Ion Cristoiu acuză: O presă isterică
Sursa imagine:
Autorul, aflat la Paris în timpul grevei naționale din decembrie 2019 împotriva reformei pensiilor, observă o discrepanță majoră între presa franceză, echilibrată și neutră, și presa românească, pe care o consideră activistă și tendențioasă. Experiența sa din Franța contrastează puternic cu amintirile presei românești post-decembriste (Adevărul, România Liberă, Tineretul Liber), militantă și manipulatoare, similară presei comuniste. Autorul susține că această "boală" a presei activiste își are rădăcinile în presa comunistă, care urmărea mobilizarea și nu informarea obiectivă. Compară presa românească post-revoluționară cu o "gazzetărie de perete", unde titlurile incendiare și faptele născocite înlocuiesc jurnalismul veritabil. În special, "Tineretul Liber" este acuzat de o abordare extrem de părtinitoare.
VREMEA
CURS VALUTAR
Alte Stiri
Analiza presei post-decembriste din 1989 dezvăluie o continuitate surprinzătoare cu modelul propagandistic comunist. Așteptările Partidului Comunist Român, privind presa ca instrument militant, mobilizator, educativ, formator de opinii și stimulator de emoții ce instigă la acțiune, se regăsesc, în esență, și în presa imediat post-revoluționară.
Deși figura dușmanului de clasă s-a schimbat – de la abstracțiunea clasică la persoana concretă a lui Nicolae Ceaușescu –, funcția presei rămâne aceeași: o instrumentarizare în slujba puterii, fie ea comunistă sau post-comunistă. Noua presă, la fel ca cea veche, nu se mulțumește să informeze obiectiv; ea zbiară, gesticulează, se exprimă cu o vehemență exagerată, fie în extaz, fie în indignare, manifestându-și angajamentul și partizanatul fără echivoc.
Se observă o lipsă flagrantă de obiectivitate și un accent puternic pe incitarea la acțiune, o insistență pe luptă, chiar dacă ea însăși evită confruntarea directă, preferând retorica inflamatorie și manipulatorie. Această constatare evidențiază o persistență a mecanismelor de control și de influențare a opiniei publice, indiferent de ideologia aflată la putere, demonstrând o transformare superficială a rolului presei în societate.
Analiza presei din perioada imediat ulterioară căderii regimului Ceaușescu reliefează o continuare, mai degrabă decât o ruptură, cu practicile propagandistice ale erelor anterioare. .
