Guvernul Ciolacu 2: Debutul. Ce proiecte urmează?

Costurile exorbitante ale dobânzilor la împrumuturi constituie o problemă majoră, generând o întrebare crucială: merită să ne îndatorăm atât de mult? În următorii șapte ani, România va plăti dobânzi de 600 de miliarde de lei, o sumă uriașă, comparabilă cu costul total al infrastructurii rutiere naționale, adică al tuturor autostrăzilor din țară. Această cifră impunătoare ridică semne de întrebare serioase cu privire la eficiența utilizării fondurilor publice.

Se cheltuie o sumă colosală, echivalentă cu construirea unui sistem rutier național complet, doar pentru plata dobânzilor la împrumuturi. Este o situație îngrijorătoare, care necesită o analiză atentă a modului în care se gestionează finanțele publice și o reevaluare a priorităților în ceea ce privește investițiile strategice.

Se pune întrebarea legitimă: cine beneficiază de această situație, în care resursele financiare ale țării sunt devorate de plata dobânzilor, în loc să fie direcționate către proiecte care ar aduce beneficii concrete cetățenilor români? Este evident că o astfel de situație, unde o sumă echivalentă cu construcția întregii rețele de autostrăzi din România se pierde sub formă de dobânzi, necesită o reformă urgentă a politicii financiare naționale și o transparență maximă în utilizarea fondurilor publice. Este vital să se înțeleagă mecanismele care au dus la această situație și să se pună în aplicare măsuri concrete pentru a preveni repetarea ei în viitor.

În concluzie, nu doar că este vorba despre o greșeală, ci despre o problemă de amploare națională, cu implicații economice și sociale profunde. .

Ordonanța de Urgență „trenulețul”, anunțată pe 27 decembrie, dezvăluie direcția strategică a guvernului României condus de Marcel Ciolacu. După trei ani la putere, premierul pare să nu fi asimilat o realitate fundamentală: creșterea veniturilor bugetare necesită o conformare voluntară a contribuabililor, imposibilă fără demonstrarea unei gestionări responsabile a fondurilor publice.

În prezent, însă, banii publici sunt direcționați, în mod evident, către clientelism politic, pensii speciale exorbitante, salarii bugetare exagerate și, mai grav, spre delapidări ale resurselor statului. Noua strategie guvernamentală, aceea a impozitării „averilor mari”, este profund problematică.

Ce anume definește o „avere mare”? Dacă aceste averi au fost acumulate prin muncă asiduă și spirit antreprenorial excepțional, de ce ar trebui sancționate printr-o supra-impozitare excesivă? Ce vină poartă proprietarii acestor averi atunci când guvernul însuși dilapidează resursele publice? Singura soluție sustenabilă pare a fi reducerea drastică a cheltuielilor de funcționare ale statului. Programul de guvernare propune, teoretic, măsuri precum reducerea numărului de ministere la maximum 16, diminuarea cu cel puțin 25% a numărului de agenții din administrația centrală și comasarea serviciilor deconcentrate ale ministerelor, astfel încât niciun minister să nu mai dețină mai mult de două servicii deconcentrate la nivel teritorial.

De asemenea, se prevede o reducere cu cel puțin 50% a numărului de secretari de stat, cu o limită de maximum 2 secretari de stat pe minister, respectiv 4 pentru ministerele de mari dimensiuni. Însă, aceste măsuri, similare unor promisiuni electorale repetate de-a lungul ultimilor 30 de ani, rămân vagi și lipsite de concretețe. Reducerea numărului de secretari de stat, prezentată ca o măsură semnificativă, pare a fi, de fapt, o simplă relocare a acestora în cadrul aceluiași minister, fără a implica o reducere reală a cheltuielilor.

Numărul total de funcționari publici rămâne neclar; premierul Ciolacu a negat existența unor măsuri de austeritate, sugerând implicit menținerea numărului actual de circa 1,3 milioane de bugetari, fără a include structurile de informații. Cu aproximativ 6500 de servicii deconcentrate, destinul bugetarilor din cele care vor fi desființate rămâne neprecizat, neștiind câți vor fi concediați. Așadar, sursa principală a deficitului bugetar pare a fi tocmai numărul excesiv de funcționari publici.

Reducerea cheltuielilor publice se poate realiza eficient doar prin reducerea numărului acestora, prin concedieri reale, sau nu se va realiza deloc. Ordonanța de Urgență „trenulețul” nu oferă clarificări în acest sens.

Agențiile de rating, Comisia Europeană și investitorii străini nu pot fi amăgiți la nesfârșit. Fără acces la împrumuturi și fonduri europene, plata pensiilor și salariilor bugetare devine imposibilă.

Această realitate trebuie înțeleasă de domnul premier Ciolacu. Rolul ministrului de Finanțe, Tanczos Barna, este crucial. Dacă acesta va refuza să accepte "vrăjelile" și va prezenta public o imagine realistă a situației bugetare, inclusiv măsurile necesare de reducere a cheltuielilor și concedierile de personal, Marcel Ciolacu se va confrunta cu o criză politică majoră cu doar trei luni înainte de alegerile prezidențiale.

