După 13 ani de război civil sirian: Coaliția anti-Assad și incertitudinea viitorului Siriei

După 13 ani de război civil sângeros, care a lăsat în urmă o jumătate de milion de morți și a devastat Siria, regimul Assad s-a prăbușit în doar 12 zile. Dictatorul Bashar al-Assad a fugit din țară cu destinație secretă, la bordul unui avion.

Aproape 12 ore mai târziu, Kremlinul a confirmat prezența sa la Moscova, unde Vladimir Putin i-a acordat azil politic. Această decizie, potrivit purtătorului de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a fost luată personal de președintele rus: "Acum, nu am ce să vă zic despre locul în care se află domnul Assad.

Bineînţeles, astfel de decizii (n.r. - acordarea azilului politic) nu pot fi făcute fără semnătura liderul ţării.

A fost decizia lui (.n.r - Vladimir Putin)". Între timp, în Damasc, palatul lui Assad a fost ocupat de rebeli și de cetățeni curioși să exploreze luxul în care a trăit dictatorul.

Presa internațională susține că Assad a transferat deja în Rusia o avere estimată la 2 miliarde de dolari. Această cădere bruscă a regimului a avut implicații globale profunde. Pentru Rusia, pierderea lui Assad reprezintă o lovitură majoră, așa cum a analizat CNN.

Rusia deține în Siria mai multe baze militare strategice, inclusiv Baza Aeriană Khmeimim și portul din Tartus, singurul acces al Rusiei la Marea Mediterană. Rebelii au asigurat Rusia că aceste baze nu vor fi atacate.

Grupările teroriste Hamas și Hezbollah, susținute de Iran, sunt de asemenea afectate de această schimbare dramatică de putere. În același timp, schimbarea regimului a adus o rază de speranță pentru sirienii refugiați, care se întorc în masă în țară. La granița dintre Turcia și Siria, se formează cozi de zeci de kilometri.

Printre aceștia se numără și sirienii din România, cum este cazul lui Omar Mohsen, care a fugit din țară după ce a fost declarat trădător pentru participarea la primăvara arabă. Omar povestește: "De atunci, eu nu am mai putut să calc în ţara mea pentru că pur şi simplu am zis două cuvinte.

ulterior după ce a început Revoluţia în Siria pe care chiar mi-am dorit o în suflet bineînţeles că am fost printre primii care m am alăturat. Drept urmare, am fost pe lista celor condamnaţi de terorism.

Aveam pedeapsa de spânzurare. Bunicul meu de 80 de ani a fost băgat în puşcărie de securitatea siriană, am fost ameninţat că o să mi-l omoare dacă mai zic ceva". Viitorul Siriei rămâne însă incert.

Rebelii care au preluat controlul sunt conduși de o alianță complexă, dominată de Hayat Tahrir al-Sham (HTS), o grupare cu legături strânse cu Al-Qaeda, și Armata Națională Siriană, susținută de Turcia. Analistul politic Ștefan Popescu explică situația: "Cei care au preluat controlul Siriei nu reprezintă un front unit, este clar că există o forţă conducătoare HTS care nu este altceva decât aripa Al Qaeda siriană".

Liderul HTS, Abu Mohammed al-Jolani, un fost prizonier american în Irak, cu o recompensă de 10 milioane de dolari pe cap, și-a anunțat în 2016 dorința de a uni toate grupările rebele împotriva lui Assad. Însă, liderul rebelilor, Ahmed al-Sharaa, și-a exprimat dorința de ordine: "Sper că fiecare om ce poartă o armă să se întoarcă în cazarmă şi să se implice în divizii, batalioane sau brigăzi (n.r.

- de poliţie şi securitate). Nu vom accepta şi nu vom permite ca haosul armelor de foc să apară pe străzi". Familia Assad, care a condus Siria cu mână de fier din 1971, a fost înstrăinată de Occident după izbucnirea războiului civil.

Bashar al-Assad, împreună cu soția sa, Asma Al-Assad, supranumită "Prințesa Diana a Siriei", au fost primiți la Cotroceni în 2009 de președintele Traian Băsescu. Doar Hafez al-Assad, fiul lor, a mai vizitat România, în 2018, la Olimpiada Internațională de Matematică de la Cluj.

