asume responsabilitatea. În contrast cu declarațiile vehemente ale profesorului Cercavschi, reacțiile locuitorilor din Transnistria, culese prin intermediul rețelelor sociale, au reflectat o gamă mai largă de sentimente și strategii de adaptare. Interacțiunile cu locuitori din Râbnița, precum Nicolai, au relevat un nivel surprinzător de resemnare.

Nicolai, de exemplu, a declarat: „Nu am nicio teamă să fim fără căldură sau lumină. (…) Ce legătură avem noi cu România? Dacă vă referiți la faptul că ni se va revinde gaz din România, nu cred că avem nevoie de un astfel de gaz la preț triplu”.

Această atitudine de detașare față de implicarea României este tipică multor transnistreni. Alte persoane intervievate au exprimat îngrijorări, dar și o anumită pregătire pentru situația dificilă.

O locuitoare anonimă a menționat achiziționarea de butelii de gaz și luarea în considerare a achiziționării unui generator, dar a exprimat totodată o puternică rezistență la prețurile ridicate ale gazului importat. A menționat: „(…) Am auzit că vor oferi ajutor Moldovei (România – n.r.).

Și mă îndoiesc foarte mult că „guvernul” nostru va accepta asta. În plus, eu personal nu sunt de acord să plătesc 16 sau 18 lei (lei moldovenești – n.r.) pentru un metru cub.

Este de neconceput pentru noi, având în vedere veniturile noastre”. Ludmila, o pensionară din regiune, a manifestat o atitudine mai stoică, evocând experiența anilor '90 și făcând referire la o rezistență înnăscută la greutăți. Ea a subliniat însă nedreptatea situației, spunând: „Vin vremuri grele, dar noi suntem căliți.

Am trecut prin anii ’90, am supraviețuit înghețului, și vom face față și acum. (…) Suferă oamenii simpli, în timp ce alții își umplu buzunarele.

Nu în zadar se spune: pentru unii războiul e o tragedie, iar pentru alții un profit”. De asemenea, ea a sugerat un sistem de troc între energie electrică și gaze naturale ca soluție alternativă.

Această perspectivă relevă atât o pragmatică adaptabilitate, cât și o profundă nemulțumire față de situația politică. Eugen Muravschi, expert în energie din cadrul comunității Watchdog, a oferit o perspectivă diferită, calificând criza energetică drept „o bâtă politică în mâna regimului de la Kremlin”. El a explicat că din punct de vedere tehnic, există alternative de furnizare a gazelor, dar că Gazprom condiționează furnizarea printr-o rută alternativă (prin Turcia și gazoductul trans-balcanic) de achitarea unei datorii istorice, artificiale, de circa 700 de milioane de dolari, datorie infirmată de un audit internațional.

Muravschi a evidențiat dimensiunea politică a crizei, subliniind intenția Kremlinului de a destabiliza Guvernul de la Chișinău și de a sprijini forțele pro-ruse în perspectiva alegerilor parlamentare din 2025, amintind de victoria la limită a Maiei Sandu în fața lui Alexandr Stoianoglo în alegerile prezidențiale precedente. Această perspectivă expertă contextualizează criza energetică într-un cadru geopolitic mai amplu. .

Accesul jurnaliștilor în regiunea transnistreană este strict reglementat, necesitând o acreditare specială eliberată de așa-numitele autorități locale. Lipsa acestei acreditări ne-a impus utilizarea rețelelor sociale pentru a intra în contact direct cu locuitorii Transnistriei.

Scopul nostru a fost să sondăm nivelul de îngrijorare legat de criza energetică actuală și percepția populației cu privire la oferta de ajutor din partea Chișinăului, constând în procurarea gazelor de pe piața europeană, ca alternativă la gazul rusesc. Răspunsurile obținute au reflectat o gamă largă de sentimente și opinii. Nicolai, din orașul Râbnița, a manifestat o atitudine de nepăsare față de posibilitatea de a rămâne fără căldură sau lumină, declarând: „Nu am nicio teamă să fim fără căldură sau lumină.

(…) Ce legătură avem noi cu România? Dacă vă referiți la faptul că ni se va revinde gaz din România, nu cred că avem nevoie de un astfel de gaz la preț triplu”. Această declarație evidențiază o neîncredere profundă în ajutorul extern și o reticență față de o posibilă dependență de România. O altă locuitoare a regiunii, care a preferat să-și păstreze anonimatul, a prezentat o perspectivă diferită, marcată de o îngrijorare inițială, ulterior atenuată de măsuri practice luate de familie: „Nu mai sunt îngrijorată.

Soțul a cumpărat butelii de gaz. Ne gândim dacă este nevoie de un generator.

