Curtea Constituțională a respins decizia lui Șoșoacă: o victorie a legalității, dar cu o notă de oportunitate
Sursa imagine:
Diana Șoșoacă, senatorul AUR, continuă să fie în centrul atenției, de data aceasta cu o nouă dispută cu Curtea Constituțională. Articolul analizează decizia recentă a Curții, care a respins o sesizare a senatorului Șoșoacă legată de legea vaccinării obligatorii. Autorul analizează contextul deciziei și motivele din spatele acesteia, dar și implicațiile pe termen lung pentru relația dintre puterea legislativă și cea judecătorească. De asemenea, se analizează și reacția publică, cu argumentele și criticile aduse de ambele tabere.
VREMEA
CURS VALUTAR
Alte Stiri
Experiența internațională ne demonstrează că, în perioade de criză, democrațiile nu se bazează exclusiv pe „maturitatea absolută a electoratului”. Dimpotrivă, ele acționează proactiv pentru a contracara partidele extremiste care amenință ordinea constituțională.
În acest context, având în vedere mesajele politice ale Dianei Șoșoacă, anularea participării sale la alegerile prezidențiale din acest an pare justificată. Totuși, decizia Curții Constituționale ridică o serie de probleme.
În primul rând, caracterul ei precipitat. Faptul că Parchetul nu a reacționat la retorica pro-fascistă și extremistă a Dianei Șoșoacă face ca decizia Curții să pară exagerată, generând interpretări conspiraționiste.
În al doilea rând, deși candidata Diana Șoșoacă se remarcă printr-o retorică extremistă evidentă, ea ar trebui să beneficieze de dreptul la apărare. Însă mecanismele de funcționare ale Curții Constituționale nu includ garanții pentru exercitarea acestui drept constituțional.
Prin urmare, funcționarea Curții se bazează pe raționamente juridice para-constituționale, ceea ce face decizia în cazul Șoșoacă nelegitimă, chiar dacă este definitivă și obligatorie pentru toți. Pentru ca speța „Șoșoacă versus CCR” să nu devină un precedent juridic periculos, trebuie luate o serie de măsuri. Presa ar trebui să adopte politici editoriale transparente care să izoleze liderii și curentele extremiste, iar rețelele sociale online trebuie să fie moderate pentru a elimina conținutul extremist, definit prin lege.
De asemenea, este esențial să se consolideze pașii realizați în domeniul educației civice în școli, pentru a întări imunitatea societății la extremism. Procurorii ar trebui să colaboreze cu specialiști în istorie și științe politice pentru a înțelege mai bine natura mesajelor extremiste și pentru a pune în aplicare legislația în vigoare privind combaterea rasismului și xenofobiei. Dincolo de aceste măsuri generale, cel mai bun garant al democrației este o elită politică animată de un autentic ethos democratic.
Alegerile prezidențiale și parlamentare din acest an oferă electoratului o ocazie importantă de a-și demonstra maturitatea în deciziile politice. Nimic nu este garantat, dar democrația poate rezista doar dacă știe cum să-și învingă adversarii. .
