Dispariții inexplicabile: Misterele care au zguduit omenirea și au sfidat știința

Misterul Mariei Celeste, o brigantină americană, rămâne unul dintre cele mai tulburătoare enigme ale istoriei maritime. Pe 4 decembrie 1872, în largul arhipelagului Azore, nava portugheză "Dei Gratia", comandată de căpitanul [Numele căpitanului Dei Gratia - dacă este cunoscut, altfel se elimină această propoziție], a dat peste un spectacol inexplicabil: o mică navă cu două catarge, derivând liniștită pe apele oceanului.

Era Maria Celeste. La prima vedere, vasul, construit în 1861 într-un șantier naval din Noua Scoție, Canada, părea perfect intact, echipamentul funcțional, încărcătura la locul ei.

Însă, lipsa totală a echipajului a fost imediat evidentă. Niciun strigăt, nicio urmă de luptă, niciun semn de panică, nimic care să sugereze o tragedie bruscă sau o revoltă.

Doar o tăcere apăsătoare, o absență misterioasă care a înghețat echipajul "Dei Gratia". Nava portugheză a preluat Maria Celeste, remorcand-o până în port pentru o investigație oficială amănunțită.

Ancheta a scos la iveală detalii care au amplificat misterul: nava avea o reputație sumbră, considerată de unii marinari ca fiind purtătoare de ghinion, un vas blestemat care aducea nenorocire oricărui echipaj care îndrăznea să-i navigheze. Lipsa oricărei explicații plauzibile pentru dispariția echipajului, combinată cu starea impecabilă a vasului, a lăsat intriga nerezolvată până în ziua de azi, transmițând din generație în generație povestea captivantă a Mariei Celeste, o navă fantomă care plutește în istorie, învăluită în mister.

Ancheta oficială, deși exhaustivă, nu a reușit să elucideze enigma dispariției misterioase a echipajului de pe Maria Celeste, lăsând loc speculațiilor și teoriilor neconfirmate. .

Misterul dispariției zborului 19, un eveniment petrecut pe 5 decembrie 1945, a alimentat legendele despre Triunghiul Bermudelor. Nu a fost o simplă dispariție, ci o enigmă care a cuprins cinci bombardiere General Motors TBF Avenger, cu un total de paisprezece membri ai echipajului, conduși de locotenentul Charles C.

Taylor. Decolați de pe un aerodrom din Florida pentru un exercițiu de rutină – formarea în zbor, bombardarea unei ținte și întoarcerea la bază – aceste avioane au fost prinse într-o spirală descendentă către mister. După finalizarea bombardamentului, locotenentul Taylor a început să raporteze anomalii inexplicabile: vizibilitate redusă, o modificare neobișnuită a culorii oceanului și o senzație de disconfort, o stare pe care a descris-o drept „ciudată”.

Mai grav, aparatele de navigație au cedat, dezorientându-l complet. În loc să se îndrepte spre Florida, Taylor a condus grupul de avioane tot mai departe în ocean, într-o derivă inexplicabilă.

Pe măsură ce orele treceau, confuzia lui Taylor a crescut, comunicările sale devenind din ce în ce mai incoerențe. După trei ore de zbor dezordonat, locotenentul a anunțat iminența unei aterizări forțate pe mare, după care contactul radio s-a întrerupt definitiv. Răspunsul imediat a fost trimiterea unei misiuni de salvare.

Ironia sorții a vrut ca primul avion de salvare, trimis la ora 19:00, să dispară la rândul său după doar 20 de minute de zbor, pierzându-și legătura cu turnul de control. Misiunea de salvare, extinsă la scară largă, a eșuat, lăsând în urmă doar tăcerea oceanului și o întrebare fără răspuns: ce s-a întâmplat cu zborul 19 și cu avionul de salvare? Niciun semn, niciun rest, niciun supraviețuitor nu au fost găsiți, adâncind misterul și alimentând speculațiile despre forțe necunoscute la lucru. Această dispariție misterioasă, care a implicat atât avioane cât și oameni, nu este o anomalie singulară.

Un alt exemplu tragic al dispariției unor grupuri umane este cel al coloniilor vikingi din Groenlanda. Spre deosebire de dispariția unor indivizi sau avioane, în cazul Groenlandei vorbim de dispariția unei întregi populații, estimată la aproximativ 2500 de oameni. În secolul al X-lea, vikingii, după cucerirea Islandei, au ajuns în Groenlanda în 985 d.Hr., sub conducerea lui Eric cel Roșu și a flotei sale de 14 nave lungi.

