Ion Cristoiu compară politicienii români cu instalatorii din baie
Sursa imagine:
Un editorial de pe cristoiublog.ro compară piața cărților despre politicieni din Franța cu cea din România. În Franța, librăriile abundă în volume despre Macron, Gilets Jaunes sau Brigitte Macron, reflectând un interes public pentru politica ca dezbatere ideologică și program. În România, însă, lipsesc cărțile despre politicieni în viață, cu excepții rare. Autorul argumentează că acest lucru se datorează lipsei de viziune și program politic la majoritatea politicienilor români, văzuți ca simpli "meșteșugari" lipsit de adâncime, spre deosebire de omologii lor francezi. Cărți precum "Pas cu pas" ale lui Klaus Iohannis sunt considerate mai degrabă materiale electorale decât expresia unei viziuni politice consistente.
VREMEA
CURS VALUTAR
Alte Stiri
Analiza producției editoriale franceze dedicate lui Emmanuel Macron relevă un interes intens, reflectat într-o bogată bibliografie. De la studii academice care analizează ascensiunea sa fulminantă, precum "Irezistibila ascensiune a lui Emmanuel Macron" de Soazig Quéméner și Alexandre Duyck, sau "Lovitura de stat Macron" de Guillaume Larrivé, până la biografii critice, unele chiar pamfletaristice, precum "Emmanuel Macron sau Golul răsunător" (traducerea românească a lucrării lui Radu Portocală, "Le vague tonitruant") sau "Macron – un destin machiavelic gravat în Paris" de Thierry Van de Leur, și "Emmanuel, Falsul Profet" de Julien Aubert, oferta editorială este vastă și diversificată.
Alte titluri analizează aspecte specifice: "Michel Pinçon – Președintele ultra-bogaților" explorează legăturile sale cu elita financiară, "François-Xavier Bourmaud - Emmanuel Macron, bancherul care a vrut să fie rege" se concentrează pe trecutul său bancar, "Marc Endeweld – Ambiguul domn Macron" descoperă complexitatea personalității sale, iar "Brice Couturier – Macron, un președinte filosof" investighează dimensiunea filosofică a mandatului său. Această prolificitate editorială contrastează puternic cu situația din România, unde, în trei decenii de postdecembrism, absența unei producții similare despre politicienii autohtoni este izbitoare.
Chiar și în cazul lui Klaus Iohannis, care și-a încheiat mandatul de zece ani, nu a apărut nicio carte, o situație remarcabilă, chiar și în comparație cu absența unei biografii despre "Răvășitoarea", chiar dacă o astfel de lucrare, ilustrată cu fotografii, ar avea potențial de succes comercial. De ce această discrepanță? Succesul cărților despre politicieni francezi se datorează, în principal, unui interes public orientat către analiza politico-ideologică a liderilor, considerați purtători de mesaj și practicieni ai unor programe concrete, nu doar simple vedete. Cărțile iscodesc mesajele lor, dezbat viziunile lor asupra lumii, indiferent dacă sunt scrise de către politicieni sau despre aceștia.
În România, cu excepții rare (Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Adrian Năstase), politica este percepută fie ca un domeniu total străin de viața cotidiană, fie ca un spectacol al unor personaje publice, lipsite de viziune proprie și de angajament ideologic consistent. Politicienii români, cu excepțiile menționate, nu au demonstrat o viziune coerentă asupra lumii, lipsindu-le un program politic propriu și o dedicare unui ideal.
Analogia cu un instalator de chiuvete este sugestivă: activitatea sa nu reflectă o filozofie de viață sau un program elaborat. Această lipsă de substanță ideologică în politica românească explică, cel puțin parțial, absența unei literaturi politice bogate și diversificate, asemănătoare celei existente în Franța. .
