Jerbe maghiare la mormântul lui Ioan de Hunedoara

Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, un monument istoric de o valoare inestimabilă, ascunde în inima sa, de peste cinci secole, mormântul uneia dintre cele mai importante personalități ale Evului Mediu: Ioan de Hunedoara, cunoscut și sub numele de Iancu de Hunedoara. Acest mormânt, cel mai vizitat din catedrală, este un loc de pelerinaj atât pentru români, cât și pentru maghiari, reflectând complexitatea moștenirii istorice a voievodului.

Pietra funerară, marcată de semnele trecerii timpului și ale unor acte de vandalism din trecut, poartă inscripția emoționantă: „S-a stins lumina lumii”, o epitapsă concisă, dar plină de semnificație pentru o figură atât de importantă. Sarcofagul de marmură al lui Ioan de Hunedoara este împodobit cu coroane și jerbe funerare, însă o observație atentă relevă o preponderență a însemnelor Ungariei.

Prezența predominantă a drapelului maghiar, în contrast cu cele câteva jerbe purtând tricolorul României, a suscitat de-a lungul timpului discuții și interpretări diverse, reflectând poate o anumită perspectivă istoriografică. Deși majoritatea istoricilor români îl consideră pe Ioan de Hunedoara un erou național român, decorul predominant maghiar din jurul mormântului său a surprins adesea vizitatorii catedralei. Până în 2018, jurnaliștii au remarcat în repetate rânduri o lipsă de omagiu din partea românilor în jurul datei de 11 august, ziua comemorării voievodului, contrastând puternic cu tributul adus de comunitatea maghiară.

Această situație s-a modificat însă în ultimii ani, cu inițiative oficiale și acțiuni locale din Hunedoara, care aduc anual flori și coroane la mormântul său, în semn de respect și recunoaștere a importanței sale istorice. Un exemplu concret este "Proiectul Pe urmele lui Ioan de Hunedoara", care, în 2024, s-a încheiat, ca în fiecare an, cu o ceremonie la Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia. După o excursie la Belgrad, unde a fost depusă o jerbă la monumentul dedicat marelui conducător, elevii din Hunedoara au onorat memoria lui Ioan de Hunedoara și la Alba Iulia, conform comunicatului Muzeului Castelului Corvinilor: „Ediţia din acest an a proiectului Pe urmele lui Ioan de Hunedoara a avut ca punct final, ca de obicei, Catedrala "Sfântul Mihail" din Alba Iulia.

După excursia tematică din perioada 8 – 10 august, la Belgrad, grupul de liceeni din Hunedoara a mai făcut o deplasare pentru a depune jerbe şi la mormântul lui Ioan (Iancu) de Hunedoara, după ce a făcut acelaşi lucru, zilele trecute, la monumentul dedicat marelui conducător aflat în cetatea medievală a Belgradului, respectiv la statuia acestuia de la Zemun. Seria manifestărilor organizate în memoria lui Ioan (Iancu) de Hunedoara se încheie cu o ceremonie de comemorare la statuia sa din Hunedoara”. Ioan de Hunedoara (d.

1456), o figură legendară a Evului Mediu, a fost un lider militar și politic de excepție, guvernator al Ungariei și conducător al Transilvaniei în secolul al XV-lea. Erou atât pentru români, cât și pentru maghiari, dar și pentru popoarele din Balcani, a lăsat o amprentă profundă asupra istoriei Europei prin luptele sale împotriva Imperiului Otoman.

Tatăl regelui Matia Corvin, Ioan de Hunedoara s-a remarcat prin curajul și abilitatea sa militară, culminând cu victoria de la Belgrad din 1456, unde a oprit înaintarea otomană spre inima Europei. Papa Calixt al III-lea l-a numit „Atletul lui Hristos” pentru rolul său crucial în apărarea lumii creștine. Viața sa este învăluită într-o aură legendară, unele legende spunând că ar fi fost fiul regelui Sigismund de Luxemburg și al unei românce din Hunedoara.

Legenda inelului furat de un corb, recuperat ulterior de tatăl său Voicu, este ilustrată chiar și în frescele de la Castelul Corvinilor, explicând blazonul familiei Huniadi, un corb cu un inel în cioc. Această legendă, deși romantică, este contestată de unii istorici. Moartea sa, survenită la 11 august 1456, la scurt timp după victoria de la Belgrad, este înconjurată de mister.