În decursul câtorva decenii, coloniile vikingi din Groenlanda au prosperat, beneficiind de un climat mai blând și de un nivel al mării mai scăzut decât cel actual, așa cum explică Andrew Dugmore, geograf la Universitatea din Edinburgh. Așezările nordice au prosperat timp de patru secole, dezvoltând ateliere, biserici, case, o viață comunitară înfloritoare.

Mărturii din Islanda, inclusiv din 1424, documentează căsătorii și evenimente din viața cotidiană din Groenlanda, precum cea a unui cuplu norvegian a cărui corabie a naufragiat pe țărmurile Groenlandei, hotărându-se să se stabilească acolo. Însă, după acest eveniment din 1424, brusc, toate înregistrările s-au oprit. Populația a dispărut.

Explicațiile oferite de specialiști variază: epuizarea resurselor, atacuri ale inuiților sau o plecare masivă. Niciuna dintre aceste teorii nu este însă complet satisfăcătoare.

Așezările abandonate conțineau încă provizii abundente în hambare și spații de depozitare, iar lipsa urmelor de violență sau distrugere face ipoteza unui atac greu de acceptat. Ideea unei plecări în masă, lăsând în urmă toate bunurile, inclusiv proviziile de hrană și bunurile personale, rămâne la fel de inexplicabilă, ridicând semne de întrebare asupra modului în care o populație întreagă ar putea dispărea fără urmă.

Și aceasta reprezintă o altă enigmă, la fel de profundă ca și misterul zborului 19. .

Dispariția misterioasă a coloniilor vikingi din Groenlanda, un eveniment care eclipsează în amploare chiar și dispariția zborului 19 sau a echipajului lui Maria Celeste, rămâne până astăzi o enigmă captivantă pentru istorici și arheologi. Spre deosebire de celelalte cazuri, unde se vorbește despre dispariția unor echipaje restrânse, în Groenlanda vorbim despre dispariția completă a unor așezări întregi, înghițite de neant, odată cu aproximativ 2.500 de locuitori.

Această dramă istorică își are rădăcinile în secolul al X-lea, odată cu îndrăznețele expediții ale vikingilor. După cucerirea Islandei, acești temerari navigatori și-au îndreptat privirile spre vest, către tărâmuri neexplorate.

În anul 985 d.Hr., Eric cel Roșu, o figură legendară în istoria vikingă, a acostat cu o flotă impresionantă de 14 nave lungi pe coastele Groenlandei, punând astfel bazele unei colonii care avea să prospere pentru secole. În deceniile următoare, coloniștii au sosit în număr tot mai mare, întemeind sate și așezări de-a lungul țărmului.

Prosperitatea acestor colonii a fost favorizată de un climat mai blând decât cel de astăzi, așa cum subliniază Andrew Dugmore, geograf la Universitatea din Edinburgh, un climat care, coroborat cu un nivel al oceanului mai scăzut, făcea din Groenlanda o destinație relativ accesibilă. Timp de patru secole, așezările nordice din Groenlanda au înflorit, dezvoltându-se ateliere meșteșugărești, biserici impunătoare, case solide – toate acestea mărturie a unei vieți comunitare active și prospere.

Existența acestor așezări este confirmată chiar și în documente islandeze, până în anul 1424, care consemnează, de exemplu, căsătoria unui cuplu de norvegieni a căror navă a naufragiat pe coasta Groenlandei și care au decis să se stabilească acolo. Însă, această prosperitate s-a sfârșit brusc. În mod inexplicabil, populația vikingă din Groenlanda a dispărut fără urmă, lăsând în urma ei o tăcere misterioasă.

Numeroase teorii încearcă să explice acest eveniment dramatic. Unii cercetători sugerează epuizarea resurselor, izolarea geografică a coloniilor și, implicit, foametea ca fiind factorii decisivi.

Alții avansează ipoteza unui atac violent din partea inuiților. O altă teorie susține că vikingii, confruntați cu lipsa resurselor, au abandonat așezările și au emigrat.

Cu toate acestea, nicio teorie nu poate explica pe deplin dispariția bruscă și completă a populației. Situația este cu atât mai inexplicabilă cu cât așezările abandonate conțineau provizii abundente în hambare și spații de depozitare, fără urme de violență sau distrugere.

Totul era lăsat în urmă, în ordine, într-o liniște misterioasă. Ideea că o întreagă populație a ales să plece, abandonând bunuri și provizii de valoare, este o ipoteză greu de acceptat și de explicat științific. .