Ion Cristoiu analizează prejudecățile împotriva altor civilizații
Sursa imagine:
André Clot, autor al cărților "Suleyman Le Magnifique" și "Mehmet al II-lea, Cuceritorul Bizanțului", analizează superioritatea Imperiului Otoman sub Mehmet al II-lea față de Apus, după cucerirea Constantinopolului în 1453. Clot subliniază subestimarea otomanilor de către venețieni și europeni, ignorându-le armata, artileria și flota superioare. Superioritatea otomană era și socială, cu promovarea pe merit a ienicerilor și accesul creștinilor la funcții înalte prin devșirme. Autorul contrastează igiena otomană, cu băi publice în Istanbul, cu cea occidentală. Deși ulterior Apusul a depășit Răsăritul, Clot avertizează împotriva desconsiderării altor culturi, exemplificând cu succesul unor teroriști în domenii tehnologice și aptitudinile rapide de asimilare a tehnologiei moderne din Est. Articolul pledează pentru un tratament egalitar al tuturor religiilor, benefic pentru Europa.
VREMEA
CURS VALUTAR
Alte Stiri
Analiza autorului asupra Imperiului Otoman sub domnia lui Mehmet al II-lea relevă o superioritate incontestabilă față de Occidentul contemporan, o superioritate care transcede dimensiunea strict militară și se extinde în domeniul social și material. Sistemul de promovare a ienicerilor, bazat exclusiv pe merit, și posibilitatea unui creștin, recrutat prin devșirme, de a ajunge Mare Vizir, ilustrează un sistem social mult mai meritocratic decât cel occidental al vremii.
Superioritatea materială se manifestă, printre altele, printr-un nivel de dezvoltare urbană superior. În vreme ce curțile occidentale se confruntau cu o igienă precară, ilustrată sugestiv prin imaginea împăraților și nobililor europeni care își făceau porumbeii să leșine de mirosul lor neplăcut, Mehmet al II-lea ordona construcția a 19 băi publice în Istanbul, adăugate celor existente de pe vremea Bizanțului.
Contrastul este accentuat de ritualul musulman al abluțiunii înainte de rugăciune, o practică mult mai igienică decât obiceiul creștinilor de a intra în catedrale fără a respecta norme elementare de curățenie. Această superioritate otomană, însă, a fost o etapă tranzitorie în istoria omenirii. Ulterior, Imperiul Otoman, precum și lumea musulmană în general, au fost depășite de Occident.
Această evoluție istorică ridică o întrebare fundamentală: este posibil ca, pe parcursul istoriei, centrul de greutate al progresului civilizațional să se deplaseze din nou spre Răsărit? Atitudinea Occidentului creștin față de alte culturi, marcată de o desconsiderare profundă, este ilustrată de subestimarea capacităților unor indivizi din alte religii. Exemplele teroriștilor cu abilități informatice remarcabile sau ale piloților capabili să piloteze Boeinguri până în inima New York-ului demonstrează clar această eroare de judecată.
De asemenea, ascensiunea rapidă a Chinei și Japoniei, care au absorbit și depășit tehnologiile moderne cu o viteză uimitoare, confirmă această tendință. Imaginea unor femei purtând hijab și folosind telefoane mobile de ultimă generație sau a unui molah filmând Moscheea lui Suleyman cu un iPod, ilustrează această realitate complexă. Frica Europei de Imperiul Otoman, alimentată de disprețul venețienilor și al altor puteri creștine, a marcat secole de istorie.
Această experiență istorică ar trebui să ne învețe o lecție importantă: necesitatea unui tratament egalitar față de reprezentanții altor culturi și religii. Este imperativ ca europenii de astăzi să renunțe la prejudecăți și să accepte diversitatea culturală și religioasă ca o componentă esențială a unei lumi pașnice și prospere. .