Deocamdată am amânat această idee. (…) Am auzit că vor oferi ajutor Moldovei (România – n.r.).

Și mă îndoiesc foarte mult că „guvernul” nostru va accepta asta. În plus, eu personal nu sunt de acord să plătesc 16 sau 18 lei (lei moldovenești – n.r.) pentru un metru cub.

Este de neconceput pentru noi, având în vedere veniturile noastre”. Această declarație ilustrează atât pragmatismul individual în fața crizei, cât și scepticismul față de ajutorul extern, accentuat de bariera financiară reprezentată de prețul gazului. Ludmila, o pensionară din Transnistria, a abordat situația cu o resemnare temperată de o experiență de viață marcată de greutăți: „Vin vremuri grele, dar noi suntem căliți.

Am trecut prin anii ’90, am supraviețuit înghețului, și vom face față și acum. Ne încălzim casele, ne vom îmbrăca ca niște „verze” și vom mânca ce putem.

Avem experiență în supraviețuire. Îmi pare rău doar pentru cei care au copii mici sau bolnavi, pentru că lor le va fi cel mai greu.

(…) Am auzit că se plănuiește să ni se revândă gazul (este vorba despre România – n.r.). Dar este asta o soluție? Mai bine s-ar face un barter – noi oferim energie electrică, iar ei ne dau gaz.

Când se va termina totul și vor ajunge la un acord și la pace? Suferă oamenii simpli, în timp ce alții își umplu buzunarele. Nu în zadar se spune: pentru unii războiul e o tragedie, iar pentru alții un profit”.

Perspectivele sale evidențiază reziliența populației, dar și o profundă neîncredere în mecanismele politice și o conștientizare a inegalității în repartizarea efectelor crizei. Analiza expertului Eugen Muravschi, masterand în Studii politice europene și de guvernanță și membru al comunității Watchdog, oferă o perspectivă diferită, concentrată pe aspectele tehnice și politice ale situației. El consideră că întreruperea furnizării gazului prin Ucraina nu reprezintă o problemă tehnică insurmontabilă, Gazprom având alternativa livrării prin Turcia și gazoductul trans-balcanic.

Cu toate acestea, „Gazprom chiar a confirmat acest lucru atunci când a cerut și a condiționat livrările de gaz prin ruta alternativă cu achitarea datoriei istorice, artificiale, de circa 700 de milioane de dolari. Însă aceea datorie a fost infirmată de un audit internațional, făcut la cererea autorităților de la Chișinău.

Firește că Gazprom nu recunoaște rezultatele auditului, pentru că este convenabil să aibă aceea datorie de 700 de milioane de dolari, cu care să poată șantaja Chișinăul”, afirmă Muravschi. Expertul consideră criza energetică drept „o bâtă politică a regimului de la Kremlin”, utilizată pentru a favoriza forțele pro-ruse în perspectiva alegerilor parlamentare din 2025 în Republica Moldova, subliniind intervenția lui Igor Dodon cu declarații de genul „Dacă am fi fost noi la putere, nu era așa”.

Această analiză pune accentul pe dimensiunea geopolitică a crizei, legând-o direct de contextul electoral moldovenesc și de influența Rusiei. Amintim că Maia Sandu a câștigat la limită alegerile prezidențiale de anul trecut în fața lui Igor Dodon, considerat pro-rus. .

Imaginea impunătoare a statuii lui Lenin, situată în fața sediului primăriei din Tiraspol, capitala Transnistriei (FOTO: RAINER UNKEL / imago stock&people / Profimedia), servește drept fundal tacit pentru o criză energetică ce afectează profund Republica Moldova. Această criză, analizată de Eugen Muravschi, expert în energie și membru al comunității Watchdog, masterand în Studii politice europene și de guvernanță, are o dimensiune tehnică strâns împletită cu una politică, cu implicații geopolitice majore.

Solicitat de HotNews să ofere o perspectivă asupra soluțiilor tehnice pentru furnizarea gazelor în Transnistria, după ce Ucraina a sistat tranzitul, Muravschi clarifică faptul că, din punct de vedere tehnic, o alternativă există. Gazprom ar putea, fără probleme majore, să utilizeze ruta alternativă prin Turcia și gazoductul trans-balcanic.

Expertul subliniază declarația Gazprom, care a condiționat această rută alternativă de achitarea unei datorii istorice, artificiale, de aproximativ 700 de milioane de dolari, datorie infirmată ulterior de un audit internațional solicitat de autoritățile de la Chișinău. Cu toate acestea, Gazprom refuză să recunoască rezultatele auditului, menținând artificial această datorie ca instrument de șantaj împotriva Chișinăului.