Unii istorici susțin că a murit de ciumă în tabăra militară, alții, bazându-se pe surse turcești, afirmă că ar fi fost ucis de o săgeată. Vârsta sa la momentul morții este neclară, sursele istorice variind între 49 și aproape 70 de ani.

A fost înmormântat cu onoruri la Alba Iulia, în Catedrala Sfântul Mihail, pe mormântul său fiind inscripționat mesajul grav, dar plin de simbolism, „s-a stins lumina lumii”. Mormântul său din Alba Iulia nu este singurul loc de pomenire a lui Ioan de Hunedoara. O copie a sarcofagului său se află în capela Castelului Corvinilor, lângă cripta subterană unde inițial urma să fie înmormântat.

În aceeași catedrală se află și mormintele altor membri ai familiei sale: fratele său, Ioan (Ivaşcu) Huniad (1409-1441), ucis într-o luptă, și fiul său, Ladislau Hunaide (1433-1457), comandant militar și ban al Croației și Dalmației, ucis printr-un complot. Fiul său cel mai tânăr, Matia Corvin (1443-1490), a devenit rege al Ungariei, lăsând o amprentă puternică asupra istoriei acestei țări.

Mormântul său se află în osuariumul din Székesfehérvár, alături de osemintele altor regi ai Ungariei medievale. Catedrala Sfântul Mihail, un monument de o importanță arhitecturală excepțională, este un exemplu remarcabil de arhitectură romanică târzie din Europa de Est. Construcția sa, începută în secolul al XI-lea, a fost marcată de distrugeri în urma invaziei mongole din 1241, urmată de reconstrucții și transformări de-a lungul secolelor.

Chiar și Ioan de Hunedoara a contribuit la restaurarea catedralei, construind etajele superioare ale turnului de sud-vest. Evenimentele ulterioare, inclusiv jafurile din 1601-1603 și incendiul turnului, au necesitat noi reconstrucții, cum ar fi cea realizată de principele Gabriel Bethlen, care a refăcut turnul și a adăugat ultimul etaj cu cornișa renascentistă.

Astfel, catedrala stă mărturie a istoriei tumultuoase a Transilvaniei, găzduind în același timp mormântul unui erou medieval care a marcat profund destinul Europei. .

Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, o bijuterie arhitecturală ce se mândrește cu o istorie milenară, ascunde în inima sa, un mormânt ce atrage anual o multitudine de vizitatori: cel al lui Ioan de Hunedoara. Această personalitate marcantă a Evului Mediu, cunoscut și ca Iancu de Hunedoara, guvernator al Ungariei și conducător al Transilvaniei în secolul al XV-lea, rămâne o figură emblematică, venerată atât de români, cât și de maghiari, dar și de popoarele din Balcani.

Mormântul său, marcat de o piatră funerară vandalizată de-a lungul timpului – pe care este inscripționat "S-a stins lumina lumii" – și jefuit în trecut, este astăzi înconjurat de coroane și jerbe funerare, majoritatea purtând însemnele Ungariei, un fapt care generează uneori uimire în rândul vizitatorilor români, în ciuda faptului că majoritatea istoricilor români îl consideră pe Ioan de Hunedoara un erou național. Până în 2018, un contrast evident marca comemorările anuale: absența aproape totală a ofrandelor florale de la români, în contrast cu numeroasele coroane oferite de comunitatea maghiară. Situația a cunoscut o schimbare pozitivă în ultimii ani, în jurul datei de 11 august, data morții voievodului, oficialități și locuitori din Hunedoara participând la ceremonii de comemorare la Alba Iulia, omagiind memoria lui Ioan de Hunedoara.

Un exemplu recent este "Ediţia din acest an a proiectului Pe urmele lui Ioan de Hunedoara a avut ca punct final, ca de obicei, Catedrala "Sfântul Mihail" din Alba Iulia. După excursia tematică din perioada 8 – 10 august, la Belgrad, grupul de liceeni din Hunedoara a mai făcut o deplasare pentru a depune jerbe şi la mormântul lui Ioan (Iancu) de Hunedoara, după ce a făcut acelaşi lucru, zilele trecute, la monumentul dedicat marelui conducător aflat în cetatea medievală a Belgradului, respectiv la statuia acestuia de la Zemun.