Sfârșitul regimului Assad marchează o perioadă istorică tumultuoasă, cu implicații geopolitice majore și un viitor incert pentru poporul sirian. .

După un război civil sângeros de 13 ani, care a lăsat în urmă o jumătate de milion de morți, regimul Assad a căzut în doar 12 zile. Această victorie fulminantă a rebelilor, conduși de alianța islamistă Hayat Tahrir al-Sham (HTS), puternic legată de Al-Qaeda, și susținută de o fracțiune a Armatei Naționale Siriene (cu sprijin turc), marchează un punct de cotitură major în conflictul sirian.

Analistul politic Ștefan Popescu subliniază natura neomogenă a noului puterii, evidențiind dominanța HTS, pe care o califică drept "aripa Al-Qaeda siriană". Liderul HTS, Abu Mohammed al-Jolani, un fost prizonier american în Irak cu o recompensă de 10 milioane de dolari pe cap, a apărut prima dată în mass-media în 2016, anunțând ruptura cu Al-Qaeda și dorința de unificare a rebelilor împotriva lui Assad.

Cu toate acestea, viitorul rămâne incert, iar Ahmed al-Sharaa, liderul rebelilor, a făcut un apel la calm, declarând: "Sper că fiecare om ce poartă o armă să se întoarcă în cazarmă şi să se implice în divizii, batalioane sau brigăzi (n.r. - de poliţie şi securitate).

Nu vom accepta şi nu vom permite ca haosul armelor de foc să apară pe străzi". Între timp, soarta lui Bashar al-Assad a luat o turnură neașteptată. Aproape 12 ore după căderea Damascului, Kremlinul a confirmat că Assad se află la Moscova, unde Putin i-a acordat azil politic.

Palatul său din Damasc a fost ocupat de rebeli și de mulțimi curioase să vadă luxul în care a trăit dictatorul. Presa internațională relatează că Assad ar fi transferat deja în Rusia active în valoare de 2 miliarde de dolari.

Dmitry Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat: "Acum, nu am ce să vă zic despre locul în care se află domnul Assad. Bineînţeles, astfel de decizii (n.r.

- acordarea azilului politic) nu pot fi făcute fără semnătura liderul ţării. A fost decizia lui (.n.r - Vladimir Putin)".

Această pierdere a regimului Assad reprezintă, potrivit unei analize CNN, o lovitură majoră pentru Putin. Pe de altă parte, fluxul refugiaților sirieni, care au fugit de teroarea regimului Assad, se inversează. La granița dintre Turcia și Siria se formează cozi de zeci de kilometri, iar sirienii din întreaga lume, inclusiv din România, își exprimă speranța de a se întoarce acasă.

Omar Mohsen, un sirian refugiat în România, și-a împărtășit povestea, relatând: "De atunci, eu nu am mai putut să calc în ţara mea pentru că pur şi simplu am zis două cuvinte. ulterior după ce a început Revoluţia în Siria pe care chiar mi-am dorit o în suflet bineînţeles că am fost printre primii care m am alăturat.

Drept urmare, am fost pe lista celor condamnaţi de terorism. Aveam pedeapsa de spânzurare.

Bunicul meu de 80 de ani a fost băgat în puşcărie de securitatea siriană, am fost ameninţat că o să mi-l omoare dacă mai zic ceva". Experiența lui Omar reflectă suferința a milioane de sirieni afectați de război. Prezența militară rusă în Siria, cu baze importante precum baza aeriană Khmeimim și portul Tartus (singurul acces al Rusiei la Marea Mediterană), rămâne un factor important în ecuație.

Rebelii au asigurat Rusia că nu vor ataca aceste baze. Cu toate acestea, schimbarea de putere afectează și grupări teroriste precum Hamas și Hezbollah, susținute de Iran.

Familia Assad a condus Siria cu mână de fier din 1971. Bashar al-Assad a fost primit în 2009 la Cotroceni de președintele Traian Băsescu, împreună cu soția sa, Asma Al-Assad, supranumită "Prințesa Diana a Siriei".

