Iran: Explozie a execuțiilor femeilor, inclusiv victime ale violenței domestice și abuzurilor sexuale

În Iran, sistemul juridic islamic aplică legea talionului, cunoscută sub numele de "qisas". Această lege, profund înrădăcinată în interpretarea sharia, stipulează că pentru anumite crime, pedeapsa este reciprocă și proporțională cu fapta comisă.

Mai concret, în cazul unei omoruri, dacă familia victimei nu acordă iertare agresorului și refuză orice compensație financiară (diyat), legea "qisas" prevede executarea agresorului, o "plată" cu aceeași monedă: viața pentru viață. Această aplicare strictă a principiului "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" este susținută de o interpretare literală a unor texte religioase și este o componentă esențială a sistemului penal iranian.

Dreptul familiei victimei de a cere fie iertare, fie compensație financiară, fie aplicarea pedepsei cu moartea, reprezintă un aspect crucial al acestei legi. Absenta iertării, sau refuzul de a accepta o sumă de bani considerată suficientă ca despăgubire de către familia îndurerată, declanșează automat aplicarea pedepsei capitale.

Este important de subliniat complexitatea acestui sistem juridic, care ia în considerare nu doar actul criminal în sine, ci și contextul social și familial în care s-a petrecut, precum și sentimentele și deciziile familiei victimei, care dețin un rol decisiv în aplicarea legii "qisas". Astfel, "qisas" nu se limitează la o simplă aplicare mecanică a legii talionului, ci este un mecanism juridic complex, influențat de factori culturali și religioși specifici contextului iranian. .

Dreptul la viață al femeilor în Iran este grav compromis, așa cum demonstrează tragic cazurile multiple de execuții judiciare, adesea marcate de o profundă nedreptate. Un exemplu șocant este cel al Zahrei Esmaili, obligată la căsătorie forțată cu un funcționar al Ministerului Informațiilor, după ce a fost violată de acesta și a rămas însărcinată.

Această uniune forțată, consecință directă a unui act violent, a culminat cu o acuzație de crimă împotriva Zahrei Esmaili, acuzată de uciderea soțului ei violent, atât față de ea, cât și față de copii. În 2007, soțul său a fost ucis, iar familia acestuia a insistat asupra aplicării legii qisas, soacra ei ocupându-se personal de execuția Zahrei Esmaili în 2021.

Organizațiile pentru drepturile omului au dezvăluit ulterior că Zahra Esmaili a suferit un atac de cord după ce a asistat la execuția unor bărbați, eveniment care i-a declanșat o criză profundă, conform declarației ONG-ului: „Ei i-au spânzurat, cu toate acestea, corpul fără viaţă”. Acesta este doar unul dintre numeroasele cazuri îngrijorătoare care scot la iveală problemele sistemice ale sistemului judiciar iranian. Un alt caz emblematic este cel al Reyhaneh Jabbari, în vârstă de 26 de ani, spânzurată în octombrie 2014.

Condamnată pentru uciderea unui fost agent al serviciilor de informații, Reyhaneh Jabbari a susținut că acesta a încercat s-o agreseze sexual, declarând totodată că a fost torturată pentru a-i smulge o mărturisire. În ciuda afirmațiilor sale referitoare la legitimă apărare, familia victimei a insistat asupra execuției, iar cazul ei a fost imortalizat în documentarul „Șapte ierni la Teheran”, prezentat la Festivalul de Film de la Berlin în 2023. Creșterea alarmantă a numărului de execuții în Iran preocupă profund apărătorii drepturilor omului.

Se suspectează că autoritățile islamice utilizează pedepsele capitale pentru a impune o stare de frică generalizată, mai ales în contextul protestelor ample din perioada 2022-2023. Aceste cazuri tragice, cu detalii îngrozitoare, evidențiază o nevoie urgentă de reformare a sistemului judiciar iranian și de asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale femeilor, în special în contextul violenței domestice și al abuzurilor sexuale. .