Criza medicilor școlari: un focar periculos în sistemul de învățământ. Director: „Fără ei, nu putem respira!”

Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a abordat problema accesului la servicii medicale în școli, subliniind necesitatea realismului în abordarea acestei teme. Deși existența unui medic în fiecare școală ar fi un deziderat important, realitatea arată că resursele disponibile sunt limitate.

„Aici trebuie să fim realiști, pentru că am auzit tot felul de propuneri, să avem în fiecare şcoală un medic. E un deziderat foarte bun, dar trebuie să ştim câţi medici sunt în România şi câţi ar trebui la şcoli.

Ar trebui 7.000-8.000 de medici în şcoli, sunt vreo 900 de medici în medicină şcolară în momentul de faţă”, a declarat ministrul Rafila. Având în vedere această discrepanță semnificativă între necesarul de medici și numărul actual, ministrul Rafila consideră că o soluție mai realistă ar fi asigurarea unui asistent medical în fiecare unitate didactică.

„Noi trebuie, totuşi, să putem oferi servicii de medicină şcolară fie prin centrele comunitare integrate, fie prin colaborarea cu medicii de familie şi, nu în ultimul rând, prin colaborarea cu Ordinul Asistenţilor Medicali. Un asistent medical în fiecare şcoală - se poate atinge acest deziderat”, a subliniat ministrul.

Astfel, se conturează o strategie multi-faceted, care include colaborarea cu diferite instituții și specialiști, pentru a asigura accesul elevilor la servicii medicale de bază în școli. .

În satele din România, accesul la îngrijire medicală pentru copii este o problemă persistentă, iar lipsa medicilor școlari în școlile rurale agravează situația. La școala din Ciolpani, de exemplu, cei doi medici de familie din localitate vin la școală doar în caz de necesitate, prin rotație, fără a avea un contract formal cu unitatea de învățământ.

Directoarea școlii, Mariana Banu, subliniază necesitatea stringentă a unui medic școlar, mai ales într-o unitate mare ca cea din Ciolpani, care include patru grădinițe, o școală primară și o școală generală: "Avem nevoie ca de aer de ei. Noi, de exemplu, avem patru grădinițe, o școală primară și o școală generală.

Sunt foarte mulți copii. Eu ar trebui să am măcar un medic școlar care să lucreze cu jumătate de normă și un asistent cu o normă întreagă.” Aceasta evidențiază și importanța consilierei părinților, care adesea aduc la școală copiii bolnavi, contribuind la răspândirea epidemiilor de gripă sau boli ale copilăriei.

"Părinții au nevoie de educație sanitară, iar acest lucru poate fi făcut în școală de către medici școlari", argumentează directoarea. Însă, în ciuda necesității evidente, la școala din Ciolpani nu s-a pus niciodată problema angajării unui medic școlar, deși primăria a alocat bani pentru amenajarea unui cabinet medical complet echipat.

"Au făcut o construcție și au fost obligați să asigure baza materială. Și baza materială este cu dotare.

Apoi, eu am făcut solicitare către primărie să angajeze pe cineva, iar primăria, la rândul ei, a solicitat acest lucru Direcției de Sănătate Publică. Și ne-am blocat, nu am primit nici un răspuns", explică Mariana Banu.

Situația din Ciolpani reflectă realitatea din multe sate, unde medicii de familie sunt nevoiți să ofere îngrijire medicală școlarilor pe bază de voluntariat, fără a avea un contract de colaborare cu școala. Dr.

Mihai Mara, medic de familie din Ceanu Mare, Cluj, confirmă această realitate. În comuna sa, există patru școli, fără niciun medic școlar, asistentă medicală, stomatolog, psiholog sau consilier.

"Nu au medic școlar, nu au asistentă medicală, nu au nimic. Nu au nici stomatolog, nu mai vorbim de psiholog sau consilier", spune Dr.

Mara. Înainte de pandemie, Dr.

Mara se ocupa de elevi, dar după ce legislația a interzis accesul persoanelor străine în școală, a renunțat la aceste responsabilități. "Mulți ani am mers așa, mai mult din inerție.

Că dacă toată lumea mergea, hai să merg și eu. Și m-am umplut de hârtii, hârtiuțe și rapoarte.

Apoi a venit COVID-ul, iar legislația a interzis accesul persoanelor străine în școală, care nu aveau legătură directă cu școala. Și atunci m-am oprit și eu.

Iar după, nu m-am mai dus. Nu am cu școala nici un contract de colaborare, de muncă, de voluntariat etc.

Le-am spus că dacă există vreo problemă, părinții să se prezinte cu copilul la cabinet. Iar dacă se întâmplă vreun incident grav la școală, atunci trebuie să sune la Ambulanță", explică medicul.

Problema lipsei medicilor școlari în satele din România este complexă, cu o serie de factori interconectați. Pe lângă refuzul medicilor de a lucra în școlile rurale, din cauza lipsei de atractivitate a zonei, a salariilor mici și a lipsei de resurse, o altă provocare este numărul insuficient de medici de familie în general.