Aceasta este probabil cauza pentru care mulți politicieni au refuzat funcția de prim-ministru. Consecințele pentru imaginea PSD și a lui Ciolacu ar fi, fără îndoială, catastrofale.

Succesul electoral al PSD depinde de abordarea responsabilă a problemelor reale ale bugetului, nu de viziuni utopice și irealiste. În plus, guvernul Ciolacu a adoptat o politică externă disonantă cu cea a UE, apropiindu-se de viziunea lui Viktor Orban și Donald Trump. Declarația premierului Ciolacu în parlament: ”În egală măsură, știu că românii vor să trăiască în pace.

Am ajuns să prețuim și mai mult pacea de când avem un război la graniță. România se va dezvolta în pace și liniște.

Aceasta este garanția mea și a Guvernului. De aceea, am dezvoltat o relație foarte bună cu președintele ales al Statelor Unite, Donald Trump.

Cred cu tărie că, după 20 ianuarie, odată cu preluarea oficială a mandatului, una dintre marile sale priorități va fi oprirea războiului din Ucraina. Iar România va susține Statele Unite cu toate puterile în acest demers”, reflectă o aliniere la o strategie de pace negociată cu Putin, care ar putea implica cedarea unor teritorii ucrainene.

Această abordare este în contradicție cu poziția UE și ridică semne de întrebare cu privire la intențiile reale ale premierului. Ar fi Ciolacu dispus să cedeze teritorii românești în schimbul păcii? Această apropiere de Trump și Orban, riscă să transforme România într-un cal troian al acestora în sabotarea politicii UE față de Rusia.

Este esențial de reamintit că finanțarea României provine, în principal, din fonduri europene, nu americane. În concluzie, perspectiva este sumbră. Înghețarea pensiilor și salariilor bugetare din 1 ianuarie 2025 este doar vârful aisbergului.

Concedierea bugetarilor prin desființarea de instituții și servicii deconcentrate reprezintă o amenințare mult mai gravă, mai ales dacă transferul acestora către alte structuri nu va implica o reducere reală a cheltuielilor, ținând cont de faptul că statul cheltuie cu 25% mai mult decât încasează. Amenințarea majoră pentru guvern este riscul suspendării împrumuturilor externe, ducând la incapacitatea de a plăti pensiile și salariile bugetare, situație similară cu cea din 2010. .

Declarația lui Ciolacu 2 în Parlament, aliniată la viziunea lui Viktor Orban și Donald Trump, privind necesitatea păcii în contextul războiului din Ucraina, ascunde o problematică profundă. Afirmația sa: „În egală măsură, știu că românii vor să trăiască în pace.

Am ajuns să prețuim și mai mult pacea de când avem un război la graniță. România se va dezvolta în pace și liniște.

Aceasta este garanția mea și a Guvernului. De aceea, am dezvoltat o relație foarte bună cu președintele ales al Statelor Unite, Donald Trump.

Cred cu tărie că, după 20 ianuarie, odată cu preluarea oficială a mandatul, una dintre marile sale priorități va fi oprirea războiului din Ucraina. Iar România va susține Statele Unite cu toate puterile în acest demers”, sugerează o dependență excesivă de politica externă americană, în special de cea preconizată de Donald Trump.

Această apropiere de Trump, evidentă și prin întâlnirea recentă cu Orban, ridică semne de întrebare majore. Susținerea implicită a unei păci impuse de Trump, care ar presupune cedarea unor teritorii ucrainene ocupate de Rusia, ridică spectrul unei posibile concesii teritoriale românești în cazul unei agresiuni rusești.

Ar fi Ciolacu 2 dispus să cedeze teritorii din Moldova pentru a asigura o pace negociată la acest preț? Această întrebare rămâne fără răspuns clar. Strategia lui Ciolacu 2 pare o abatere semnificativă de la linia UE, implicând un risc considerabil pentru securitatea națională. Colaborarea cu Trump și Orban în subminarea politicii UE față de Rusia, dacă se confirmă, ar transforma România într-un pion în jocul geopolitic al unor actori cu interese divergente de cele ale Uniunii Europene.

Ironia situației este cu atât mai acută cu cât finanțarea României provine în principal din fonduri europene, nu americane, aspect pe care Ciolacu 2 ar trebui să-l conștientizeze, poate cu ajutorul unui consult economic, cum ar fi cel al lui Cristian Socol. În plus, planurile economice ale Guvernului Ciolacu 2 generează grave îngrijorări. Înghețarea pensiilor și a salariilor bugetarilor din 1 ianuarie 2025, deși gravă, paleste în comparație cu perspectiva concedierilor masive din sectorul public prin desființarea de instituții și deconcentrări.

Această remaniere, fără o reducere efectivă a cheltuielilor bugetare – statul cheltuie cu 25% mai mult decât încasează – nu va rezolva problemele financiare. Riscul major constă în incapacitatea de a asigura plata pensiilor și salariilor în contextul unei posibile suspendări a împrumuturilor, o situație similară cu cea din 2010.

Perspectivele sunt sumbre, și amenințarea unor crize economice majore planează asupra României sub guvernarea Ciolacu 2, depășind cu mult impactul înghețării pensiilor și salariilor. .