Seria manifestărilor organizate în memoria lui Ioan (Iancu) de Hunedoara se încheie cu o ceremonie de comemorare la statuia sa din Hunedoara”, conform comunicatului Muzeului Castelului Corvinilor din 2024. Viața tumultoasă a lui Ioan de Hunedoara, marcată de victorii militare impresionante împotriva otomanilor – culminând cu apărarea Belgradului în 1456 – și de o moarte prematură, la doar trei săptămâni după această victorie, este imortalizată nu doar în istorie, ci și în legendă. Supranumit "Atletul lui Hristos" de Papa Calixt al III-lea, Ioan de Hunedoara este prezent în legendele epocii, unele relătând chiar o posibilă descendență regală, fiind considerat fiul regelui Sigismund de Luxemburg și al unei românce din zona Hunedoarei.

Aceste legende, transmise prin generații și ilustrate în frescele de la Castelul Corvinilor, sunt însă subiect de dezbatere în rândul istoricilor. Data nașterii sale rămâne, de asemenea, un subiect de controversă, cu estimări variind între 1387 și 1407.

Moartea sa, survenită în 11 august 1456, este atribuită de unii istorici ciumei, în timp ce alții menționează o posibilă rană de săgeată primită în luptă. Mormântul său din Catedrala Sfântul Mihail nu este singurul loc de veci al familiei Huniazilor. În aceeași catedrală, se află și mormântul fratelui său, Ioan (Ivașcu) Huniad, și al fiului său cel mare, Ladislau Hunaide, ambii decedați într-un context dramatic.

Fiul cel mic, Matia Corvin, a urcat pe tronul Ungariei, devenind un alt conducător marcant al istoriei, dar mormântul său se află în osuariumul din Székesfehérvár, alături de osemintele altor regi ai Ungariei. Catedrala Sfântul Mihail, un monument de excepție al arhitecturii romanești târzii din Europa de Est, a suferit de-a lungul veacurilor multiple transformări și renovări, inclusiv contribuții din partea lui Iancu de Hunedoara însuși. Construcția inițială, din secolul al XI-lea, a fost distrusă de invazia mongolă din 1241, iar reconstrucția și adaptările ulterioare au adus elemente arhitecturale romanice, gotice, renascentiste și baroce, reflectând o istorie complexă și bogată, ce se oglindește perfect în importanța și complexitatea personalității lui Ioan de Hunedoara. .

Anul 2024 a însemnat culminarea proiectului "Pe urmele lui Ioan de Hunedoara" cu o ceremonie emoționantă la Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, locul de veci al marelui voievod. Această finalitate a urmat unei călătorii memorabile între 8 și 10 august, la Belgrad, unde un grup de elevi huniadoreni a participat la o excursie tematică dedicată vieții și faptelor lui Ioan de Hunedoara.

Deplasarea în Serbia nu s-a limitat doar la explorarea unor locuri istorice relevante, ci a inclus și un act de comemorare profund simbolic: depunerea de jerbe la monumentul dedicat lui Ioan de Hunedoara în cetatea medievală a Belgradului, respectiv la statuia sa din Zemun. Această manifestare de respect s-a repetat ulterior la mormântul său din Alba Iulia, încheind astfel un circuit plin de semnificație prin locuri marcate de istoria sa vibrantă.

Seria de evenimente dedicate memoriei lui Ioan de Hunedoara s-a încheiat cu o ceremonie solemnă de comemorare la statuia sa din Hunedoara, așa cum a anunțat Muzeul Castelului Corvinilor. Ioan de Hunedoara (d. 1456), cunoscut și sub numele de Iancu de Hunedoara, rămâne o figură emblematică a Evului Mediu, un erou al mai multor națiuni.

Rolul său crucial în Transilvania, pe care a condus-o la mijlocul secolului al XV-lea, și funcția de guvernator al Ungariei demonstrează amploarea influenței sale. Erou atât pentru români, cât și pentru maghiari și popoarele balcanice, moștenirea sa depășește granițele geografice și etnice.