După izbucnirea războiului civil, familia Assad s-a izolat de Occident, cu excepția lui Hafez al-Assad, fiul lor, care a vizitat România în 2018 pentru Olimpiada Internațională de Matematică de la Cluj. .

Prăbușirea regimului Assad, după 13 ani de război civil sângeros, a marcat o cotitură dramatică în istoria Siriei. După aproape 12 ore de incertitudine, Kremlinul a confirmat acordarea azilului politic lui Bashar al-Assad la Moscova, o decizie pe care purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a atribuit-o direct președintelui Vladimir Putin: "Acum, nu am ce să vă zic despre locul în care se află domnul Assad.

Bineînțeles, astfel de decizii (n.r. - acordarea azilului politic) nu pot fi făcute fără semnătura liderul țării.

A fost decizia lui (.n.r - Vladimir Putin)". Această veste a venit în contextul ocupării palatului prezidențial din Damasc de către rebeli şi cetățeni curioşi să descopere luxul în care a trăit dictatorul, în timp ce presa internațională raporta transferul a 2 miliarde de dolari din averea lui Assad în Rusia.

Imaginea opulentă a vieții lui Assad contrastează brutal cu suferința a jumătate de milion de sirieni care și-au pierdut viața în conflict. În paralel cu evenimentele de la Damasc, se resimte o undă de speranță printre refugiații sirieni, mulți dintre ei aflându-se în țări precum România. La granița Turciei cu Siria se formează cozi interminabile de zeci de kilometri, reflectând dorința acută a sirienilor de a se întoarce în patria lor.

Omar Mohsen, un sirian refugiat în România, își împărtășește povestea dramatică: "De atunci, eu nu am mai putut să calc în țara mea pentru că pur şi simplu am zis două cuvinte. ulterior după ce a început Revoluţia în Siria pe care chiar mi-am dorit o în suflet bineînțeles că am fost printre primii care m am alăturat.

Drept urmare, am fost pe lista celor condamnaţi de terorism. Aveam pedeapsa de spânzurare.

Bunicul meu de 80 de ani a fost băgat în puşcărie de securitatea siriană, am fost amenințat că o să mi-l omoare dacă mai zic ceva". El a fost declarat trădător pentru participarea sa la primăvara arabă.

Mărturia sa subliniază persecuțiile brutale ale regimului Assad și temerile persistente ale opozanților. Noua realitate politică din Siria este una complexă și incertă. Rebelii, conduși de alianța islamistă Hayat Tahrir al-Sham (HTS), cu legături strânse cu Al-Qaeda, alături de Armata Națională Siriană, susținută de Turcia, au preluat controlul.

Ștefan Popescu, analist politic, avertizează asupra lipsei de unitate în rândul rebelilor: "Cei care au preluat controlul Siriei nu reprezintă un front unit, este clar că există o forţă conducătoare HTS care nu este altceva decât aripa Al Qaeda siriană". Liderul HTS, Abu Mohammed al-Jolani, un personaj controversat cu o recompensă de 10 milioane de dolari pe cap, a anunțat în 2016 ruperea legăturilor cu Al-Qaeda, declarându-și intenția de a uni toate grupările rebele împotriva regimului Assad.

Însă, declaratia liderului rebelilor, Ahmed al-Sharaa, reflectă preocuparea pentru menținerea ordinii: "Sper că fiecare om ce poartă o armă să se întoarcă în cazarmă şi să se implice în divizii, batalioane sau brigăzi (n.r. - de poliţie şi securitate).

Nu vom accepta şi nu vom permite ca haosul armelor de foc să apară pe străzi". Căderea regimului Assad, după 12 zile de lupte intense, reprezintă o lovitură semnificativă pentru Rusia, conform unei analize CNN. Rusia deține în Siria baze militare importante, inclusiv Baza Aeriană Khmeimim și portul Tartus, singurul punct de acces al Rusiei la Marea Mediterană.

Rebelii au asigurat Rusia că aceste baze nu vor fi atacate. Schimbarea de putere afectează și grupările teroriste Hamas și Hezbollah, susținute de Iran. Familia Assad a dominat Siria cu o mână de fier din 1971.

