Cum să devii celebru: Rețeta controversei

Protestatarii din Sofia, revoltați de piesa lui Bernard Shaw, "Armele și omul", consideră că aceasta lezează demnitatea Bulgariei și contrazice "valorile naționale și creștine". Ei cer interzicerea piesei și expulzarea regizorului John Malkovich.

Malkovich a explicat că piesa nu este o lucrare istorică și că "nu a spus niciodată că aceasta este o poveste adevărată". Cu toate acestea, indignarea bulgarilor, susținută de anumite organizații culturale și politice, a condus la amenințări la adresa spectacolului, forțând pe Malkovich să declare cu amar: "Din ce în ce mai multor oameni le place să cenzureze lucrurile cu care ei nu sunt de acord". Ironia lui Shaw, prin ridiculizarea ipocriziei și a prețiozității anumitor clase sociale, prin satirizarea xenofobiei și a dorinței de parvenire, a făcut ca "Armele și omul" să rămână o piesă extrem de actuală.

Regizorul Andrei Șerban a povestit că în timpul unei reprezentații a piesei la Teatrul Mic din Sankt Petersburg, o replică a stârnit un val de reacții în sală. Când ofițerul Sergius, rivalul la inima Rainei, îl ironizează pe căpitanul Bluntschli, mercenar în armata sârbă, întrebându-l dacă averea sa îl face "împăratul Elveției", Bluntschli răspunde: "Am rangul cel mai înalt - sunt cetățean liber al unei țări libere! Aplaudați!".

O frază care stârnește entuziasm, mai ales în societăți unde libertatea este un subiect problematic sau zgândărește rănile trecutului. Piesa abordează cu acuitate și tema războiului. Bluntschli, un militar profesionist, afirmă: "Nouă din zece soldați sunt idioți, iar comandanții lor nu sunt mai breji, iar după două zile pe front devii speriat ca un șoricel".

Sergius îl completează: "Războiul, visul eroilor și al patrioților, e o mare înșelătorie, o escrocherie!". De asemenea, apariția ofițerului rus, figură amenințătoare, dar caraghioasă în manifestările sale răcnit-cazone, constituie o punte aruncată de Shaw peste timp, spre zilele noastre. Deși englezii s-ar putea simți ofensați de felul în care Shaw i-a prezentat în text, și românii au motive de iritare în ceea ce privește versiunea piesei de la Teatrul Odeon.

În două rânduri, tânăra Raina Petkov, fiica maiorului Pavel, se laudă că familia sa, din elita societății, are poate singura încăpere-bibliotecă din Bulgaria și merge "la Opera Națională din București, atunci când spectacolele nu sunt anulate" (sic!). Deși s-ar putea bănui o intervenție în text a lui Andrei Șerban, referirea la Opera Națională din București îi aparține lui Bernard Shaw, nu însă și completarea legată de comportamentul neserios al acesteia. Cu atâtea pricini de enervare, se poate spune că Shaw și-a atins scopul.

După cum mărturisea el însuși: "Secretul succesului constă în a provoca indignare unui număr cât mai mare de oameni." Iată că i-a reușit. .