Tatăl regelui Matia Corvin al Ungariei, Ioan de Hunedoara s-a remarcat printr-o carieră militară strălucită, apărând Europa de invaziile otomane. Victoria sa zdrobitoare din vara anului 1456, la Belgrad, atunci când a respins ofensiva sultanului Mehmet al II-lea Cuceritorul, a intrat în analele istoriei ca un moment crucial în apărarea Europei creștine. Personalitatea sa a depășit însă sfera pur militară, Ioan de Hunedoara devenind un erou legendar.

Papa Calixt al III-lea l-a numit „Atletul lui Hristos”, în semn de recunoaștere a rolului său esențial în apărarea creștinătății contra otomanilor. Legendele care se împletesc cu faptele sale istorice îl prezintă pe Ioan de Hunedoara, conform unor cronicari, ca fiu al regelui Sigismund al Ungariei, o legendă ilustrată și în frescele din Castelul Corvinilor.

Povestea relatată de cărturarii vremii spune că regele Sigismund, în timpul unei călătorii prin Transilvania, s-a îndrăgostit de o femeie din ținutul Hunedoarei, dăruindu-i un inel ca simbol al legăturii lor și al copilului lor viitor. Acest copil, potrivit legendei, ar fi fost Ioan de Hunedoara.

Legenda spune că, atunci când Ioan a crescut și s-a apropiat de curtea regală, un corb a furat inelul care îi demonstrase proveniența. Tatăl său, Voicu, a doborât pasărea cu o săgeată, recuperând inelul.

Acest eveniment a dat naștere blazonului familiei Huniadi (Corvini), un corb cu un inel în cioc. Deși legenda este controversată în rândul istoricilor, ea contribuie la aura misterioasă și legendară a personajului. Moartea lui Ioan de Hunedoara, la 11 august 1456, la doar trei săptămâni după marea victorie de la Belgrad, a fost învăluită în mister.

Istoricii susțin că ar fi murit de ciumă, în tabăra militară de lângă Belgrad. Cronicarii turci, însă, au sugerat o altă versiune, conform căreia ar fi fost rănit mortal de o săgeată trasă de un soldat otoman în timpul retragerii.

Vârsta sa la momentul morții rămâne neclară, documentele istorice indicând o perioadă cuprinsă între 49 și 70 de ani, în funcție de anul nașterii presupus (1407 sau 1387). Înmormântarea sa în Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, cu inscripția "s-a stins lumina lumii" pe piatra funerară, subliniază importanța sa în istoria Europei. În afara lui Ioan de Hunedoara, Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia adăpostește și mormintele altor membri importanți ai familiei sale.

Lângă mormântul voievodului se află cel al fratelui său, Ioan (Ivașcu) Huniad (1409-1441), despre care se cunosc puține detalii, dar care a fost recunoscut de fratele său ca "cel mai viteaz dintre viteji". De asemenea, în aceeași catedrală se află mormântul lui Ladislau Hunyadi (1433-1457), fiul cel mare al lui Ioan de Hunedoara, un comandant militar remarcabil și pentru scurt timp ban al Croației și Dalmației, ucis printr-un complot la ordinul regelui Ladislau Postumul.

Matia Corvin (1443-1490), fiul cel mic al lui Ioan de Hunedoara și rege al Ungariei, este înmormântat la Székesfehérvár, într-un osuar care adăpostește rămășițele a 15 regi ai Ungariei medievale, unde identificarea exactă a rămășițelor este imposibilă din cauza jafurilor suferite de-a lungul timpului. Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, un monument istoric de o valoare inestimabilă, reprezintă un punct culminant al arhitecturii romanice târzii din Europa de Est, după cum confirmă Primăria Alba Iulia. Construcția ei, începută în secolul al XI-lea, a fost marcată de evenimente istorice semnificative, inclusiv distrugerea de către mongoli în 1241.

Reconstrucțiile ulterioare, care au integrat elemente romanice și gotice, reflectă evoluția stilistică a perioadelor respective. Iancu de Hunedoara însuși a contribuit la restaurarea catedralei, construind etajele superioare ale turnului de sud-vest.