În 2009, Bashar al-Assad a fost primit la Cotroceni de președintele Traian Băsescu, împreună cu soția sa, Asma al-Assad. După izbucnirea războiului civil, familia s-a izolat de Occident, cu excepția lui Hafez al-Assad, fiul lor, care a vizitat România în 2018, participând la Olimpiada Internațională de Matematică de la Cluj.

Viitorul Siriei rămâne incert, marcat de o istorie tumultoasă și de o tranziție politică extrem de delicată. .

Căderea regimului Assad după 13 ani de război civil sângeros, soldat cu aproape o jumătate de milion de morți, a marcat o schimbare seismică în peisajul geopolitic sirian. Preluarea puterii a fost orchestrată de o coaliție heterogenă, dominată de Hayat Tahrir al-Sham (HTS), o alianță islamistă cu legături strânse cu Al-Qaeda, și susținută de un contingent al Armatei Naționale Siriene, o grupare de miliții siriene finanțată de Turcia.

Această realitate complexă a fost subliniată de analistul politic Ștefan Popescu, care a declarat: "Cei care au preluat controlul Siriei nu reprezintă un front unit, este clar că există o forță conducătoare, HTS, care nu este altceva decât aripa siriană a Al-Qaeda". Figura centrală a acestei preluări a puterii este Abu Mohammed al-Jolani, liderul HTS, un individ cu un trecut controversat, care a petrecut ani de zile într-o închisoare americană din Irak și pentru care se oferă o recompensă de 10 milioane de dolari americani pentru informații care duc la capturarea sa. Apărut prima dată în atenția mass-mediei în 2016, al-Jolani a anunțat atunci ruptul legăturilor cu Al-Qaeda și intenția de a uni toate grupările rebele împotriva regimului Assad.

Însă, realitatea de pe teren a relevat o situație mult mai complicată. Ahmed al-Sharaa, un alt lider rebel, a exprimat o viziune diferită, axată pe stabilizare, declarând: "Sper că fiecare om ce poartă o armă să se întoarcă în cazarmă şi să se implice în divizii, batalioane sau brigăzi (n.r.

- de poliţie şi securitate). Nu vom accepta şi nu vom permite ca haosul armelor de foc să apară pe străzi". Această victorie fulgerătoare a rebelilor, care a durat doar 12 zile, a avut repercusiuni majore la nivel internațional.

Potrivit unei analize CNN, căderea regimului lui Bashar al-Assad reprezintă o lovitură grea pentru Putin, având în vedere prezența militară extinsă a Rusiei în Siria, concretizată în baze strategice precum Baza Aeriană Khmeimim și portul din Tartus, singura cale de acces a Rusiei la Marea Mediterană. Rebelii au asigurat Rusia că aceste baze nu vor fi atacate.

De asemenea, schimbarea de putere de la Damasc afectează profund grupările teroriste Hamas și Hezbollah, susținute de Iran. Domnia familiei Assad asupra Siriei, caracterizată de o guvernare autoritară, a început în 1971. În 2009, Bashar al-Assad, împreună cu soția sa, Asma Al-Assad, supranumită "Prințesa Diana a Siriei", a fost primit la Cotroceni de președintele Traian Băsescu.

Cuplul s-a cunoscut în timpul studiilor la Londra. După izbucnirea războiului civil, familia Assad s-a izolat de Occident, cu excepția lui Hafez al-Assad, fiul lor, care a vizitat România în 2018, cu ocazia Olimpiadei Internaționale de Matematică de la Cluj.

Evenimentele recente din Siria subliniază fragilitatea echilibrului geopolitic din regiune și consecințele pe termen lung ale unui conflict devastator. .

Prezența militară rusă în Siria, pivotată în jurul Bazei Aeriene Khmeimim și a portului Tartus – singura poartă a Rusiei către Marea Mediterană – rămâne un punct crucial în contextul conflictului sirian. Importanța strategică a acestor puncte cheie a fost, se pare, garantată de asigurările oferite de rebeli Rusiei cu privire la neafectarea lor.