"În România sunt foarte puțini medici de familie, în zonele rurale oamenii trebuie să meargă și câte 5, 10 kilometri până la cel mai apropiat cabinet. În aceste condiții, de unde să scoți medici școlari? Pentru că cei mai mulți dintre aceștia provin tot din rândul medicilor de familie", explică Dr.

Mara. Soluția pentru a asigura accesul copiilor din mediul rural la îngrijire medicală adecvată se află în mâinile autorităților locale.

Acestea trebuie să ofere condiții de muncă atractive, salarii competitive, să asigure resursele necesare și să găsească personal calificat. "Ar trebui ca părinții să pună și ei o presiune mai mare pe autorități.

Că există, până la urmă, o discriminare: școlile din Capitală și cele din marile orașe au mai mulți medici decât cele din rural", spune Dr. Mara.

Un medic școlar are responsabilități simplificate față de un medic de familie, cu mai puțină birocrație, axându-se pe îngrijirea copiilor, implicarea în proiecte de prevenție și conștientizare, triajul elevilor, examene de bilanț, măsurători, completarea fișelor medicale și consultații. "E frumos", adaugă Dr.

Mara, subliniind aspectele pozitive ale acestei profesii. .

Situația medicilor școlari din mediul rural este una precară, evidențiată de cazul comunei Ceanu Mare din Cluj. Deși comuna are patru școli, niciuna nu are un medic școlar dedicat, lipsind și alte cadre medicale, precum asistente medicale sau stomatologi.

Dr. Mihai Mara, medic de familie din Ceanu Mare, a explicat că, înainte de pandemie, se ocupa și de elevii din comună, dar a renunțat din cauza birocrației excesive și a restricțiilor impuse de pandemia de COVID-19.

Dr. Mara subliniază că medicii de familie din mediul rural se confruntă cu o serie de dificultăți: distanța față de oraș, lipsa de cadre medicale calificate și o lipsă generală de atractivitate a profesiei în mediul rural.

"Ești departe de oraș, de familie, de prieteni - dacă alegi să locuiești acolo. Dacă nu, trebuie să faci naveta", explică el.

În ceea ce privește lipsa medicilor școlari, Dr. Mara avertizează asupra unei realități îngrijorătoare: "În România sunt foarte puțini medici de familie, în zonele rurale oamenii trebuie să meargă și câte 5, 10 kilometri până la cel mai apropiat cabinet.

În aceste condiții, de unde să scoți medici școlari? Pentru că cei mai mulți dintre aceștia provin tot din rândul medicilor de familie", spune medicul. Soluția la această problemă ar trebui să vină din partea autorităților locale, care ar trebui să ofere salarii atractive, condiții de muncă bune și să găsească personal calificat. "Ar trebui ca părinții să pună și ei o presiune mai mare pe autorități.

Că există, până la urmă, o discriminare: școlile din Capitală și cele din marile orașe au mai mulți medici decât cele din rural", consideră Mihai Mara. Dr.

Mara a explicat și responsabilitățile unui medic școlar: "Are responsabilități mult simplificate față de un medic de familie. Practic, scapi de tot ce înseamnă birocrație, fiind doar un angajat, lucrezi cu copiii, te implici în tot felul de proiecte de prevenție, educație, conștientizare.

Un medic școlar face însă și triajul elevilor, examenul de bilanț, măsurători, prevenție, completează fișele medicale, îi consultă pe pe copii. E frumos", a mai spus dr.

Mara.. .

Soluția pentru lipsa medicilor școlari din mediul rural se află în mâinile autorităților locale. Acestea ar trebui să ia inițiativa și să ofere sprijin concret pentru atragerea și păstrarea cadrelor medicale calificate în școlile din zonele rurale.

Un prim pas ar fi alocarea unui buget adecvat pentru posturile de medici școlari, care să permită autorităților locale să ofere salarii competitive și atractive pentru specialiștii din domeniu. Totodată, este esențial ca autoritățile locale să creeze condiții de muncă moderne și sigure pentru medici, care să le ofere un mediu de lucru plăcut și eficient.

"Ar trebui ca părinții să pună și ei o presiune mai mare pe autorități. Că există, până la urmă, o discriminare: școlile din Capitală și cele din marile orașe au mai mulți medici decât cele din rural", consideră Mihai Mara, evidențiind un aspect important al problemei: inegalitatea în accesul la asistență medicală școlară între mediul urban și cel rural.

Un medic școlar, potrivit spuselor lui Mihai Mara, are responsabilități simplificate în comparație cu un medic de familie. "Practic, scapi de tot ce înseamnă birocrație, fiind doar un angajat, lucrezi cu copiii, te implici în tot felul de proiecte de prevenție, educație, conștientizare.

Un medic școlar face însă și triajul elevilor, examenul de bilanț, măsurători, prevenție, completează fișele medicale, îi consultă pe pe copii. E frumos", a adăugat dr.

Mara. Această descriere subliniază caracterul benefic al profesiei de medic școlar, care implică o colaborare directă cu copiii și o implicare activă în promovarea sănătății și bunăstării lor. .