Evenimente ulterioare, precum jafurile din 1601-1603 și incendiul turnului, au necesitat noi intervenții, printre care refacerea turnului de către principele Gabriel Bethlen și adăugarea cornișei renascentiste. După 1715, sub dominația austriacă, catedrala a trecut prin noi transformări, cu adăugarea de elemente baroce și a sacristiei în 1728.

Astăzi, catedrala impresionează prin bogăția istorică și artistică, inclusiv prin orga sa monumentală din 1877, cu 2209 de tuburi, încă funcțională. .

Ioan de Hunedoara, cunoscut și sub numele de Iancu de Hunedoara, a fost o figură marcantă a secolului al XV-lea, lăsând o amprentă profundă asupra istoriei Europei Centrale și de Est. Viața sa, marcată de o carieră militară strălucită și de o influență politică considerabilă, a fost plină de evenimente memorabile, transformându-l într-un erou atât pentru români și maghiari, cât și pentru popoarele din Balcani.

În calitate de guvernator al Ungariei și conducător al Transilvaniei la mijlocul secolului al XV-lea, Ioan de Hunedoara a jucat un rol esențial în apărarea Europei împotriva expansiunii Imperiului Otoman. Victoria sa zdrobitoare asupra sultanului Mehmet II Cuceritorul la Belgrad, în vara anului 1456, a intrat în anale ca un moment crucial în istoria confruntării dintre creștinătate și otomani. Această victorie, obținută în ciuda forțelor numerice superioare ale otomanilor, i-a adus lui Ioan de Hunedoara titlul de „Atletul lui Hristos”, conferit de Papa Calixt al III-lea, o recunoaștere a rolului său crucial în apărarea lumii creștine.

Moartea sa, la doar trei săptămâni după asediul Belgradului, în 11 august 1456, a fost învăluită în mister. În timp ce unii istorici atribuie decesul său ciumei, alții susțin că a fost victima unei săgeți trase de un soldat otoman în timpul retragerii armatei otomane.

Data nașterii sale rămâne neclară, estimările variind între 1387 și 1407, ceea ce plasează vârsta sa la momentul morții între 49 și aproape 70 de ani. Personalitatea sa impunătoare se reflectă nu doar în faptele sale militare, ci și în legenda care înconjoară originile sale. Potrivit unei legende populare în epocă, și ilustrată în frescele de la Castelul Corvinilor, Ioan de Hunedoara ar fi fost fiul regelui Sigismund de Luxemburg, născut din dragostea regelui pentru o româncă din ținutul Hunedoarei.

Legenda detaliază întâlnirea regelui cu femeia, darul unui inel ca semn al recunoașterii viitorului copil și, mai târziu, furtul inelului de către un corb, eveniment care a stat la baza blazonului familiei Huniadi (Corvini) - un corb cu un inel în cioc. Deși această legendă este contestată de istorici, ea reflectă imaginea legendară a lui Ioan de Hunedoara în conștiința populară. Ioan de Hunedoara a fost tatăl regelui Matia Corvin, o altă figură marcantă a istoriei Ungariei.

Matia, fiul său mai mic, a urcat pe tronul Ungariei la vârsta de 15 ani, domnind între 1458 și 1490. Domnia sa a fost marcată de o expansiune considerabilă a regatului, iar el însuși a rămas în istorie ca unul dintre cei mai importanți conducători ai Ungariei.

Moartea sa, survenită înainte de 50 de ani, ar fi fost cauzată de saturnism. Mormântul său se află în osuariumul din Székesfehérvár, împreună cu osemintele altor 15 regi ai Ungariei medievale. Ioan de Hunedoara a avut, de asemenea, un frate mai mic, Ioan (Ivașcu) Huniad (1409-1441), despre care se cunosc mai puține detalii, dar care ar fi fost ucis într-o luptă în jurul anului 1441.

Fiul său cel mare, Ladislau Hunyadi (1433-1457), comandant de oști și pentru scurt timp ban al Croației și Dalmației, a urmat exemplul tatălui său în luptele împotriva otomanilor, dar a murit în urma unui complot, fiind executat la ordinul regelui Ladislau Postumul în 1457. Ioan de Hunedoara este înmormântat la Alba Iulia, în Catedrala Sf.