Însă, schimbările politice din Damasc au efecte mult mai ample, afectând semnificativ și grupările teroriste Hamas și Hezbollah, susținute de Iran, creând o dinamică geopolitică complexă și instabilă în regiune. Aceste grupări, puternic influențate de evoluțiile de la Damasc, se văd acum nevoite să se adapteze la un nou peisaj politic. Dominanța familiei Assad asupra Siriei, o dictatură de fier instaurată încă din 1971, a marcat profund istoria recentă a țării.

Bashar al Assad, liderul actual, a beneficiat, în 2009, de o vizită oficială în România, fiind primit la Cotroceni de președintele Traian Băsescu. Alături de el s-a aflat soția sa, Asma Al-Assad, cunoscută și ca "Prințesa Diana a Siriei", ceea ce subliniază o anumită apropiere, cel puțin la nivel de imagine publică, înainte de izbucnirea războiului civil.

Relația lor, începută în timpul studiilor în Londra, a adus un aer de modernitate regimului Assad, o imagine curând spulberată de brutalitatea conflictului. Izbucnirea războiului civil a dus la o izolare aproape totală a familiei Assad de Occident. În contrast cu această izolare, Hafez al-Assad, fiul lor, a vizitat România în 2018, participând la Olimpiada Internațională de Matematică de la Cluj, un eveniment care contrastează puternic cu contextul geopolitic turbulent al Siriei și cu imaginea generală a familiei sale.

Această prezență individuală subliniază, paradoxal, atât izolarea, cât și o anumită continuitate a unor contacte, chiar dacă limitate, la nivel internațional. Această prezență, într-un context aparent lipsit de legătură cu politica, evidențiază complexitatea situației și tensiunile subiacente în relațiile internaționale. Observator Like Observator - Despre oameni, știrile așa cum trebuie să fie.

Întrebarea zilei: Preferați să vă păstrați economiile în euro? Da/Nu. Puteți urmări știrile Observator și pe Google News și WhatsApp! .

Vă întrebați cum gestionați cel mai bine economiile personale în contextul actual al volatilității economice? O dilemă cu care se confruntă mulți români este alegerea monedei în care să-și păstreze economiile. În timp ce leul românesc este moneda națională, euro, ca monedă puternică și stabilă la nivel european, reprezintă o opțiune atractivă pentru o mare parte a populației.

Această alegere, însă, implică o analiză atentă a riscurilor și beneficiilor. Păstrarea economiilor în euro oferă un anumit grad de protecție împotriva devalorizării leului, dar implică și lipsa posibilității de a beneficia de o eventuală apreciere a monedei naționale.

Decizia este deci strict personală și depinde de profilul de risc al fiecăruia, de orizontul de timp al investiției, și de obiectivele financiare pe termen scurt și lung. Preferința pentru euro sau leul este o chestiune individuală, lipsită de un răspuns universal corect.

Un sondaj rapid ne-ar putea indica ponderea celor care preferă euro pentru economiile lor. Ați alege euro pentru siguranță și predictibilitate, sau leul pentru potențiale câștiguri, asumându-vă un risc mai mare? Întrebarea rămâne deschisă.

Pentru a vă ține la curent cu evoluțiile economice și financiare care ar putea influența această decizie, vă invităm să urmăriți știrile Observator, disponibile și pe Google News și WhatsApp. Informarea este esențială pentru o gestionare eficientă a economiilor personale.

📰 .

Vrei să fii la curent cu cele mai recente știri? Observator îți oferă informațiile de care ai nevoie, rapid și ușor accesibile! Acum, poți urmări știrile Observator nu doar la televizor, ci și prin intermediul platformelor digitale cele mai utilizate. Fie că preferi interfața intuitivă a Google News, unde poți personaliza fluxul de știri după propriile preferințe, sau rapiditatea și simplitatea WhatsApp, Observator se adaptează nevoilor tale informaționale.

Îți punem la dispoziție o sursă de știri de încredere, indiferent de metoda de acces pe care o alegi. Alege varianta care ți se potrivește cel mai bine și rămâi informat cu Observator pe Google News și WhatsApp! Descoperă o experiență jurnalistică modernă, adaptată stilului tău de viață.

Nu rata nicio știre importantă! Informatia este putere, iar Observator îți oferă această putere direct în mâini, prin intermediul canalelor tale digitale preferate. .