În cuvintele lui Muravschi: „Tehnic vorbind, nu există niciun impediment ca Gazprom să livreze gaz prin ruta alternativă, adică în loc de Ucraina, să livreze prin Turcia și apoi prin gazoductul trans-balcanic. Gazprom chiar a confirmat acest lucru atunci când a cerut și a condiționat livrările de gaz prin ruta alternativă cu achitarea datoriei istorice, artificiale, de circa 700 de milioane de dolari.

Însă aceea datorie a fost infirmată de un audit internațional, făcut la cererea autorităților de la Chișinău. Firește că Gazprom nu recunoaște rezultatele auditului, pentru că este convenabil să aibă aceea datorie de 700 de milioane de dolari, cu care să poată șantaja Chișinăul”. Analiza lui Muravschi merge dincolo de aspectele tehnice, dezvăluind o componentă politică crucială.

Expertul consideră criza energetică drept „o bâtă politică a regimului de la Kremlin”, o manevră strategică menită să favorizeze victoria electorală a forțelor pro-ruse în Republica Moldova. Această intervenție energetică este văzută ca o tentativă de destabiliza a guvernului pro-european și de a crea dificultăți electorale pentru forțele pro-europene.

Prezența fostului președinte Dodon, cu mesajele sale de genul „Dacă am fi fost noi la putere, nu era așa”, întărește această ipoteză, mai ales cu perspectiva alegerilor parlamentare din 2025. Contextul este marcat de victoria la limită a Maiei Sandu în alegerile prezidențiale de anul trecut, în fața candidatului pro-rus, Igor Dodon.

Această situație evidențiază interconexiunea complexă dintre politica energetică, geopolitica regională și lupta politică internă din Republica Moldova, cu implicații directe asupra viitorului său european. .

În contextul întreruperii tranzitului gazelor ucrainene către Transnistria, HotNews a solicitat opinia lui Eugen Muravschi, expert în energie și membru al comunității Watchdog, totodată masterand în Studii politice europene și de guvernanță. Muravschi a dezlegat complexitatea situației, subliniind aspectele tehnice și cele eminamente politice ale crizei energetice. Din perspectiva tehnică, expertul a infirmat existența unor obstacole în livrarea gazelor de către Gazprom printr-o rută alternativă, folosind infrastructura turcă și gazoductul trans-balcanic, o variantă clară și fezabilă.

El a citat chiar declarațiile Gazprom, care a condiționat utilizarea acestei rute de achitarea unei datorii istorice, artificiale, evaluată la 700 de milioane de dolari. Muravschi a subliniat invalidarea acestei datorii printr-un audit internațional, realizat la solicitarea autorităților de la Chișinău, audit pe care Gazprom, în mod previzibil, refuză să-l recunoască, menținând astfel presiunea politică asupra Republicii Moldova.

Expertul a remarcat că această datorie disputată servește ca instrument de șantaj pentru Kremlin. În cuvintele lui Muravschi: „Tehnic vorbind, nu există niciun impediment ca Gazprom să livreze gaz prin ruta alternativă, adică în loc de Ucraina, să livreze prin Turcia și apoi prin gazoductul trans-balcanic.

Gazprom chiar a confirmat acest lucru atunci când a cerut și a condiționat livrările de gaz prin ruta alternativă cu achitarea datoriei istorice, artificiale, de circa 700 de milioane de dolari. Însă aceea datorie a fost infirmată de un audit internațional, făcut la cererea autorităților de la Chișinău.

Firește că Gazprom nu recunoaște rezultatele auditului, pentru că este convenabil să aibă aceea datorie de 700 de milioane de dolari, cu care să poată șantaja Chișinăul”. Însă, dincolo de aspectele tehnice, Muravschi a descris situația ca fiind o manevră politică a Kremlinului, o „bâtă politică a regimului de la Kremlin”, destinată să favorizeze forțele pro-ruse în perspectiva alegerilor parlamentare din 2025. Expertul a explicat că această criză energetică este instrumentalizată pentru a destabiliza guvernarea pro-europeană și a crea o imagine negativă a acesteia în rândul populației.

El a punctat apariția imediată a unor declarații politice din partea fostului președinte Igor Dodon, care a acuzat guvernarea actuală de gestionarea defectuoasă a situației, o tactică ce evidențiază clar conotațiile electorale ale crizei. Muravschi a menționat victoria la limită a Maiei Sandu în fața lui Igor Dodon la alegerile prezidențiale din anul precedent, subliniind contextul geopolitic complex și tensiunile existente în Republica Moldova.

În concluzie, Muravschi prezintă criza gazelor ca fiind o combinație periculoasă de tactică energetică și de manevră politică cu obiective electorale evidente, orchestrate de Kremlin. .