Mihail, alături de fratele său, Ivașcu, și se spune că pe piatra sa funerară este înscrisă fraza: „s-a stins lumina lumii”. Această catedrală, un monument de arhitectură remarcabil, a fost, de asemenea, restaurată parțial de Ioan de Hunedoara, marcand astfel o contribuție la patrimoniul cultural transilvănean.

De la o bazilica cu trei nave din secolul al XI-lea, distrusă de invazia mongolă din 1241, catedrala a suferit multiple transformări de-a lungul secolelor, îmbinând elemente romanice, gotice, renascentiste și baroce, reflectând astfel istoria complexă a Transilvaniei. .

Moartea lui Ioan de Hunedoara, survenită la 11 august 1456, la scurt timp după victoria decisivă de la Belgrad împotriva otomanilor, rămâne învăluită într-un văl de mister. Deși surse istorice, preponderent cronici ale acelor vremuri, atribuie decesul său ciumei, care l-a surprins în tabăra militară de lângă Belgrad, există și versiuni contradictorii.

Anumite relatări turcești susțin că ar fi fost rănit mortal de o săgeată trasă de un soldat otoman în timpul retragerii acestuia de pe câmpul de luptă. Această neclaritate se extinde și asupra vârstei sale la momentul decesului.

Lipsa unor documente de naștere precise face dificilă stabilirea cu certitudine a datei exacte a nașterii voievodului. Cel mai vechi document care îl menționează pe Ioan de Hunedoara și familia sa datează din 18 octombrie 1409, un act de danie prin care regele Sigismund de Luxemburg îi dăruiește domeniul Hunedoarei.

Pe baza acestui document și a unor estimări istorice, se consideră că s-ar fi născut în jurul anului 1407, dar alte studii plasează nașterea sa cel mai târziu în 1387. Această discrepanță plasează vârsta lui Ioan de Hunedoara la moarte între 49 și aproape 70 de ani, o incertitudine semnificativă.

Înmormântarea sa a avut loc la Alba Iulia, în Catedrala Sfântul Mihail, iar piatra funerară îi consemnează plecarea cu inscripția "s-a stins lumina lumii". Mormântul voievodului, inițial destinat unei cripte subterane din Castelul Corvinilor, a fost ulterior mutat la Catedrala din Alba Iulia, un semn al prestigiului său extraordinar. În prezent, la Castelul Corvinilor se păstrează o copie a sarcofagului său, iar cripta inițială a fost descoperită ulterior.

Lângă rămășițele lui Ioan de Hunedoara, în Catedrala din Alba Iulia, a fost îngropat și fratele său mai mic, Ioan (Ivaşcu) Huniad (1409-1441), despre care informațiile istorice sunt mult mai puține. Se presupune că Ivaşcu a fost ucis în luptă în jurul anului 1441.

Ioan de Hunedoara îl considera pe fratele său "cel mai viteaz dintre viteji", o mărturie a aprecierii sale pentru curajul și abilitățile militare ale lui Ivaşcu. Continuând linia familiei Huniazilor, Ladislau Hunyadi (1433-1457), fiul cel mare al voievodului, a urmat calea tatălui său, participând la numeroase campanii militare împotriva otomanilor. A îndeplinit funcția de comandant militar și, pentru o scurtă perioadă, a fost ban al Croației și Dalmației.

Destinul său tragic a fost pecetluit de un complot, fiind executat la ordinul regelui Ladislau Postum al Ungariei, prin decapitare la 16 martie 1457. În contrast cu sfârșitul tragic al fraților săi, Matia Corvin (1443-1490), fiul cel mai mic al lui Ioan de Hunedoara, a avut o ascensiune remarcabilă, devenind rege al Ungariei la vârsta de 15 ani și conducând țara între 1458 și 1490. Considerat una dintre cele mai importante figuri din istoria Transilvaniei și a Europei, domnia sa de 32 de ani a fost marcată de o extindere considerabilă a teritoriului Ungariei, care includea și Transilvania.

