Ion Cristoiu: Spionajul din America, un caz cu implicarea refugiaţilor români, "Afacerea Judith Coplon"
Sursa imagine:
În același timp, subiectul a finanțat Garda de Fier, o mișcare fascistă din România. După abdicarea Regelui Carol, în septembrie 1940, Malaxa a dezvoltat o relație mai strânsă cu Garda, care intrase în guvernul lui Ion Antonescu. Când Garda a încercat o rebeliune eșuată contra lui Antonescu, în ianuarie 1941, s-a descoperit că Malaxa le furnizase arme. Sediul Gărzii era atât de fortificat, încât a fost nevoie de un bombardament de artilerie pentru a-l distruge. Ca urmare a eșecului rebeliunii, subiectul a fost arestat, încarcerat pe o perioadă scurtă și i-au fost confiscate fabricile. Cu ajutorul lui Mihai Antonescu, viceprim-ministru și ministru de Externe, pe care l-a mituit, Malaxa a fost eliberat din arest la domiciliu. O parte din fabricile sale i-au fost returnate, iar negocieri pentru returnarea altora erau în curs de finalizare la căderea regimului Antonescu.
VREMEA
CURS VALUTAR
Alte Stiri
În adâncul sistemului american de spionaj, o dramă tulburătoare, dar și un indiciu al vulnerabilității Occidentului în fața URSS, se desfășura sub ochii lumii. Povestea Judith Coplon, o americancă stilată din lumea bună, care a devenit un pion crucial în jocul periculos al spionajului sovietic, este o lecție dureroasă despre infiltrarea periculoasă a agenților străini în instituțiile statului. Judith Coplon, recrutată în 1944 de NKVD sub numele de cod SIMA, era un lup în haină de oaie.
Ca angajată în cadrul Departamentului de Justiție, ea avea acces la informații confidențiale despre operațiunile FBI împotriva spionilor ruși. Această infiltrare, un caz emblematic al luptei ascunse dintre Est și Vest, a pus în pericol securitatea națională a Americii. Proiectul Venona, o operațiune secretă a CIA din 1946, a scos la iveală o rețea de 349 de agenți sovietici infiltrați în instituții americane, inclusiv Casa Albă.
Judith Coplon a fost identificată ca agent NKVD prin decriptarea mesajelor codate ale spionilor sovietici. FBI-ul a pus-o sub supraveghere, descoperind că ea copia documente confidențiale și le preda lui Valentin Gubişev, un agent sovietic.
Arestată cu 34 de documente furate, Judith Coplon a fost pusă în fața justiției, dar a scăpat de pedeapsă. Moartea sa în 2011, ca o americancă de treabă, a ascuns adevărata ei identitate de agentă NKVD. Esența tragediei lui Judith Coplon stă în modul în care a fost descoperită.
FBI-ul nu a putut dezvălui în instanță sursa informațiilor din Proiectul Venona, invocând un informator anonim. O asemenea dezvăluire ar fi dus la condamnarea ei, dar ar fi riscat să dezvăluie rușilor că le fusese spart codul și să expună interceptările telegramelor diplomatice. Procesul Coplon a generat un scandal mediatic uriaș, punând în lumină numele a doi români celebri: Nicolae Malaxa și Nicolae Rădescu.
Printre documentele confiscate de la Judith Coplon se număra un Memoriu trimis FBI-ului de CIA, care descria relațiile controversate ale lui Nicolae Malaxa cu diverse regimuri politice din România. Acest document, publicat în presa americană, a stârnit o controversă majoră, acuzând pe Malaxa de colaborare cu regimurile totalitare ale lui Carol al II-lea, Garda de Fier și Antonescu.
Adevărul despre Judith Coplon a fost îngropat de istorie, dar povestea ei a rămas o ilustrare a pericolului infiltrării agenților străini în instituțiile statului și a complexității luptei ascunse dintre Est și Vest. .
Campania dusă de cuplul Vişoianu-Cretzianu împotriva lui Nicolae Rădescu a fost o operațiune complexă și subtilă, care s-a bazat pe discreditarea fostului premier prin expunerea relațiilor sale cu Nicolae Malaxa. Documentul referitor la relația lui Malaxa cu regimul comunist prezintă o serie de detalii care demonstrează implicarea fostului magnat în afaceri dubioase cu autoritățile sovietice.