Matia Corvin a murit înainte de a împlini 50 de ani, potrivit unor istorici din cauza saturnismului (intoxicație cronică cu plumb). Mormântul său, situat în osuarul din Székesfehérvár, alături de rămășițele a 15 regi ai Ungariei medievale, a fost supus jafurilor repetate, atât din partea turcilor, cât și a armatei imperiale.

Acest fapt face imposibilă identificarea sigură a rămășițelor sale. Alba Iulia, orașul care adăpostește mormântul lui Ioan de Hunedoara, se mândrește cu Catedrala Sfântul Mihail, o capodoperă arhitecturală considerată de istorici ca fiind cel mai valoros monument de arhitectură din Transilvania. Catedrala, un exemplu remarcabil de arhitectură romanică târzie în Europa de Est, și-a început construcția în secolul al XI-lea, inițial ca bazilică cu trei nave și absidă semicirculară.

Distrusă de invazia mongolă din 1241, catedrala a fost reconstruită după 1246, după ce cetatea a devenit episcopală. De-a lungul secolelor, au fost adăugate elemente romanice și gotice, iar chiar Ioan de Hunedoara a contribuit la restaurarea edificiului, construind etajele superioare ale turnului sud-vestic.

Evenimentele istorice ulterioare, precum jafurile din 1601-1603 și incendiul turnului sud-vestic, au dus la necesitatea unor noi restaurări, printre care refacerea turnului și adăugarea ultimului etaj cu cornișă renascentistă de către principele Gabriel Bethlen. După 1715, sub dominația austriacă, catedrala a trecut în administrarea bisericii romano-catolice, primind elemente baroce și o sacristie construită în 1728.

În prezent, catedrala se mândrește cu o orgă din 1877, având 2209 tuburi, încă funcțională. .

Capela Castelului Corvinilor păstrează o mărturie tangibilă a istoriei familiei Hunyadi: o replică a sarcofagului lui Ioan de Hunedoara. Această capelă ascunde, de asemenea, o criptă subterană, inițial destinată să-i adăpostească rămășițele pământești.

Însă, prestigiul uriaș acumulat de-a lungul vieții sale a determinat mutarea mormântului său definitiv la Catedrala din Alba Iulia, un loc mai impunător și mai potrivit pentru un asemenea erou național. În umbra acestei schimbări majore, se ascunde o poveste mai puțin cunoscută a familiei, cea a lui Ioan (Ivaşcu) Huniad (1409-1441), fratele mai mic al lui Ioan de Hunedoara.

Despre acesta, sursele istorice sunt rare, dar se pare că a pierit într-o luptă în jurul anului 1441. Ironia sorții a dorit ca el să-și găsească odihna veșnică la Alba Iulia, aproape de fratele său mai mare, cel care i-a recunoscut cu mândrie vitejia, numindu-l "cel mai viteaz dintre viteji", un epitet ce reflectă contribuția sa semnificativă în numeroasele bătălii. Lângă mormântul lui Ioan de Hunedoara, la Alba Iulia, se află și cel al fiului său cel mare, Ladislau Hunyadi (1433-1457), un comandant militar de prestigiu, care a ocupat pentru o scurtă perioadă funcția de ban al Croației și Dalmației.

De la o vârstă fragedă, Ladislau a urmat exemplul tatălui său, participând la numeroase campanii militare împotriva Imperiului Otoman. Destinul său tragic, marcat de un complot urzit de regele Ungariei, Ladislau Postumul, l-a încheiat prin decapitare la 16 martie 1457, o moarte prematură care a întrerupt o carieră militară promițătoare. În contrast cu moartea violentă a fraților și a fiului său cel mare, destinul lui Matia Corvin (1443-1490), fiul cel mic al lui Ioan de Hunedoara, a fost unul de glorie și putere.

A urcat pe tronul Ungariei la vârsta de 15 ani, conducând țara între 1458 și 1490. Matia Corvin a fost una dintre cele mai importante figuri din istoria Transilvaniei și a Europei, lăsând o moștenire remarcabilă după o domnie de 32 de ani.

Sub conducerea sa, Ungaria, care includea și Transilvania, a atins cea mai mare extindere teritorială din istoria sa. Se presupune că Matia Corvin a decedat din cauza saturnismului, o intoxicație cronică cu plumb, înainte de a împlini 50 de ani.

Mormântul său se află în osuariumul din Székesfehérvár, alături de osemintele a încă 15 regi ai Ungariei medievale. Jafurile repetate ale mormântului, inițial de către turci, apoi de către armata imperială, urmate de amestecarea osemintelor într-un loc comun, fac imposibilă identificarea cu certitudine a rămășițelor fiecărui rege. Alba Iulia, orașul ce adăpostește rămășițele unor membri ai familiei Hunyadi, se mândrește cu un monument arhitectural de o importanță deosebită: Catedrala Sfântul Mihail.

Considerată de istorici drept cel mai valoros monument de arhitectură din Transilvania, catedrala reprezintă apogeul stilului romanic târziu în Europa de Est, o capodoperă arhitecturală unică, conform Primăriei Alba Iulia. Construcția ei a început probabil în secolul al XI-lea, sub forma unei bazilici cu trei nave și absidă semicirculară.

Distrusă de invazia mongolă din 1241, catedrala a fost reconstruită după 1246, când cetatea a trecut în posesia bisericii catolice, transformându-se într-o cetate episcopală. De-a lungul secolelor, catedrala a suferit numeroase transformări, îmbogățindu-și stilul arhitectural cu elemente romanice și gotice.

Chiar și Iancu de Hunedoara a contribuit la restaurarea sa, construind etajele superioare ale turnului de sud-vest. Între 1601 și 1603, catedrala a fost jefuită de mai multe ori, iar turnul de sud-vest a fost incendiat.

Principele Gabriel Bethlen a reconstruit turnul și i-a adăugat ultimul etaj, cu cornișă renascentistă, conform Primăriei Alba Iulia. După 1715, sub dominația austriacă, catedrala a trecut în administrarea bisericii romano-catolice, adăugându-se elemente baroce și sacristia (1728).

În 1877, a fost instalată o orgă cu 2209 tuburi, funcțională și astăzi. .

Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia, un monument de o valoare inestimabilă pentru patrimoniul arhitectural transilvănean, reprezintă, în viziunea istoricilor, apogeul artei romanice târzii în Europa de Est. Unicitatea sa este incontestabilă, arhitectura sa complexă, rezultat al unor secole de evoluție și transformări, neavând niciodată o replică fidelă, ci doar parțiale imitații ale unor detalii stilistice, după cum precizează Primăria Alba Iulia. Construcția inițială, datând, potrivit estimărilor istorice, din secolul al XI-lea, se înfățișa sub forma unei basilici cu trei nave și o absidă semicirculară orientată spre est.

Această primă fază a fost brutal întreruptă de invazia mongolă din 1241, care a dus la distrugerea atât a catedralei, cât și a cetății. Reconstrucția a început după 1246, odată cu trecerea cetății din proprietatea regală în cea a Bisericii Catolice, transformându-se astfel într-o cetate episcopală.

Perioada ulterioară a fost marcată de ample lucrări de reamenajare și extindere, care au îmbogățit arhitectura catedralei cu elemente romanice și gotice, reflectând evoluția stilurilor arhitecturale de-a lungul secolelor. Chiar și Iancu de Hunedoara a lăsat amprenta sa asupra edificiului, contribuind la restaurarea acestuia prin construirea etajelor superioare ale turnului de sud-vest. Evenimentele istorice turbulente nu au ocolit nici Catedrala Sfântul Mihail.

Între 1601 și 1603, a fost supusă la multiple jafuri, iar turnul de sud-vest a fost distrus de un incendiu. Potrivit informațiilor furnizate de Primăria Alba Iulia, „Principele Gabriel Bethlen reface turnul și ridică ultimul etaj cu cornișa renascentistă”, redând astfel catedralei o parte din splendoarea sa pierdută. După 1715, odată cu consolidarea puterii austriece în Transilvania, catedrala a trecut sub administrarea Bisericii Romano-Catolice.

În această perioadă, au fost adăugate elemente baroce, iar în 1728 a fost construită sacristia. Astăzi, catedrala este înzestrată cu o orgă impresionantă, construită în 1877, cu 2209 tuburi, un instrument muzical încă funcțional, mărturie a istoriei bogate și a perseverenței acestei impresionante construcții. .