Malaxa, neputând părăsi România după 25 august 1944, a stabilit rapid relații cu comuniștii și cu autoritățile sovietice. A obținut înapoierea a trei fabrici pe care regimul Antonescu nu i le înapoiase, primind în plus compensații de aproximativ un milion de dolari pentru profiturile pe care le-ar fi realizat dacă aceste fabrici ar fi fost sub controlul său.
Informațiile obținute din surse serioase sugerează că Malaxa a împărțit o parte din compensații cu Partidul Comunist Român, iar autoritățile sovietice i-au reclamat ca despăgubiri o fabrică de țevi care i-a apartinut. Guvernul lui Groza i-a dat lui Malaxa o despăgubire de 2.400.000 dolari, sumă pe care acesta a împărțit-o din nou cu Partidul Comunist Român.
Pentru a plăti suma în dolari, lui Malaxa i-a fost permis să schimbe lei în dolari prin vânzarea valutei românești către americani și prin exporturi. El a realizat 2 milioane de dolari din vânzarea leilor către Comitetul de Ajutorare de la New York și 400.000 de dolari prin exporturi. Colonelul Finogenov, șeful Misiunii Economice Sovietice în România, l-a caracterizat pe Malaxa ca fiind un om gata să vândă România URSS-ului dacă ar fi putut obține un profit din această tranzacție.
Aspectele mai sumbre ale relației lui Malaxa cu regimul comunist au fost evidențiate în Documentul referitor la relația dintre Nicolae Malaxa și Nicolae Rădescu. Malaxa a înființat la New York o firmă sub numele “Corporația Economică Româno-Americană”.
Printre membrii Consiliului de Administrație se aflau Viorel Tilea, fost ministru la Londra, și Grigore Gafencu, fost ministru de Externe. Brutus Coste, fost diplomat român și apropiat al generalului Rădescu, primea de la corporație 250 dolari lunar, chipurile pentru a pregăti raportarea asupra situației din România. Malaxa finanța în prezent pe generalul Rădescu, care încerca să organizeze mișcarea de rezistență.
Rădescu, la rândul său, a sprijinit cererea lui Malaxa de prelungire a vizei SUA. Colaboratorii lui Rădescu, și anume Coste, difuzau versiunea conform căreia CIA a intervenit la Departamentul de Stat pentru a asigura prelungirea de viză a lui Malaxa, în schimb Malaxa urmand să i ofere lui Rădescu 1.000.000 dolari pentru a finanța mișcarea de rezistență. CIA, prin memorandumul din 11 mai 1948, a infirmat această versiune, declarând că nu a fost implicată în afacerile lui Malaxa și Rădescu, și că a respins propunerea lui Rădescu de a transmite fonduri unuor colaboratori din străinătate, din cauza relațiilor lui Rădescu cu Malaxa. Aceste dezvăluiri au generat un mare scandal, cunoscut sub numele de “Scandalul Coplon”, care a avut consecințe negative asupra cazul Fondului Național Antonescu. Istoricii actuali se confruntă cu câteva întrebări neclare: 1) Având în vedere specificul operațiilor speciale, nu putem exclude ipoteza că CIA minte afirmând că nu are nici o legătură cu gruparea Nicolae Rădescu. 2) FBI o plasează pe Judith Coplon sub supraveghere încă de la sfârșitul lui 1948.
Odată depistată ca agent NKVD, angajatei i se pun la dispoziție doar documente false sau fără nici o importanță. Cele două documente ajunseseră la Departamentul de Justiție, sectorul în care lucra Judith Coplon, încă din mai 1948. Cum de le-a luat ea ca să le dea lui Valentin Gubișev abia la începutul lui martie 1949, în condițiile manipulării de către FBI a documentelor menite să ajungă sub privirile lui Judith Coplon? Sînt două posibile răspunsuri: 1) FBI i le-a plasat dinadins, alegîndu-le dintre cele cu adevărat importante. 2) FBI le-a fabricat, cum a făcut și cu altele, considerînd că refugiații români din SUA ies din sfera intereselor naționale ale SUA. .
